Era februarie 2007 când publicam primul articol pe blog. Anii au trecut, s-au schimbat foarte multe, dar nici prin gând nu mi-a trecut când am apăsat Publish pentru prima dată unde mă va duce blogul de față și cât de mult îmi va schimba viața. La propriu.
Pe afara este ceva obișnuit ca bloggerii să accepte guest posturi, articole scrise de alți bloggeri pe blogul tău, dar pe teme ce au legătură cu blogul unde vor fi publicate. Eu accept ca articolul să apară pe blogul meu, iar bloggerul care l-a scris va insera în articol, de obicei la final o scurtă prezentare a sa, cu link către blogul său, poate chiar și o fotografie.
Dacă nu cunoașteți conceptul, trebuie să știți că guest posturile reprezintă una din metodele cele mai bune de a te face remarcat, mai ales dacă știi să scrii bine și ai un blog nou, pentru că dacă îți joci cărțile cum trebuie articolele tale pot apare pe bloguri cunoscute, deci practic ai acces la audiența lor. Totuși, asta depinde foarte mult de cum știi să abordezi bloggerii, să le vinzi articolul tău.
Bloggingul s-a schimbat mult în ultimii ani. Dacă la început era oarecum simplu să fii blogger, îți deschideai un blog (eventual pe un hosting gratuit) și te apucai de scris, acum, dacă vrei să fii pro blogger trebuie să faci mult mai multe lucruri. Trebuie să scrii bine, să ai un blog cu o temă personalizată (unică dacă se poate), să știi să te promovezi folosind social media, iar dacă mai vrei să scoți și bani de pe urma bloggingului, trebuie să știi să vinzi spațiul pentru reclamă, să negociezi contracte, să emiți facturi, să cunoști termeni juridici etc.
Mă uitam ieri la cele peste 100 de like-uri pe care le-a strâns articolul Deci chiar vreți să avem o legătură privată? și mă gândeam că sunt foarte multe pentru o chestie scrisă în 15 minute într-o sâmbătă, chestie pornită dintr-o frustrare personală. Totuși, mi-am amintit că asta nu se compară cu cele peste 220 de like-uri la articolul despre revenirea înghețatei Polar, articol scris într-un moment de bucurie, după ce găsisem un colț din copilăria mea într-o vitrină frigorifică. Sau cu cele aproape 300 de like-uri de la Ce as fi vrut sa stiu despre viata pana la 25 de ani.
Celor care se plâng că sunt prea multe bloguri românești le recomand datele de mai jos, luate de pe blogul Zelist, referitoare la activitatea pe blogurile românești în 2012:
Ne apropiem de finalul de an și, pe lângă sarmale, cârnați, afumături, cozonaci și alte mâncăruri pline de colesterol, unii fac și rezumate, analize ale anului care a trecut,își propun obiective mărețe pentru 2013. Eu nu am reușit încă să fac o trecere în revistă detaliată a lui 2012, știu doar că s-au întâmplat foarte multe lucruri și am trecut prin multe schimbări, iar pentru 2013 îmi propun doar să fiu fericit alături de cei dragi.
Remarc tot mai desc în ultima perioadă articole de pe bloguri care nu mai sunt de fapt articole, ci doar mențiuni ale unor clipuri de pe Youtube, prezentări de pe Slideshare sau infografice. Nu zic că asta e un lucru rău, de fapt dacă mă uit în arhivă nu trece o săptămână fără să nu am și eu articole cu prezentări, infografice sau clipuri video.
În fond e și asta o nișă pentru bloggeri, să selecteze informațiile, să le ofere cititorilor cele mai relevante știri dintr-un domeniu. Totuși, uneori parcă mi-e dor să citesc și articole cu mai mult text, nu doar fraze scurte urmate de conținut preluat din altă parte.
Cum era pe bloguri înainte să inserăm zilnic clipuri video, prezentări și infografice? Articolele erau mai lungi și mai savuroase. Se scria mai puțin, dar mai bine. Cititorii interacționau mai mult cu bloggerii, comentau articolele, nu dădeau doar Like. Bloggerii își spuneau mai clar opiniile, chiar dacă deranjau un brand, o companie, un alt blogger. Bloggerii aveau cojones. Acum totul e pe bază de alianțe, interese, oportunități.
Avem mai mulți bloggeri, dar mai puține voci care spun efectiv ceva. Avem mai mulți cititori de bloguri, dar mai puțină interacțiune. Avem mai multe articole, dar mai puțin conținut relevant.
Articolele de pe bloguri ar trebui să fie opinii argumentate și spuse cu convingere despre lucrurile care ne pasionează, chiar dacă uneori deranjează. Mai puțin blogging about blogging, blogging about events, blogging about anything, blogging about social media.
Ce aș vrea eu pentru 2013? O întoarcere la lucrurile de bază. Acuși fac și eu 6 ani de blogging, și mă gândesc ca pentru a ști unde vreau să ajung cu blogul trebuie să îmi amintesc de unde am plecat și ce am învățat pe parcurs. Poate că acum știu mult mai multe despre blogging, dar poate că pe drumul ăsta am uitat ce înseamnă să fii blogger cu adevărat. Și eu, și alții.
Nu dau cu parul, doar constat. Voi ce ziceți?