Știu, toți suntem săraci în .ro, dar hai să presupunem că din sărăcia noastră am avea 10.000-20.000 lei. Prea puțini ca să îi investești în ceva important, gen imobiliare, terenuri, afaceri deci îi ținem în numerar. Voi în ce i-ați păstra, în lei sau euro?
Citind articolul lui Andrei despre Germania mi-am amintit și despre experiențele personale prin alte țări, plus ce mi-au povestit și alți prieteni plecați. Da, afară totul e curat, organizat, toți respectă regulile, dar nu neapărat pentru că le place, ci pentru că amenzile te ustură. Sigur, în timp te obișnuiești, ajungi să respecți legea din reflex, dar la început au fost amenzile.
Lucrăm la agenție și cu clienți ce vând produse scumpe pe internet, ce pentru românul de rând au prețuri exorbitante. Da, știu, veți fi șocați, dar sunt și români cu bani ce dau câteva mii de euro pentru o masă de cafea sau o bicicletă, ori câteva sute de euro pe un parfum. Dar nu asta am remarcat, ci faptul că românul atunci când nu își permite un produs face mișto de el. Un fel de Nu îmi permit, dar le arăt eu lor.
Eram ieri cu fiică-mea în parc, e vârsta la care citește atent tot ce vede pe stradă și mă întreabă ce înseamnă. Vede bannerele campaniei Fără Penali în funcții publice și mă întreabă ce sunt ăia penali? Îi explic simplu, sunt oameni condamnați pentru că au furat. Și de ce strâng semnături domnii aceia, mă întreabă? Pentru că nu vrem ca oamenii care au furat să ne conducă, îi zic eu. Atunci e bine, zice ea.
Da știu, de ce ai citi autobiografia lui Arnold, o vedetă cunoscută la noi doar pentru cum a făcut trecerea de la bodybuilding la filmele de acțiune, cele mai tari fiind cele din seria Terminator și Conan? În primul rând pentru că am văzut o recomandare la Cristina, și în al doilea rând deoarece am mai citit câteva articole despre el, și chiar ai ce învăța de la el, practic a avut începuturi umile într-un sătuc din Austria și a ajuns să reușească atât în sport, cât și în afaceri, la Hollywood, dar și în politică, ca guvernator al Californiei. Cartea vine cu multe sfaturi utile despre viață în general, și mi-a plăcut tonul sincer cu care Arnold își recunoaște greșelile.
Am un articol scris prin 2010, cu sfaturi pentru găsirea unui job. Era perioada aceea nasoală, de criză, în care se băteau angajații pe joburi, nu ca acum, când angajatorii nu mai găsesc deloc oameni calificați pentru posturile bune. Și m-a întrebat cineva, totuși, de ce jumătate dintre românii apți de muncă lucrează în străinătate, dacă la noi sunt joburi?
Cred că jumătate dintre prietenii noștri au plecat din țară, de-a lungul timpului, acum ne mai vedem pe Facebook sau când vin ei aici, ori mergem noi acolo. O treime din familie e și ea plecată din țară, și nu au planuri să revină prea curând sau deloc. Și cifrele astea nu sunt excepțiile, ci regula, o arată și ultimul studiu iSense, Perspectiva emigrării. Într-o țară normală guvernanții ar cădea pe gânduri, s-ar face proiecte reale pentru a stopa emigrația, pentru a ajuta tinerii, pentru a atenua declinul. Nu la noi, unde politicienii dau declarații despre cum le pasă la televizor, în timp ce votează cu două mâini legi care să îi apere pe ei.