Pe vremea noastră se făcea școală

Odată cu reînceperea școlii au reapărut în spațiul public discuțiile despre materia școlară prea încărcată, epuizarea copiilor cu teme inutile, inadaptarea sistemului educațional la realitățile din piața muncii, finanțarea școlilor de către părinți și dezinteresul guvernelor în asigurarea unei finanțări decente, cred că realist e 4%, nu 9%, cât e prin lege. După 20 de ani petrecuți prin școala românească, experiențele povestite de prieteni și cele trăite pe piele proprie cu fetele pot spune un singur lucru. Toți au dreptate.

Mă uitam la comentariile de aici, unde se amestecă opiniile părinților cu ale unor profesori sau învățători. Fiecare încearcă să paseze vina, ba că elevi și studenții nu mai învață și sunt delăsători, ba că părinții nu se mai ocupă ca pe vremuri de copiii lor, ba că statul e preocupat doar de menținerea sistemului și a aparențelor, nu de îmbunătățirea lui, și au dreptate. Toți.

Profesorii au dreptate, copiii de acum nu mai învață ca pe vremea noastră. Sunt mulți elevi ce își bagă picioarele în școală, mulți care nu mai au nici un chef. Dar poate e și vina sistemului educațional. În ziua de azi, când avem cursuri interactive online, holograme și proiecții 3D și internet la un clic distanță, noi încă ne mai așteptăm ca ai noștri copiii să tocească formule și să învețe pe de rost analize literare? Nu știu, poate că și școala ar trebui să se adapteze după copii, nu doar copiii după școală. Nu zic acum că elevii nu ar trebui să mai învețe, dar mă uitam la fiică-mea, mă înnebunește cu clipurile de tipul Știați că de pe Youtube, s-ar uita ore întregi la ele, reține toate informațiile. Și profesorii care au încorporat tehnologiile noi în sistemul de predare raportează rezultate mai bune ale elevilor. Coincidență?

Școala românească e ruptă de piața muncii. Chiar și în facultate cred că jumătate din ceea ce învață studenții e deja depășit atunci când intră pe piața muncii. Facultatea e foarte ok pentru că te învață cum să gândești, înveți să lucrezi în echipă, îți stabilești primele contacte ce te vor ajuta profesional vorbind, dar sunt puține domeniile unde cunoștințele acumulate nu se schimbă, mai ales pe zona de tehnologie. Doctori, avocați da, programatori, marketeri, ingineri nu prea.

Se învață mult și prost. Sigur va da cineva în mine prin comentarii, că și noi toceam o mulțime și uite că nu am ieșit rău, dar am o întrebare, dacă noi am realizat că multe chestii învățate nu ne-au ajutat cu nimic trebuie să îi punem și pe copiii noștri să învețe la fel? Nu zic acum de materiile de bază, dar de exemplu cu ce îl ajută pe un copil desenul sau muzica sau latina, dacă e stângaci din naștere sau nu are ureche muzicală sau e zero barat la limbi străine? Nu mai bine ar învăța educație financiară, educație sexuală, cum să comunice eficient cu ceilalți?

Părinții nu se mai preocupă de copii ca înainte. Și asta e adevărat, pe vremuri dacă luai o notă mică tremurai de frică când prezentai carnetul de note, acum sunt mulți părinți ce se iau de profesori, în loc să se întrebe dacă copilul lor și-a dat silința. Bine, nu vreau nici să trec în extrema cealaltă, am auzit și cazuri de profesori ce pun note mici intenționat, pentru a încuraja participarea copiilor la meditații.

Sistemul educațional nu e gândit în interesul beneficiarilor direcți, respectiv elevii. Am senzația că educația la noi e o piramidă construită pentru interesele profesorilor, directorilor, inspectorilor și partenerilor de muls bani din sistem (de la stat și de la părinți), iar copilul nu e în centrul sistemului, ci e folosit doar ca scuză/justificare pentru a cere bani. Obiectivul suprem în ochii sistemului e diploma, media mare, nu dezvoltarea intelectuală și pregătirea copiilor, pentru a deveni adulți cu șanse cât mai mari de reușită în viață. Sigur, sunt și profesori buni, educatori ce își dau interesul, ce se uită în ochii elevilor și încurajează setea de învățare, de cunoaștere, dar întrebarea e simplă: sunt suficienți?

Educația se face pe banii părinților, deși ar trebui să vină bani de la primării și guvern. Știu, e ilegal fondul clasei, al școlii, să ceri bani pentru pază, pentru materiale sportive sau hârtie igienică sau cretă sau săpun, dar toate astea se fac, asociațiile părinților pentru asta au fost înființate. Nu scriu asta ca să mă plâng, eu sunt ok, dar aș vrea mai puțină ipocrizie în declarații. Când mai apare câte un primar, director sau funcționar din guvern pe la o adunare, ședință sau începere de an școlar aș vrea să bage capul în pământ și să spună: Ne cerem scuze că nu vrem să oferim copiilor condiții decente de studiu și pentru asta apelăm la părinți. Am putea, dar nu vrem.

Bine, mai este și extrema cealaltă, sunt părinți care nici nu începe anul școlar și fac deja grupuri prin care se apucă să strângă bani și să vină cu ideea de a cumpăra diverse lucruri ce ar trebui să fie asigurate de școală, doar pentru a da bine în ochii profesorilor. Și ei sunt parte din problemă.

Hai, dați și voi cu pietre. Care credeți că este realitatea, cine e vinovatul principal pentru situația învățământului românesc?

Recomandă prietenilor!



2
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
Elena
Vizitator

Sistemul, manualele au ramas in trecut iar profesorii sunt si ei din ce in ce mai slabi intr-un sistem subfinantat…