fbpx

Ce ne aparține pe internet?

Eram pe un grup unde se oferă sfaturi pentru recuperarea paginilor de Facebook și a conturilor de Instagram. Unii își pierd accesul deoarece nu au securitatea pusă la punct și se trezesc cu conturile sparte, alții deoarece au încălcat regulile, alții deoarece au fost raportați aiurea.

Indiferent de motiv, ce nu conștientizează majoritatea oamenilor este că aceste conturi nu sunt ale noastre, sunt un fel de chirie plătită cu munca noastră și informațiile pe care le oferim. Dacă se supără pe tine Facebook, Instagram, Youtube sau TikTok și îți închid conturile, sunt șanse să rămâi fără nici o prezență online, fără un backup.

Soluția e să îți construiești comunitatea și prezența online astfel încât să poți păstra legătura cu ea, fără a depinde de alte platforme, sau măcar să ai alternative de backup.

De asta le zic clienților să își construiască site-uri, magazine online și bloguri pe găzduirea proprie, nu pe platforme unde nu dețin controlul complet. Sigur, chiar și în cazul unui site cu găzduire proprie plătită de tine, folosind o platformă self-hosted,  poți avea probleme cu găzduirea, dar dacă ai sistemul pus la punct și backup la tot poți să îți muți site-ul în altă parte și să fii din nou online în câteva ore.

Doi la mână, comunicarea directă cu audiența. Ne-am obișnuit așa de mult cu rețele sociale, aplicații, fani și followeri, încât nu realizăm că dacă am rămâne mâine fără acele conturi nu am avea nici o metodă de a comunica cu cei care ne citesc, ne urmăresc sau cumpără de la noi. Cine ține la comunitatea lui își construiește o bază de date cu emailuri și comunică direct cu persoanele vizate. Chiar dacă pică serviciul de email marketing poți trece pe un alt serviciu.

Trei la mână, comunitatea ta știe unde să te găsească? Să spunem că de mâine nu ai mai posta pe Facebook sau Instagram.  Oamenii ar intra pe site-ul sau pe blogul tău, ar primi emailuri de la tine? Dacă răspunsul e nu la toate, pentru că ei știau doar cu Like și Share, e cam trist, depinzi complet de rețelele sociale și algoritmii din spatele lor.

Recomandă

4 Comentarii

  1. Ai și n-ai dreptate. Teoretic e cum zici tu, practic nu te caută nimeni în afara rețelelor sociale, iar să te trezești cu mailuri de la cineva care nu te interesează e… enervant.
    O problemă mai amplă a fost la fotografi, care nu numai că depind de răspândirea fotografiilor, dar e importantă și licențierea lor – pe care practic o pierd pe rețelele sociale. Știu, teoretic și legal n-o pierd, practic puțini își permit să demonteze asta în instanță. Și nici n-ai cum să dai share la infinit, la un moment dat îți vor fi preluate imaginile. Ei, unii fotografi s-au resemnat și au în continuare prezență pe rețelele sociale, cu un portofoliu găzduit în altă parte. Fără prezența aia pe rețelele sociale îi caută mult mai puțină lume. Și e o mare diferență între un portofoliu și politica de conținut de pe rețelele sociale, portofoliul conține niște imagini reprezentative și date de contact. Nu citește nimeni bloguri sau nu intră nimeni pe site-ul ăla să caute imagini, e efectiv o carte de vizită.

    În rest, la produse de consum, de orice fel de altfel, nu merită să bagi bani în conținut sau comunicare prin alte metode pentru că nu acolo sunt ochii oamenilor. Rețelele sociale sunt încă ieftine, cea mai ieftină sursă de promovare. Chiar și la mărci consacrate, mai degrabă îi urmărești pe o rețea socială pe care ești oricum decât să intri pe un site sau blog.

    • De unde ai înțeles tu că am recomandat oamenilor să își închidă conturile din rețelele sociale sau să facă spam pe email? Baza de date cu emailuri o crești cu acordul clienților, oferindu-le motive să se înscrie. Educația o faci tot timpul, folosești social media pentru a interacționa cu oamenii, dar le explici că informațiile utile sunt la tine pe site, blog, magazin online, nu pe Facebook, ca să țină minte unde te găsesc. Da, e ieftin traficul din social media, dar prețul tot crește.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *