Cei de la UDMR au intuit bine faptul că alegătorii, fie ei maghiari sau români, s-au săturat de spoturile electorale cu promisiuni fandosite care oricum nu vor fi îndeplinite. În concluzie, în campania pentru alegerile din 9 decembrie ei mizează pe umor. Și pe bebeluși, parodiind toate acele imagini de campanie în care politicienii țin în brațe copii.
Imi place să urmăresc ce se întâmplă în campaniile electorale la americani pentru că, să recunoaștem, ei știu să facă marketing politic în adevăratul sens al cuvântului. Politicienii americani (mă rog, echipa lor de campanie) știu să folosească internetul, social media, aplicațiile, să creeze un brand distinct, să se diferențieze unii de alți.
Nu stau lipit de ecranul televizorului, dar din ce înțeleg în curând vom avea un nou referendum pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. USL vrea la putere cât mai repede, și vrea tot.
Departe de mine gândul de a fi analist politic, dar am impresia că mișcările din ultima perioadă realizate de USL au indignat o mare parte din cei care (încă) mai merg la vot. USL-ul e încrezător, după alegerile locale, că alegătorii vor dori demiterea președintelui în exercițiu. Totuși, există o mică problemă. În 2007 erau la fel de încrezători, când au inițiat procedura de suspendare a aceluiași președinte.
Rezultatul? 74,48% din cei 8 milioane de români care au mers la referendum au spus că nu sunt de acord cu demiterea președintelui. Conform BEC datele din 2007 sunt mai jos:
Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?
| Vot | Nr. voturi | Procent |
|---|---|---|
| DA | 2.013.099 | 24,75% |
| NU | 6.059.315 | 74,48% |
| Voturi invalide | 62.858 | 0,77% |
| Total (prezență la vot 44,45%) | 8.135.272 | 100.00% |
| Nr. alegători cu drept de vot | 18.301.309 |
E interesant faptul că în 2007 6 milioane de români au ales pentru cei 19 – 20 de milioane de români. Da, ni s-a spus că e majoritate, dar când doar 44,45% dintre români merg la vot, majoritatea nu se referă la voința poporului, ci doar la ce au ales cei ce și-au mișcat fundul de pe canapea în duminica când a fost referendumul.
Acuși va fi alt referendum. Vom auzi iar discuții despre majoritate, despre voința poporului. Când le auziți, amintiți-vă de articolul ăsta, de faptul că cifrele nu transmit realitatea. Iar dacă vă mirați de ce se întâmplă în România, s-ar putea ca Brăduț să aibă dreptate, nu sunteți în target.
Oricum, feelingul meu e că USL va fi suprins de decizia majorității. Sunt prea încrezători și fac prea multe măgării pe față, insultând inteligența poporului, atât cât a mai rămas din ea.
Abia azi am reușit și eu să mă pun la curent cu știrile din ultimele zile. Cele mai multe știri sunt legate de politic, desigur. USL a câștigat alegerile fără drept de apel. Acum mă întreb dacă ei sunt ancorați la realitate sau visează că sunt cei mai buni. Oare își dau seama că alegătorii nu i-au votat pentru că sunt fani PSD sau PNL, ci pentru că partidul care a fost la conducere în ultimii ani, ani de criză, era oricum compromis politic datorită măsurilor negative luate pentru a menține țara pe linie de plutire. USL a câștigat nu pentru că au fost mai buni, ci pentru că lumea s-a săturat de PDL și crede că alții le vor face viața mai bună.
Oricum, nu cred că este vreo țară în care partidul care se află la conducere în perioada de criză să iasă câștigător în alegeri. Ca ideee. Sper să nu revenim la perioada din anii 2000.
Tot despre alegeri. Conform BEC prezenţa la urne la nivel naţional a fost de 56,39%. E mai bine decât în 2008, când la nivel naţional se înregistra o prezenţă de 49,38% în primul tur de scrutin. Totuși, restul de 43% ce au făcut?
Să spunem că o parte figurau pe liste, deși sunt plecați afară. O parte erau în concediu sau nu aveau chef. Totuși, faptul că 43% din populație a ignorat alegerile nu e ușor de înghițit.
Aproape jumătate din populația României nu a vrut să meargă la vot. Presimt însă că atunci când vor avea probleme, când nu își vor găsi un job sau vor dori o viață mai bună, ei vor fi primii care se vor plânge, care vor acuza guvernul, primăria și orice instituție a statului că nu face nimic pentru ei. Pentru că așa suntem noi, nu facem nimic pentru a ne schimba soarta, dar ne place să ne plângem, dacă se poate în direct.
Sincer să fiu, sunt dezamăgit de campania electorală. Nu știu cum a fost în alte orașe, dar în Bacău accentul s-a pus pe jocuri murdare, de culise. Am fost asaltați cu cărți electorale scumpe în care ni se spuneau povești frumoase, am primit pliante peste pliante, ne-am trezit la ușă cu ziare falsificate, am citit despre scandaluri cu bannere ale unor candidați rupte noaptea pe furiș de susținătorii celorlalți candidați, am văzut autobuze întregi colantate cu acuzații la adresa unui candidat, am văzut panouri stradale ce demascau afacerile murdare ale unui alt candidat, ce mai, au fost folosite toate metodele posibile și imposibile pentru a influența opinia alegătorilor.
Partea cea mai interesantă este că toate scandalurile astea s-au învărtit în jurul primarului actual, Stavarache, și al fostului primar, Sechelariu. Au fost atât de preocupați să arunce cu acuzații unul împotriva celuilalt, să își convingă alegătorii că ei sunt alegerea potrivită, încât un partid mai puțin cunoscut a urcat în sondaje procente bune și continue să urce. E vorba de Partidul Ecologist Român cu al săi candidați, Cristi Manolache la Primăria Bacău și Gabriel Căsăneanu la Consiliul Județean Bacău. Vorba aia, când doi se ceartă al treilea câștigă.
Poate pentru că cei care candidează din partea PER atât la Primărie, Consiliul Local cât și la Consiliul Județean sunt oameni curați, care și-au făcut banii din afaceri cinstite, nu din combinații cu instituțiile statului. Poate pentru că au o platformă realistă, fără promisiuni deșarte. Poate pentru că ating corzile sensibile ale locuitorilor din Bacău, cum ar fi dezvoltarea mediului de afaceri, a turismului și sprijinirea educației, de care orașul are nevoie. Poate tocmai pentru că e nevoie de o schimbare, de o alternativă. Cert este că PER a urcat în sondaje, iar după alegeri, când se va termina numărătoarea, s-ar putea să avem o surpriză.
Duminică o să votez. Pentru că vreau să dezvolt o afacere în Bacău și am nevoie de un oraș atractiv pentru investitori, pentru că vreau un oraș pe care să îl prezint cu mândrie prietenilor care vin in vizită, pentru că vreau să îmi duc copilul la creșă fără a fi nevoit să dau șpagă pentru a prinde un loc liber, pentru că vreau să fiu mândru de orașul meu. O să votez rațional, pe cei pe care m-au convins că pot să facă din Bacău un oraș mai bun pentru toți.
Trebuie să votez, votul meu conteazǎ doar dacǎ votez:
Nu pot să vă spun pe cine să votați, fiecare e pe cont propriu în cabina de vot, dar pot să vă spun că duminică TREBUIE să mergeți la vot. Da, noi tinerii ne-am săturat de politică, nu avem chef să votăm, dar dacă nu mergem la vot și nu votăm, timp de 4 ani de zile nu avem voie să ne plângem de cei care conduc destinul orașului, de condițiile de trai, de orașul în care trăim, tocmai pentru că am lăsat pe alții să voteze în locul vostru. Votul nostru contează. Nu votezi, nu ai dreptul să te plângi.
Mergeți la vot și votați corect, în cunoștință de cauză. Votați pentru un oraș mai bun.
Voi veți merge la vot?
