Prima dată auzisem de Dipity prin 2008, când serviciile de agregare a informațiilor din mai multe locuri, cum ar fi Friendfeed, erau pe val. Între timp au făcut multe îmbunătățiri, iar ce oferă acum poate fi interesant dacă vrei să realizezi o prezentare complexă în care să incluzi video, text, audio, imagini, linkuri, social media, iar toate astea să fie ordonate într-o ordine cronologică.
Să o luăm simplu. Să spunem că vreau să fac un articol despre viața lui Steve Jobs în care să includ linkuri către diverse articole către el, de pe diverse site-uri, împreună cu fotografii. Pe lângă asta vreau ca totul să fie ordonat în ordine cronologică, începând de la nașterea lui până la evenimentele ce au urmat după ce el a dispărut dintre noi. În mod normal m-aș apuca să caut toate linkurile către articole, să extrag citate din ele, să adaug fotografii și să realizez un nou articol.
Cu Dipity pot pune rapid la un loc toate linkurile către articole în ordine cronologică, iar rezultatul final va fi o prezentare ce poate fi embeduită pe orice site, cum e cea de mai jos:
Probabil așa își spun unii, după ce au adunat câteva sute de cititori zilnici pe blog, câteva mii de followeri pe Twitter și nu știu câți fani pe Facebook. Sunt citit, lumea mă știe, am influență.
Mă gândeam acum ceva vreme să fac niște interviuri video pe stradă la întâmplare, să îi întreb pe oameni dacă folosesc internetul, dacă citesc bloguri și dacă da, care sunt primele 3 bloguri pe care le-ar recomanda. Rezultatul ar fi probabil un duș rece, pentru că mulți dintre cei care se cred vedete online sunt niște iluștri necunoscuți pentru oamenii de pe stradă.
Cifrele? Sunt vreo 3,9 milioane de români pe Facebook. Sunt vreo 3 milioane de români care citesc bloguri. Sunt cel puțin 5 milioane de adrese de email folosite de români, deși mulți dintre ei ar avea nevoie de un training de folosire a emailului. În total suntem vreo 8 milioane de români cu acces la internet.
Ok, și restul? Din totalul de 20 de milioane de locuitori ai României, mai puțin de jumătate au acces la internet. Dintre cei care au acces la internet, 40% citesc bloguri. Restul nu au treabă cu internetul.
Concluzia? Ăștia care ne învârtim prin online, care facem și dregem, nu suntem atât de importanți pe cât ne credem, Mulți români nu au nici o tangență cu internetul, deși unii dintre noi ar spune că ei sunt rămași în urmă pentru că nu sunt prezenți online. Pentru românii ăștia noi suntem cei care exagerează. Ei au viața lor și o duc bine mersi și fără email, Facebook sau bloguri.
Da, e mișto să faci campanii online, să ai o prezență pe internet. Pentru tineri e ceva normal să comunice cu prietenii pe Facebook. Pentru brandurile care vizează consumatorii tineri e alegerea logică să interacționeze cu ei pe net. Dar nu pentru toți. Există și o Românie fără internet.
Uite de aia îmi place să ies din casă și să discut cât mai mult cu oameni care nu sunt activi online. Oameni cărora nu le pasă de internet, pentru care Facebook și blogurile sunt doar un fleac. Pentru că dacă interacționez doar cu onlineri ajung să cred și eu că sunt important online, deși știu că nu sunt.
Internetul e un mediu de comunicare, depinde de noi cum îl folosim. Unii aleg să nu îl folosească deloc.
Mama are telefon de la Romtelecom de când mă știu eu. De fapt chiar de mai mult, sunt peste 30 de ani de când s-a instalat postul telefonic acasă, iar în agenda telefonică numărul de telefon e singurul care a rămas cu numele ăsta, ACASĂ. Îmi povestea că atunci nu era ca acum, când sunt atâtea oferte pe piață. Făceai cerere și uneori putea dura chiar și câțiva ani până când primeai numărul de telefon.
Țin minte că telefonul trecea prin centrală, dacă vroiai să suni formai centrala și de acolo ți se făcea legătura. Și mai țin minte că eram două familii pe același număr, că nu oricine își permitea să aibă telefon fix. Iar telefonia nu era ca acum digitală, ci analogică, firele erau întinse pe niște stâlpi care erau peste tot. Asta așa, ca idee, pentru cei care s-au născut cu internetul la ușă.
