Am găsit în cutia poștală zilele astea o revistă plină de articole de PR de la Arcadia, Arcadia News. Noi suntem cei mai buni, cei mai tari, cei mai frumoși, ne pasă de sănătatea ta, din astea.

Am aruncat-o la coș, dar privirea mi-a rămas pe articolul de mai jos: premieră la Arcadia Hospital, plata în rate pentru serviciile medicale.

Nu știu ce e mai trist, faptul că poți plăti serviciile medicale în mai multe rate sau faptul că există oameni nevoiți să facă împrumuturi pentru serviciile medicale. Articolul spune că se pot plăti serviciile medicale atât prin card de credit cât și prin realizarea unui credit bancar, direct la sediul spitalului, dar nu asta e relevant.

Țin minte că atunci când s-a deschis Arcadia prețurile erau imense comparativ cu spitalul de stat, de ex o naștere era în jur de 1900 de euro. După ce au făcut contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate lucrurile s-au mai schimbat, prețurile au ajuns pe la jumătate. S-au adaptat cu alte cuvinte și se pare că nu o duc rău, dacă mai deschid încă 2 policlinici în Iași.

Mă gândesc însă că până la a face un împrumut pentru serviciile medicale e cale lungă. Știu că sănătatea e neprețuită, dar oamenii pun preț și pe asta, ba pun chiar și credite. Sper să nu fiu pus niciodată în situația de a mă împrumuta pe la bănci pentru sănătatea mea sau a celor din jur. E crud să te gândești că sănătatea poate fi calculată în bani, că viața e un lucru ce poate fi pus pe cântar și evaluat ca o marfă.

Principiile mele au rămas aceleași, aș face împrumut bancar doar pentru casă și doar dacă nu am nici o altă variantă. Pentru gadgeturi, mașină, concediu în Bora Bora sau alte distracții prefer să strâng bani, un pic câte un pic. Dacă nu am destui înseamnă că nu îmi permit.

Totuși, cu sănătatea lucrurile sunt complicate. Bani mai poți face cât timp ești sănătos, dar dacă ești bolnav nu ești de folos nimănui și nici ție.

Voi ce ați face dacă ați avea nevoie de servicii medicale și nu vi le permiteți, ați face un împrumut în bancă pentru a vi le achita?

În cartierul Alexandru din Îași, mai exact pe lângă Billa, se află multe tonete, unde găsești toate nimicurile de care nu ai nevoie, mai ales dacă ai treabă la poștă și treci pe lângă ele.

De regulă nu le dau importanță, dar zilele astea am remarcat ceva interesant lângă o tonetă cu jucării. O troiță, asemenea multor altora care au răsărit într-un cartier plin de pensionari ce încearcă să se dea bine pe lângă Doamne Doamne simțind că au prea multe păcate pe conștiință. Dacă am avea școli măcar pe jumătate la câte biserici și troițe sunt în România cred că am fi cel mai intelectual popor din Europa. În fine, statul nu are nici un interes să aibă cetățeni deștepți și culți, e mai bine să ai un popor credincios ce poate fi ușor de manevrat la alegeri cu/prin/de către Biserică.

Nu m-a atras troița pentru aspectul ei impunător, arată la fel ca majoritatea, adică plină de statuete kitsch și icoane. În schimb inscripția de pe troiță e super tare:

În acest loc, vineri 22 iunie 2007 ora 13.20, mântuitorul IIsus Hristos a comunicat: cât de curând voi reveni!

Apoi la ….2008 a cerut: Vreau din marmură: troiță!

Deci vedeți voi, dragi mei, apocalipsa va începe la Iași, mai exact în Alexandru. I-a spus IIsus Hristos asta unei babe nebune care vinde la toneta cu jucării din zonă, iar ea, după ce a ridicat troița, strânge acum donații de la fraieri credincioși pentru a face și acoperișul troiței din nu știu ce material cerut de Isus (era și un anunț deasupra inscripției legat de asta). Fraierii Credincioșii care fac donații primesc în schimbul donației o chitanță fără valoare și probabil fără ștampilă.

Știu că sunt mulți nebuni care circulă pe lângă noi, dar cât de înapoiat poți fi ca să crezi că Isus s-a arătat între blocuri, de fapt în spatele unei tonete? Aa, și pentru troița aia nu e nevoie de autorizație, sau și autorizația se acordă pe baza unor viziuni apocaliptice?

P.S: dacă citiți în ziare chestia asta mâine sau o vedeți la tv lăsați un comentariu, cred că voi ajunge și eu să pun watermark pe toată fotografia, jurnaliștii noștri nu au timp să facă muncă de teren și se mai împrumută de pe bloguri, la fel ca în cazul trusei pentru înmormântare. Doar că uită să zică de unde au aflat.