Dacă locuiți în România cu siguranță nu ați scăpat sau nu veți scăpa în perioada următoare de asaltul electoral. Veți fi atacați pe stradă, în piață, prin magazine sau chiar în scara blocului de echipe de la diferite partide, care vor să vă dea pliante, vor să vă convingă că al lor candidat este alegerea perfectă. Dacă aveți noroc, poate veți primi și un pix sau o brichetă ca șpagă. Dacă nu, veți primi doar pliantul.
Totuși, să nu vă bucurați prea tare când primiți pliantele. Trebuie să vă spun cu regret că ele sunt depășite. Nu știu ce fac alți politicieni ce doresc fotoliul de primar prin alte orașe, dar la Bacău se poartă cărțile electorale. Cărți, nu pliante, da? Cu ce am făcut, cu ce vom face, cu poze, cu povești frumoase, cu toate ingredientele menite să convingă alegătorul.
Până acum am primit cărți electorale de la Romeo Stavarache, primarul actual, și Dumitru Sechelariu, fostul primar ce și-ar dori să revină în joc. Prima carte are vreo 150 de pagini și e realizată atent, atât din punct de vedere al materialelor folosite, fotografiilor, copywritingului și așezării textului, adică cartea chiar te convinge că Stavarache e tipul cel bun, dacă tocmai ai ajuns în oraș și vrei să mergi la vot.
A doua are doar vreo 20 de pagini, cât o broșură mai groasă, iar mesajele sunt forțate, de exemplu pe ultima pagină mesajul este: ACUM aveți nevoie de mine! Deh, fiecare după posibilități și buget de campanie, partid, sprijin. Poate e doar o coincidență faptul că Sechelariu a distribuit o carte după ce a apărut cartea lui Stavarache, pe care a criticat-o.
Oricum, ideea e că dacă mai primiți pliante pe stradă ar trebui să știți că sunt depășite, demodate, se poartă cărțile acum, să aibă alegătorul ce citi în clipele de reculegere.
Sunt curios, oare ce vom primi peste 4 ani?
Am zis că nu mă voi apuca să scriu despre politică, dar când văd cum își fac campanie unii politicieni locali mă apucă durerea de cap. E păcat, deoarece sunt mulți oameni politici care încearcă să se promoveze online, dar greșesc enorm de mult pentru că nu apelează la specialiști în comunicare sau se ocupă singuri de campanie. În schimb aruncă cu bani în bannere și apariții în publicații pe care nu le citește nimeni. E ironic, cheltuie banii exact pe lucrurile care nu aduc randament.
Nu mai zic de activarea blogurilor politice, a site-urilor de campanie și a conturilor de Facebook strict pe perioada campaniei electorale de către politicieni, urmând ca ele să fie abandonate rapid până la următoarele alegeri.
Totuși, de ce se promovează politicienii români și pe online? Pentru că persoanele în vârstă mai pot fi atinse cu mesaje politice folosind ziarele, televiziunile și fluturașii, dar majoritatea tinerilor sunt reticenți la aceste medii de comunicare și de aceea online-ul e alegerea evidentă pentru a ajunge la ei, deoarece aici își petrec mare parte din timpul liber.
În România sunt 7,2 milioane de utilizatori de Facebook, peste 3 milioane de cititori de bloguri, deci e evident că aceste 2 medii sunt folosite intens către politicieni. Pe lângă ele mai avem și Youtube, Twitter, Google+, dar sunt utilizate mai puțin. Twitter pentru că sunt doar 50-60 de mii de conturi în România și Youtube pentru că majoritatea politicienilor nu știu să se facă plăcuți de cameră, iar când vine vorba de realizarea unor clipuri video cu potențial viral sunt necesare mai mulți bani, pe care politicieni nu sunt dispuși să îi aloce. Deci Facebook și bloguri.
Mai jos sunt câteva sfaturi gratis pentru politicieni, dacă vor să aibă o campanie decentă online.
