Nu e prima dată când văd astfel de bannere, și la noi în agenție avem clienți care vor să comunice toată oferta lor într-o singură imagine. E o provocare să le explici că less is more, că oamenii studiază o reclamă pentru 2-3 secunde și trec mai departe, deci e important să îți alegi cu grijă mesajul principal.
În final comunicarea eficientă este o artă tocmai pentru că vrei să eviți supraaglomerarea de informații, exprimând într-un limbaj simplu, prietenos, ceea ce vrei să vinzi.
Mă știți pe mine, sunt mereu în căutare de noi metode prin care pot ajuta firmele să se promoveze cât mai eficient pe internet, facem din astea la Advertica.
Mai demult am scris un articol despre cum poți atrage clienți noi cu zero buget de promovare, dar recunosc că nu mi-a dat prin cap să scriu o carte întreagă despre asta, nu e chiar rocket science să știi că dacă oferi produse sau servicii mai bune decât concurența și arăți clienților că îți pasă aceștia te vor recomanda altor clienți și bulgărele se va rostogoli.
Totuși, de vreo 2 zile îmi tot apar pe Facebook reclame de la o librărie, despre o carte care ne va învăța cum să facem Marketing fără buget.
Ironia nu îmi scapă, se pare că cine vrea să vândă cartea aia nu știe să facă marketing fără buget, din moment ce bagă bani în reclame plătite pentru o carte care ne poate învăța cum să nu băgăm bani în reclame.
Ar fi suficient să ne oprim aici, dacă oamenii nu știu să își promoveze cartea am putea zice că e o carte slabă, vorba aia, Practice what you preach. Dar stați, că totul devine mult mai interesant după ce vrem să intrăm pe site, să vedem ce e cu cartea asta, poate chiar să o cumpărăm.
Da, site-ul librăriei e căzut de cel puțin 2 zile, de când văd eu reclamele. Nu doar că oamenii nu știu să facă marketing fără buget, dar mai aruncă și cu bani aiurea în promovare online. Dacă citeau și ei o carte…
Cred că au uitat și prima regulă care ține de prezența online, asigură-te că ți-ai plătit găzduirea la site și pe omul care se ocupă de magazinul online. Vorba aia, degeaba bani bani în reclame, dacă oamenii nu pot să cumpere ce le vinzi.
Cât despre marketingul fără buget, el nu există, nu așa cum vor unii să vă convingă.
Unele metode de promovare pot fi mai eficiente ca altele, mai ieftine, mai avantajoase, poți avea un randament mai bun, dar în final tot vei plăti cumva, cu bani sau timp. Dacă nu plătești agenția care să îți facă strategia de marketing corectă și să o implementeze vei aloca multe ore ca să înveți tu ce și cum trebuie să faci, vei pierde timp și bani testând metode, experimentând strategii, idei, medii de promovare.
În rest noi să fim sănătoși, și să învățăm să ne promovăm eficient pe internet. Chiar și fără buget, dacă e. 🙂
Îmi comenta cineva la un articol că scrisesem bine, dar am băgat un link de Profitshare, deci am stricat tot farmecul cititului. Asta în condițiile în care sunt peste 10.000 de articole aici, și nu îmi amintesc să fi primit vreo bere de la cineva, că am scris un articol util, care l-a ajutat cumva.
Nu mă plâng, nu trăiesc din blogging, dacă vine ceva extra mă bucur, dar ca idee, constat că încă nu am scăpat de mentalitatea Dacă e pe internet, trebuie să fie gratis. Zic bine?
Elena Udrea, condamnată definitiv la 6 ani de închisoare în dosarul „Gala Bute”, a fost prinsă în Bulgaria, când încerca să ajungă la frații greci, și de acolo probabil fugea într-o insulă călduroasă. Am făcut și eu gluma cu Pentru Udrea ce bem, Moët sau Dom Perignon? și mi se spune în cască că nu e frumos să ne bucurăm de răul altuia.
Eu zic că e chiar normal să ne bucurăm, dar nu neapărat pentru Udrea, ci pentru toți politicienii corupți care fură din banii noștri. Pentru toți afaceriștii de carton care fac combinații cu statul și sunt demascați. Pentru toți angajații de la stat prinși că iau șpăgi pentru a închide ochii sau a favoriza firme, contracte, persoane.
Trebuie să ne bucurăm când ajung la închisoare, când li se confiscă banii furați, pentru că astfel mai avem speranța că și societatea noastră se va schimba.
Tragedie mare pe influencerițele rusoaice, s-au apucat să își taie poșetele Chanel de mii de euro, în semn de protest față de brandul care nu vrea să le mai vândă obiecte de fashion statement la prețuri prohibitive.
Ba mai mult, dacă ești din Rusia și vrei să cumperi ceva de la Chanel când călătorești prin lumea civilizată, te pun să semnezi declarații cum că nu te vei afișa cu poșețica ta în fața fraților ruși de acasă.
Nu cred că e rusofobie asta, cum zic fetele astea, în fond brandul respectă legile din țările civilizate, pe unde vrea să facă afaceri în continuare. E adevărat și că piața rusească era una foarte profitabilă pentru brandurile de lux, majoritatea rușilor au veniturile mai mici ca în vest, dar minoritatea bogată compensa.
Mă gândesc totuși cât de ipocrite pot fi fetele astea, că dezinformate sigur nu sunt, știu și ele ce se întâmplă cu operațiunea aia specială. Știi că țara ta a invadat o altă țară unde trăiește un popor frate cu poporul tău, știi că femeile din Ucraina sunt atacate, violate, ucise, și singura ta problemă e că nu mai poți cumpăra poșete de mii de euro.
Uneori rămâi fără cuvinte.
Când am văzut reclama 3D de mai jos mi-a amintit instant de scena cu Marty și rechinul din Back to the Future 2, unde ni se prezintă un 2015 plin de gadgeturi science fiction, cu aspect retro. Well, se pare că anii 80 revin puternic în fashion si design, avem și reclamele 3D de câțiva ani, poate rezolvăm și cu pacea pe glob, că aici am luat-o razna tare ca specie.
Nike a făcut o treabă faină cu Air Max, zic eu.
Erau ceva studii pe tema asta anul trecut, despre granița dintre muncă și viața personală, care a devenit tot mai subțire sau a dispărut, de când pandemia ne-a forțat să ne mutăm birourile în sufragerie sau bucătărie.
Și tendința e tot mai accentuată, dacă noi nu stabilim limite și nu facem o delimitare nu o va face altcineva pentru noi, iar șefii, clienții sau colaboratorii vor considera normal să te sune, să îți trimită emailuri sau mesaje și vinerea pe la 9 seara sau duminică la prânz, că doar ai internet, ai laptop, ai telefon, nu e mare lucru să verifici 5 minute ceva, nu?