Din fericire, vremurile acelea au trecut, am evoluat, iar Romtelecom a evoluat și ea. Acum nu oferă doar telefonie digitală, internet și televiziune, ci și televiziune prin internet, prin serviciul Dolce Interactiv. Cu alte cuvinte, am intrat și noi în rând cu lumea, prin serviciul ăsta putem să înregistrăm o emisiune sau un film chiar dacă nu suntem acasă, pentru a îl viziona mai târziu. Nu mai zic de calitatea imaginii HD, care cică e de până la 5 ori mai bună decât standardul normal, sau de faptul că poți vedea ce programe urmează să fie difuzate la TV direct din meniu. Înainte foloseam teletextul pentru asta.
Partea cea mai bună e că televiziunea interactivă prin internet e disponibilă până pe 31 ianuarie în pachete ce încep de la 59 de lei și includ atât telefonie, internet cât și televiziune, iar pe lângă astea mai primiți cadou și un router wireless plus un telefon fără fir. Știu asta din surse sigure, pentru că și mama a primit routerul wireless, când și-a reînnoit contractul la Romtelecom, la începutul lunii.
Mă uitam pe hartă să văd unde este disponibil Dolce Interactiv și am văzut că televiziunea digitală prin internet nu e disponibilă chiar peste tot. Dacă stați în orașele mari sau în capitalele de județ aveți noroc și puteți beneficia de ea acum, restul localităților vor fi acoperite probabil în timp.
E remarcabil totuși unde a ajuns Romtelecom în ultimii 1o ani, deși sunt sigur că e loc de mai bine și evoluția va continua. În câțiva ani vom ajunge să navigăm pe internet de pe televizor, să interacționăm cu emisiunile preferate, ba chiar să influențăm ce se întâmplă la TV printr-o combinație între televiziune, internet și social media. Ce vedem acum e doar începutul.
Și pentru că reclama cu Rom rom Telecom v-a plăcut atât de mult, voi ați văzut ce mare a crescut Cleopatra?
Citeam la Dan despre utilizarea internetului mobil în România conform datelor furnizate de ANCOM, în primele 6 luni din 2011. Concluzia era că da, românii folosesc internetul mobil, sunt 5,98 milioane de conexiuni la internet active, dintre care abonamentele sunt 3,06 milioane și cartele preplătite 2,92 milioane.
Totuși, dacă e să ne uităm și la traficul de date realizat, pe primele șase luni din 2011 media este de 30 MB lunar de pe telefonul mobil, 100 MB la abonamente și 1,1 GB lunar folosind cardurile sau modemurile. Așa de puțin, doar 30 de MB pe lună, mă întrebam eu?
După aceea m-am gândit și la consumul propriu de internet mobil. Am trafic de date de la Orange în abonamentul pentru telefonul mobil și din cei 200 MB incluși am consumat cel mai mult 150 MB într-o lună încărcată, când am umblat mult prin țară și am folosit telefonul pe post de GPS cu Google Maps. În rest mai verific emailul, Twitter, Facebook, încarc poze, dar nu exagerez.
Am modem de internet mobil de la RCS&RDS și nu cred că folosesc mai mult de 500 MB pe lună, și asta doar dacă sunt plecat prin țară și nu am acces la internet prin Wi-Fi. Acasă routerul Wi-Fi își face cu brio treaba, deci chiar nu aș avea de ce să consum mai mult internet mobil.
Voi cât trafic de internet aveți pe mobil sau pe modem?
Hotelul unde am stat eu, Victor Kapra, Anca Bundaru și Răzvan Baciu la Social Media Snow Camp 2011, Piatra Craiului, e chiar drăguț. Camerele erau structurate interesant, pe 2 nivele, cu baie, canapea și televizor la parter și locul de dormit la etaj, curățenie impecabilă era peste tot, ba chiar aveau și saună în hotel, pe lângă pârtia de schi și parcul pentru team-building-uri. O singură chestie nu am înțeles-o la ei, treaba cu internetul gratuit pe care îl ofereau.
Teoretic, ei spuneau că ai acces la internet prin hotspot. Practic, la fiecare 15 minute erai deconectat și trebuia să te reconectezi, iar browserul era redirecționat automat către un site de astrologie, lucru care mi s-a părut cel mai enervant. De fiecare dată. Conectare, mariana.ro, deconectare după 15 minute, reconectare, iar mariana.ro etc. Dacă era 1 oră până la deconectare nu spuneam nimic, de regulă atât durează o sesiune prin free-hotspots, dar 15 minute? Nici nu apuci să pornești browserul că deja ți se taie porția de net.