1. Investiti in imaginea voastră. Angajați un designer sau o agenție care vă să ajute în realizarea unui logo, alegerea unui slogan, a unor culori care să vă diferențieze de ceilalți candidați. Nu trebuie să uitați de aspectul site-ului, al blogului si al paginii de Facebook. Dacă arată ca în anii 2000 e clar că sunteți depășit.
2. Alegeți un consultant în comunicarea online care să cunoască subtilitățile rețelelor sociale și a comunicării online. Nu oricine are un cont de Facebook sau un blog pe care scrie odată pe an știe cum să comunice online, cu atât mai mult știe cum să comunice pentru o companie sau un politician. Mai ales în comunicarea politică trebuie acordată o mare atenție limbajului și gramaticii, mass-media și contracandidații sunt atenți la cele mai mici greșeli.
3. Comunicați pe înțelesul fanilor, al simpatizanților, fără limbaj corporatist, cuvinte seci. Încercați să ajungeți la sufletul alegătorilor, să folosiți un limbaj simplu, accesibil, ca și cum ați discuta cu un bun prieten. Totuși, evitați limbajul vulgar, cei care stau pe net nu vă sunt cei mai buni prieni. De asemenea, încercați să folosiți ideile și cuvintele voastre atunci când relaționați online cu fanii, chiar dacă se ocupă altcineva de postarea mesajelor și monitorizarea conversațiilor. Oamenii simt când limbajul folosit online diferă de cel utilizat în realitate.
4. Nu intrați în scandaluri inutile, nu aruncați cu noroi online în contracandidați, mai ales dacă nu aveți dovezi concrete. Am remarcat că în România se poartă aruncatul cu noroi, pe principiul X a furat mai mult decât mine, nu are sens să îl votați pe el. Din păcate, majoritatea politicienilor merg tot pe strategia asta, deși eu cred că publicul s-a săturat de scandaluri. Dacă vreți să convingeți oamenii trebuie să veniți cu soluții reale la problemele comunității.
5. Monitorizați permanent ce se întâmplă online și răspundeți comentariilor, încurajați-i pe cei mai activi fani să comenteze. Poate că pare ciudat, dar online 24 de ore pot fi echivalentul unei săptămâni offline. Dacă apare un scandal online, dacă cineva a postat un mesaj denigrator la adresa politicianului, dacă apare o criză de PR trebuie reacționat rapid pentru a soluționa problema și a lămuri publicul.
6. Oferiți recompense fanilor, celor care vă promovează activ în rețelele sociale. Nu mă refer la șpagă, ci la mici atenții cum ar fi tricourile personalizate, sepci sau chiar premii exclusiviste, de ex o cină cu cel mai activ fan de pe pagina de Facebook dintr-o perioadă sau cel mai activ comentator de pe blog.
7. Nu spamați utilizatorii din rețelele sociale, nu trimiteți emailuri nesolicitate. Am văzut un politician local care își făcuse atât cont personal pe Facebook, cât și pagină. Pagina era pentru mesajele oficiale, iar contul era folosit pentru a spama toți prietenii cu mesajele postate pe pagina oficială. Practic politicianul sau cine se ocupa de campania lui posta pe peretele tuturor celor care îl adăugaseră ca prieten comunicatele oficiale despre vizitele de lucru și alte mesaje despre activitatea politicianului, fără a le cere acordul, desigur. Probabil tipul încă se întreabă de ce nu i-am acceptat cererea de prietenie.
8. Nu cumpărați publicitate online oriunde, pe principiul să fie. Nu aruncați bani inutil. Uitați-vă puțin la conținutul site-ului pe care cumpărați publicitatea, la profilul vizitatorilor, la statisticile lui. Vedeți dacă profilul vizitatorilor acelui site se potrivește cu profilul alegătorilor voștri.
Cam atât. Ar mai fi multe de spus despre cum ar trebui să își construiască un politician strategia de comunicare în perioada campaniei electorale, dar și consultanța se plătește. Sper totuși ca anul ăsta să vedem mai mulți politicieni cu campanii făcute cum trebuie.
Voi ce ziceți, aveți și alte recomandări pentru politicienii care se promovează online?