Uneori ma gandesc ca noi, toti cei care suntem prezenti puternic pe internet, am ajuns sa credem ca totul se invarte in jurul online-ului. Ne cautam prietenii pe Facebook, punem linkuri interesante pe Twitter, ne extindem relatiile profesionale pe LinkedIn, urcam clipuri pe Youtube, poate avem chiar si un blog pe care scriem.Daca citesti randurile astea probabil esti unul dintre noi, astia cu online-ul.
In plus ne-am obisnuit sa fim conectati 24/7, sa ne verificam emailurile cu cana de cafea in fata, sa uploadam poze facute cu mobilul din trafic, sa ne traim o mare parte din viata pe net. Si ni se pare ca asa este si normal, logic si firesc.
Totusi, ce ni se pare normal noua pentru altii e exagerat. Exista oameni care nu au cont in nici o retea sociala (pe bune), care nu au blog, care nu isi verifica emailul cu saptamanile, care nu tweetuiesc in timp ce se afla in tramvai. Pentru ei noi suntem cei care exagereaza de fapt. In timp ce noi ne dam linkuri pe Twitter ei isi petrec timpul stand la discutii fata in fata cu prietenii. In timp ce noi scriem pe blog ei citesc o carte. In timp ce noi verificam cele 324 de emailuri primite de ieri ei fac o iesire la iarba verde.
Care sunt cei care gresesc? Noi pentru ca suntem prea implicati in online sau ei pentru ca se implica prea putin? Am ajuns sa consideram ca toata nebunia asta cu social media e vitala, ca trebuie neaparat sa avem conturi peste tot, sa fim prezenti. Nu zic ca nu e bine sa fim online, insa nu trebuie sa ii desconsideram pe cei care nu o fac, viata poate fi la fel de interesanta si fara internet. Exista viata si fara retele sociale, bloguri si conexiune permanenta.
P.S: cand v-ati plimbat ultima data cu picioarele goale prin iarba?
