Am zis că nu mai scriu despre politică, că am treburi mai importante de făcut, gen să îmi văd de viața mea, dar las gândurile de aseară aici, să îmi amintesc de ele, când îmi mai vine cheful să conving pe cineva că partidul X sau Y ar fi salvatorul pe cal alb.

În timp ce citeam aseară despre demisia miniștrilor USR PLUS mă gândeam că ar trebui un protest, ar trebui să ieșim în stradă să salvăm democrația sau ceva, dar știați că e sezonul vinului? Și mai știați că toți politicienii s-au pișat pe lucrurile pentru care am protestat?

Credeam că sunt singurul care gândește așa, dar majoritatea din bula mea de Facebook sunt dezamăgiți de toate partidele și de toți oamenii politici, de jocurile lor de culise și de faptul că li se rupe de țara asta și viitorul ei. Nici măcar nu se bat pentru principii, ci doar pentru putere și ciolan.

Ar trebui un miracol ca să îi mai convingi acum pe cei din clasa medie să iasă în stradă. Pot zice că am ajuns la starea de zen politic, adică nu îmi mai pasă. Voi?

Niciodată nu am reușit să înțeleg de ce românii sunt interesați mai mult de alegerile prezidențiale decât de cele locale. Ok, președintele e mai vizibil, dar adevărul e că primarul și consilierii locali ne afectează mai mult viața decât președintele.

Cu toate astea, ne stresăm pentru alegerea președintelui, ne certăm la cuțite pe Facebook, dar când avem de ales pe plan local suntem mai puțin interesați, plecăm la munte sau la grătar. Totuși, parcă încep să se schimbe lucrurile, românii încep să realizeze că nu își aleg un stăpân al orașului, ci angajează un manager care trebuie să fie eficient, iar Brucan s-a înșelat doar cu 10 ani, când a spus în 1990 că Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani.