Dacă tot vine weekendul și vrem să ne relaxăm hai să ne clătim ochii cu ceva frumos, un clip video realizat de un tip care nu pedalează, ci zboară cu un mountain bike, ajutat de prietenul lui ce conduce o parapantă. Clipul a câștigat și un premiu GoPro, iar rezultatul e superb, simți adrenalina cum îți curge prin vene. Cred că merg să îmi scot și eu bicicleta din boxă, e mai greu să fac rost de parapantă, dar cine știe…
La începutul lunii am tras o fugă pe la frații italieni, și de la ideea unui city break scurt de 2-3 zile am ajuns să petrecem 6 zile în nordul Italiei, cu plimbări între Veneția, Verona și Milano. În primul rând deoarece noi nu stăm prea mult într-un loc, ne place să umblăm mult, și în al doilea rând deoarece am considerat că nu avem ce face atâtea zile într-un singur oraș, dacă tot zburăm până acolo hai să vedem cât mai multe. Azi despre Veneția.
Din când în când văd reacții pe Facebook ale unora care acuză politicanul X sau Y că a furat și din cauza lui suntem noi săraci. Ceea ce e complet greșit, dacă politicianul fură e mai săracă țara pe ansamblu, e adevărat, dar sărăcia individuală ni se datorează nouă și limitelor pe care le impunem singuri. Și am și un clip video cu un tip care explică fazele astea plus multe sfaturi utile legate de gestionarea banilor.
În timp ce pregăteam traseul pentru excursia în Italia am căutat alternative de cazare la hoteluri, unde costurile erau destul de piperate. Urma să mergem două cupluri, deci ideea unui apartament ne încânta, mai ales că voiam mai multă intimitate. Și așa am ajuns să compar ofertele de pe Airbnb și Booking. Mă așteptam să găsesc prețuri mai bune la cazare pe Booking, dar surprinzător, Airbnb a ieși câștigător, am închiriat apartamente cu două dormitoare și două băi în Verona și Milano, în zone bune, apropiate de centru, și am ieșit sub 50 de euro pe noapte de cuplu. Booking e și el tentant, mai ales că are oferte de apartamente și hoteluri, mai nou, la prețuri similare.
O chestie faină după ce acumulezi câțiva ani de experiență lucrând pe cont propriu este că realizezi că nu îi poți mulțumi pe toți clienții, oricât de mult ai încerca să faci asta. Mereu va fi unul mai cu moț care crede că i se cuvine mai mult decât ați stabilit, că ar trebui să plătească mai puțin, că ești prea scump sau produsele ori serviciile oferite nu sunt calitative. Și e ok, nu îi poți mulțumi pe toți, abia în clipa când realizezi asta viața devine mai lejeră.
Pe vremuri când făceam eu la facultate analiză statistică în SPSS nu credeam că interpretarea unor cifre de către un program ne poate influența viața așa de mult. După aceea am intrat în lumea asta a marketingului online și am văzut că fiecare clic poate fi contorizat, analizat și interpretat. Și totuși, când am citit Arme matematice de distrugere mi-a picat fața la unele faze. Cartea prezintă felul în care algoritmii matematici, sau WMD, cum le zice Cathy O’Neil, ne influențează viața, de la facultatea unde suntem admiși, creditele pe care le facem, joburile la care suntem acceptați și așa mai departe. Se aplică mai ales la americani, dar începem să simțim și noi efectele.
S-a făcut mișto în ultimele săptămâni de reclamele pe care eMag le-a creat automat pentru aproape orice cuvânt cheie ce avea vag legătură cu produse din magazinul online. Căutai sclavi, infractori, evrei, curve sau poate o soție bună? eMag avea ceva pentru tine. Și asta, dragii mei, e problema când vrei să automatizezi totul, când lași un program să creeze reclame în locul unui om, când te bazezi prea mult pe algoritmi. De asta un copywritter valorează mult, deoarece reclama nu are nevoie doar de cuvinte cheie, ci și de suflet.