Înțeleg că nu e nimeni obligat să îți dea net moca, nici măcar la hotel. După ce am văzut cum stă treaba cu internetul în alte țări nu mai vin cu pretenții, mai ales că eu am mereu stickul de internet mobil la mine și după 15 minute am trecut pe backup.
Totuși, dacă hotelul oferă un serviciu de internet gratuit, de ce nu îl fac să fie util clienților? Oare își iau bani de la mariana.ro în funcție de numărul de afișări generate?
Eu cred în puterea internetului de a te ajuta în crearea unui brand personal. Am scris mai demult pe blog despre metodele prin care oricine își poate crea un brand personal online cu investiții minime, ba chiar am realizat și o colecție de articole legate de dezvoltarea brandului personal. Totuși, mulți spun că teoria sună bine, dar practica ne omoară, și degeaba oferi sfaturi, dacă nu demonstrezi că ele te pot ajuta în realitate.
Mai jos sunt doar două exemple despre cum activitatea mea pe blog și în social media m-a ajutat din punct de vedere profesional. Aș putea să mă apuc de enumerat toate avantajele pe care le-am avut de-a lungul timpului datorită blogului, offline și online, dar azi mă rezum doar la activitatea profesională.
Prin vara lui 2008 eram la un moment de răscruce. Tocmai plecasem de la o agenție unde nu mă mai simțeam motivat să lucrez și mă gândeam la pasul următor pe care să îl fac. Între timp scriam pe blog chestii legate de marketing, participam la evenimente, făceam networking. Într-una din zile primesc un telefon de la o agenție de recrutare, vroiau să ne vedem pentru un interviu. Nu știam de unde m-au găsit. La interviu am aflat, una din tipele care lucra acolo mă știa datorită blogului, îmi căutase CV-ul și credea că sunt potrivit pentru un post de marketing manager la un centru comercial. Am fost la vreo 3 interviuri consecutive și în final am obținut postul, un job unde am învățat foarte multe despre retail și am evoluat profesional. Ideea e că dacă nu eram prezent pe net sigur nu aș fi obținut acel post, pentru că nu aș fi fost chemat la interviuri.
Derulăm până în primăvara lui 2010. Aveam nevoie de o schimbare, învățasem între timp foarte multe lucruri despre promovarea online a unui brand și jobul actual devenise prea monoton, nu îmi oferea nimic nou. Știți cum e. Surprinzător, primesc un telefon de la o companie de IT&C, vroiau să ne vedem pentru o discuție la o cafea. Am stabilit o dată, fără să îmi pun speranțe sau să mă agit prea tare. Când ne-am întâlnit mi-au spus că aveau nevoie de cineva pentru promovarea unor proiecte online, și eu păream a fi persoana potrivită. Și aici fusesem recomandat de cineva care îmi știa blogul, iar managerii deja mă citeau. Am fost angajat și am lucrat la compania asta până în toamna lui 2011, când am plecat de la ei în condiții amiabile, deoarece m-am mutat în alt oraș. Idem, dacă nu activam puternic online nu aș fi ajuns la acel job.
Care e ideea? Poate că citiți prin ziare articole despre puterea online-ului și cum vă poate influența cariera și credeți că sunt prostii, scrise doar pentru a da bine pe hârtie. Greșit, internetul chiar vă poate ajuta să vă dezvoltați profesional, dacă știți cum să îl folosiți pentru a vă crea un brand personal. Numai eu v-am dat 2 exemple și cunosc mulți prieteni care și-au schimbat viața în bine datorită internetului.
La voi cum e, v-a influențat internetul dezvoltarea profesională măcar un pic?
Dacă v-ar fi spus cineva că un stick USB de doar 21 de grame este de fapt un computer portabil dotat cu procesor dual core la 1,2 GHz, Wi-fi, Bluetooth, ieșire HDMI și slot pentru carduri microSD l-ați fi crezut?
Nu mai zic de faptul că stickul ăsta poate transforma orice televizor, laptop, telefon, tabletă sau home cinema într-un terminal ce lucrează cu sistemul de operare Android 2.3, care este deja instalat pe stick, pardon, computer.
Posibilitățile sunt nenumărate, de la conectarea unui televizor la internet prin Wi-fi până la vizionarea de filme full HD. Practic poți transforma un monitor într-un computer, folosind doar acest stick USB.
