Categorie Personal

Cel mai periculos lucru pentru oamenii care lucreaza online

Nu, nu e vorba de lipsa de trafic, linkuri, cititori, conversii, reputatie, afisari, clicuri sau lipsa de clienti. Cel mai periculos lucru pentru onlineri este lipsa de miscare datorata faptului ca stam 10-12 ore pe zi in fata monitorului. Asta duce la acumularea de kilograme (va place sa mancati junk food, nu?) si probleme de sanatate: tensiune crescuta, diabet, probleme cu inima…

alergare

Mi-am dat seama ca ceva e gresit cand m-am urcat pe cantar si am vazut ca am acumulat peste 10 kg intr-un an. De atunci incerc sa fac pasi mici in directia potrivita. Mi-am schimbat programul pentru a ma trezi dimineata la 7. Incerc sa merg cat mai des cu bicicleta in locul masinii, de 3-4 ori pe saptamana alerg dimineata (mai greu de acum ca vine frigul) si in general profit de orice ocazie pentru a face miscare.

In plus incerc sa imi schimb si alimentatia, putin cate putin. Am redus numarul de beri, mananc mai multe fructe si legume, nu plec niciodata de acasa dimineata fara sa iau micul dejun, iar dupa 6 seara incerc sa nu mai mananc, sau cel putin nu produse fast-food sau cu multe grasimi.

Nu ma astept la miracole, dar sper ca incet incet sa observ niste schimbari. Deja am mai multa energie si pofta de viata. Vedeti voi, online-ul asta e foarte misto, poti sa iti faci multi prieteni, te poti informa si educa, poti chiar si sa muncesti online, dar trebuie sa avem grija de noi si offline, atat de trup cat si de suflet.

Eu mi-am dat seama ca o dadeam in bara constant si incerc sa ma schimb. Voi cum va pastrati in forma? Faceti sport in mod regulat?

Sursa foto

Citește mai departeCel mai periculos lucru pentru oamenii care lucreaza online

Eterna intrebare: De ce nu imi gasesc un job

nullMai ales in perioada asta intrebarea ii bantuie pe multi dintre cei care au terminat facultatea si nu si-au gasit inca un job sau si-au pierdut locul de munca. Pornind de la postul scris de Stefan mi-am dat seama ca sunt lucruri care ne scapa, atunci cand suntem in cautarea unui job.

De exemplu, am o vecina pe la 35-40 de ani care cred ca isi cauta de mult timp un loc de munca. Nu o cunosc prea mult, dar mereu o aud cum le spune altor vecine care stau la barfa in fata blocului ca nu gaseste nimic. In schimb o vad meeu vorbind cu alte vecine, la o cafeluta si o tigara. Exact, se plange, dar doar atat. Cred ca asta e o boala cronica la romani, ne place sa ne plangem ca ne e greu, dar nu facem nimic pentru a iesi din situatia in care tot noi ne-am bagat. Mereu e altcineva de vina: parintii, statul, seful, Basescu, Boc, sistemul…oricine, in afara de noi. Asa sa fie oare? Sunt lectii in viata pe care le invatam pe cont propriu, iar una dintre ele e ca destinul nostru depinde de noi.

Din experienta proprie dar si din ce am observat in jurul meu, atunci cand chiar iti cauti un job dar nu reusesti sa te angajezi pot exista mai multe cauze pentru care esti respins peste tot:

Ai pretentii prea mari

Ai terminat facultatea si nu vrei decat 1000 de euro salariu? Vesti proaste, exista multi oameni in domeniul tau cu vechime in campul muncii care sunt dispusi sa lucreze pe mult mai putin. Cel putin la primul job nu poti sa ceri salariul in functie de cati bani ti-ar trebui ca sa o duci bine, ci ceri atat cat crezi ca merita pregatirea ta teoretica. Dupa ce vei acumula experienta si vei dovedi ca meriti mai mult iti poti permite sa negociezi.

Nu ai destula experienta

Romania s-a umplut de manageri. Probabil ca fiecare maturatoare se crede Manager de curatenie mai nou.Daca nu te cheama nimeni la interviuri poate ca are legatura cu faptul ca tu ai lucrat ca vanzator in bazar si aplici doar la posturi ce necesita reale abilitati manageriale, lucrul cu bugete si cu subordonati etc.

E bine sa iti ajustezi cerintele in functie de experienta pe care o ai si de capacitatile tale. Stiu ca sunt si oameni care prind joburi bune pentru ca sistemul PCR mai functioneaza (pile, cunostinte si relatii) dar in firmele care chiar fac bani cazurile alea sunt exceptia, nu regula. E important sa iti stii locul si cate parale faci cu adevarat.

Nu cauti unde trebuie si ce trebuie

Sa spunem ca tu ai terminat facultatea de textile si pielarie, nu ai lucrat deloc, nu ai experienta practica dar vrei sa te angajezi ca programator sau designer. Poti sa trimiti 1000 de CV-uri, toate vor ajunge la gunoi. Daca vrei sa schimbi domeniul in care lucrezi trebuie sa o iei de la zero. Faci niste cursuri, lucrezi pe gratis la inceput, orice pentru a acumula experienta.

Nu stii sa te vinzi

Am vazut destui oameni care inca isi scriu CV-ul de mana. De fapt am vazut destui oameni care nu stiu ce e ala CV. Nu zic ca e neaparat obligatoriu, dar daca vrei un job bun trebuie sa stii cum sa te vinzi. Exista destule tutoriale care te invata cum sa iti faci un CV in care sa iti scoti in evidenta calitatile, nu defectele. In plus incearca sa iesi din tiparul standard, in care toti suntem comunicativi, ambitiosi, dornici de munca, rezistenti la efort si cu spirit de echipa. Nici un angajator serios nu mai crede toate astea, de aia CV-urile au ajuns sa para trase la indigo.

E important sa ai un CV care sa te prezinte intr-o lumina favorabila si sa te diferentieze de ceilalti candidati, e important sa stii ca la un interviu te imbraci business (doar daca nu te angajezi ca maturator, cand chiar nu conteaza), e important sa stii cum se poarta o conversatie cu angajatorul si cel mai important e sa stii sa te descrii cu propriile tale cuvinte.

Nu depui destul efort

Cum spuneam si mai sus, exista multi oameni care se plang ca nu isi gasesc un job dar nu depun eforturi reale in cautarea lui. Stiu ca traim in perioada in care online-ul e pe val, dar nu e suficient sa te uiti la joburile disponibile pe eJobs si Bestjobs, sa trimiti 2-3 CV-uri si sa astepti ca jobul ideal sa iti cada in brate. Trebuie sa faci mult mai mult. Eu nu as putea sa stau acasa linistit, sa imi beau cafeaua, sa trimit 2 CV-uri si sa spun ca gata, am facut tot ce-am putut pe ziua de azi ca sa ma angajez.

Ai prieteni, cunostinte, fosti colegi de munca? Anunta-i ca iti cauti un job si spune-le cam ce cauti. Daca nu te cunosc prea bine spune-le unde ai lucrat pana acum sau ce stii sa faci. Nu uita de ziare, exista multe companii care inca dau anunturi exclusiv in ziar.

Ai o firma unde ai vrea sa lucrezi neaparat, stii ca ai fi bun dar nu se fac angajari acum? Fa-le o oferta pe care nu o pot refuza, ofera-te sa lucrezi gratis pentru ei o luna. Ei vor vedea ce poti sa faci si daca chiar esti bun te vor tine minte pentru atunci cand fac angajari, iar tu nu vei intra in depresia „imi caut job, dar nimeni nu ma vrea, de aia stau acasa si pierd timpul pe net”.

