Uneori nu înțeleg cum unele companii aleg să introducă branduri pe alte piețe decât cele unde au fost lansate inițial, dar fără a adapta numele acestora pentru a fi mai atractive la public. De exemplu:

Noul coupe de la Suzuki se numește Kizashi. În limba japoneză, cuvântul „Kizashi” este folosit pentru a se anunţa că „un lucru măreţ va veni, sau urmează să se întâmple”, scrie pe site-ul importatorului în România. A se ghici câte modele Suzuki Kizashi se vor vinde în România, datorită acestui nume atractiv și … ușor de reținut?

To aud reclame la radio pentru biscuiții Leibniz, de proveniența germană, care cică sunt recomandați și diabeticilor și copiilor, deoarece nu au mult zahăr. Nu zic că biscuiții nu ar fi buni, dar cu numele ăsta câte persoane vor da goana la raft să îi caute și câte își vor mai aminti numele lor?

Margarina Becel. Margarina asta are un nume masculin. Rama da, Unirea da, Wiesana da, până și Holland sună mai bine, o asociez cu Olanda. Dar Becel cu ce o poți asocia pentru a o reține când mergi la cumpărături?

În multe țări companiile au modificat numele unor branduri înainte de lansare, pentru a fi mai ușor de pronunțat în limba localnicilor sau pentru a avea un sens. Nu trebuie să ai un doctorat în lingvistică pentru a realiza când un nume străin este greu de pronunțat într-o limbă.

Uneori numele unui brand se potrivește pentru toate țările unde este vândut, alteori e mai ușor să vii cu o denumire nouă, ușor de reținut/pronunțat și asociat.

Bonus, o listă mare cu traduceri greșite ale unor branduri.

Voi ce branduri cu nume ciudate/greu de pronunțat mai știți pe piața românească?