În 2008, când a lovit criza economică la noi, nu știam ce se va întâmpla. Eram tineri și naivi, credeam prostiile lui Tăriceanu cu economia care duduie, credeam că totul va trece repede. 2009 a fost un an foarte nasol, am schimbat vreo 2 sau 3 joburi cred, ca să plătesc facturile, să țin lumina aprinsă, și am avut noroc, că nu eram decât noi doi, #teamSescu nu era încă în plan, am putut să ajustăm cheltuielile. 2010 a fost un pic mai bine, dar lumea era în continuare temătoare, consumul era scăzut, oamenii încă își lingeau rănile. Abia prin 2011-2012 am început să respirăm un pic mai lejer, au mai crescut salariile, veniturile, din 2013 a început lumea să iasă mai des la terase, să meargă în concedii. Și nu mă refer doar în România sau la familia noastră, lucrurile astea s-au întâmplat cam peste tot prin lumea civilizată. A durat câțiva ani până economia și-a revenit, până ce oamenii au început iar să cheltuie.