Simti ca toata experienta anterioara nu mai valoreaza nimic, meseria ta nu mai e cautata? Recalifica-te pe alt domeniu! Fa un curs de formare profesionala. Oricum ai mai multe sanse  sa iti gasesti ceva dupa ce termini cursul decat daca stai acasa si iti plangi de mila.

Cred ca exista si alte motive pentru care multi romani nu isi gasesc joburi, in unele zone realitatea este ca chiar nu se fac angajari, dar eu consider ca mereu exista o solutie, trebuie doar sa vrem cu adevarat sa muncim. Voi ce spuneti?

Sursa foto

Citește mai departeEterna intrebare: De ce nu imi gasesc un job

Ca la posta…romana

Ieri trebuia sa trimit un plic. Deoarece nu era foarte important, am ales sa il trimit prin Posta Romana, nu prin curier. Ajung eu pe la 5 seara la posta, intru inauntru. Trei doamne plictisite plimbau doi clienti de la un ghiseu la altul. Una din ele remarca ca stau si ma uit dezorientat la ele si ma intreaba ce vreau.

Ii zic unde vreau sa trimit plicul si imi spune ca trebuie sa pun pe el timbre de 2 lei. Ii dau 2 lei, imi da timbrele si imi amintesc ca as avea nevoie si de un bon cu stampila, fiindca trimiteam plicul pentru firma. Nu stau eu in 2 lei, dar de ce sa ii dau din buzunar cand ii pot deconta.

Cand ii cer bonul fiscal tipa se uita la mine de parca as fi injurat-o de mama. Imi spune ca ei nu elibereaza bonuri fiscale, doar facturi cu chitanta. Ii cer factura cu chitanta. Tipa incepe sa se uite in stanga, in dreapta, striga la alta tipa sa imi faca factura si pleaca in camera din spate. Normal ca nu ma baga nimeni in seama asa ca stau si astept timp de 7 minute sa revina tipa la ghiseu. O vad ca scoate capul de dupa usa pe furis, sa vada daca am plecat. Nu, eram tot acolo.

Resemnata se intoarce la ghiseu, imi cere datele firmei pentru factura si se apuca de completat. In final, dupa un sfert de ora de asteptare plec victorios cu factura de 2 lei.

Morala: cum naiba sa mai apelezi la Posta Romana, cand angajatii te trateaza ca pe ultimul om? Nu e vina mea ca ei nu emit bonuri fiscale si trebuie sa completeze facturi. Cereti-va drepturile si nu va lasati calcati in picioare.

P.S: e vorba de Oficiul Postal 11, cel din cartierul Alexandru cel Bun.

Citește mai departeCa la posta…romana

Daca as fi student acum

grup studentiPrin 2006 am terminat facultatea. Privind in urma, nici nu imi dau seama unde au zburat ultimii ani, desi cred si sper ca am evoluat destul de mult fata de tipul care eram atunci. Datorita profesiei si persoanelor pe care le cunosc interactionez destul de des cu studenti, astfel incat m-am gandit la ce as face acum daca as fi din nou student. A iesit lista de mai jos:

M-as inscrie la cat mai multe internship-uri, as profita de orice ocazie pentru a acumula experienta practica. Ok, eu am lucrat din anul 2 deci nu am avut probleme cu experienta la finalul facultatii, dar asta e una din principalele probleme ale studentilor actuali: termina facultatea cu zero experienta. Cand esti student iti permiti sa lucrezi pe salarii mici sau chiar si gratis, pentru a acumula experienta. Dupa ce termini facultatea si trebuie sa te intretii nu mai poti face acelasi lucru.

As cheltui banii mai mult pe experiente, nu pe lucruri. Privind inapoi in urma la timpul petrecut cu colegii in facultate, imi amintesc de excursii, de iesirile in natura, de petreceri, de tot ce am facut impreuna. Nu spun ca trebuie sa o tii mereu intr-o petrecere, dar e pacat sa treci prin facultate doar tocind cartile. In schimb nu imi amintesc de hainele pe care mi le-am cumparat sau toate gadgeturile si nimicurile pe care am aruncat banii. Experientele raman pentru toata viata.

As incerca sa invat cat mai mult de la profesorii pe care ii apreciez. Pe parcursul facultatii am intalnit multi profesori de la care as fi putut invata mai multe lucruri si uneori regret ca nu am profitat de ocazie.

Mi-as lua un job, cel putin part-time. Stiu ca exista facultati cu orar extrem de incarcat, cu laboratoare si seminarii platite in caz de absenta, insa un part time inseamna 20 de ore pe saptamana, adica poate sa fie chiar si o sambata sau duminica. Exista multe facultati unde poti merge cu alta grupa la seminarii iar profesorii sunt mai intelegatori daca le explici ca ai un job. La finalul facultatii, nu vei fi stresat ca trebuie sa iei viata in piept, ci te vei bucura ca ai deja experienta si un job (sau mai multe) la activ.

As locui in camin, cel putin o perioada. Daca faci facultatea in orasul in care te-ai nascut varianta asta iese din discutie, dar pentru ceilalti studenti de regula asta e varianta la care apeleaza pentru anii de facultate. Eu am evitat caminul deoarece sunt o persoana care are nevoie de spatiu personal si nu suporta aglomeratia, insa toti colegii mei care au stat in camin au dezvoltat multe prietenii puternice si au ramas cu multe povesti despre viata de camin. Merita incercat, macar pentru cateva luni.

M-as inscrie intr-o organizatie studenteasca. Unele nu fac mare lucru, dar majoritatea organizeaza diverse evenimente pentru studenti si se implica in viata facultatii si a studentilor. In plus activitatea intr-o organizatie studenteasca te invata multe despre cum functioneaza lucrurile in viata reala, in companii… si ai sansa sa iti dai seama exact ce ti-ar place sa faci dupa ce termini facultatea.

As calatori cat mai mult. Exista programe de studii peste hotare, exista tabere organizate de facultate, exista conferinte si evenimente pentru studenti. As profita de orice ocazie pentru a descoperi oameni, locuri si obiceuri noi care mi-ar imbogati experienta.

Voi ce ati face daca ati fi din nou studenti?

Sursa foto

Citește mai departeDaca as fi student acum

Clipa e acum

Ieri am fost la o inmormantare in familie. Decesul a survenit pe neasteptate, nimeni nu se astepta, cu toate ca atunci cand ajungi la 79 de ani se poate intampla oricand. Decedatul a avut o viata lunga, plina de bucurii dar si de greutati, lasand in urma sapte copii, fiecare la casa lor, plus multi nepoti. O familie foarte unita, dupa cum s-a vazut si la inmormantare.

Cand treci printr-o astfel de experienta nu poti sa nu te gandesti la sensul vietii si la ce facem cu clipele pretioase pe care le avem de trait. Indiferent ca avem 20 sau 90 de ani, nimeni nu stie exact cate zile mai are de trait. Ok, poate cand esti tanar poti spune ca nu ti se poate intampla nimic, dar nu e chiar asa. Accidente auto, dezastre naturale, boli care apar pe neasteptate, orice e posibil. Suna a reclama la asigurari de viata, dar nu e.

Nu vreau sa dramatizez, doar ca incep sa realizez ca timpul nostru e limitat. Ce facem cu el? Il petrecem facand compromisuri zilnice, amanand clipele cand vom trai cu adevarat pentru noi, sau ne urmam visele, facem ceea ce ne place?

Asta nu presupune ca trebuie sa renuntam la tot, ci ca alegerile pe care le facem zilnic ar trebui gandite inainte, pas cu pas. Nu e niciodata prea tarziu sa iti realizezi visurile. Sa spunem ca ar trebui sa iti scrii necrologul azi, oare cum ar suna el:

Vroia sa faca aia si aia, din pacate insa a murit inainte sa le faca!

Ar trebui ca viata sa fie o calatorie la finalul careia, privind in urma, sa zambim.

Citește mai departeClipa e acum