Asta mi-a zis un prieten acum câțiva ani, înainte să plece: Trebuie să fii nebun să mai trăiești aici. A plecat, deși câștiga bine, avea casă, mașină și un job ce îi plăcea. A plecat săturat de românisme, decis să o ia de la zero în altă parte, unde să fie respectat. Eu am rămas.
Am prins niște discuții pe Facebook despre banii necesari pentru un trai decent în România, prin diferite orașe. Și discutam și eu recent cu prietenii de faza asta, că e o ruptură gravă între salariul mediu pe economie de la noi și necesarul real pentru a trăi acceptabil la noi.
Una din problemele grave ale noastre, ca nație, este că nu vrem să ieșim din zona de confort. Nu vorbesc de bullshit-uri motivaționale acum, ci de chestiile banale. Ne e frică să ne dăm demisia, că dacă nu vom mai găsi un job la fel de bun. Ne e frică să abordăm un client nou, dacă nu suntem destul de competenți pentru a livra ce ne va cere. Ne e frică să vorbim cu tipa sau cu tipul ăla fain din metrou, dacă vom fi refuzați. Mereu așteptăm să ni se întâmple lucruri, de prea puține ori facem noi să se întâmple.
Mama și-a pus telefon fix prin anii 70 de la Romtelecom, pe vremea când erau 2 utilizatori pe un singur număr, și trebuia să suni prin centrală pentru a vorbi cu cineva. Vă zic asta doar pentru a vă arăta că e un client fidel, de peste 40 de ani. Și la fel ca alte persoane în vârstă, a ajuns acum să fie înșelată de cei de la Telekom, prin telefon, fix cum povestește și Vali aici. Practic i s-a oferit un telefon GRATUIT, pentru care plătește acum rate lunar.
De felul meu îmi mai ajut prietenii și cunoștințele cu chestiile la care sunt bun, dacă timpul îmi permite și nu îmi ia mult timp să îi ajut. Totuși, sunt unii care exagerează, care îți cer favoruri iar și iar, și la un moment dat ajung să le cer și bani, pentru că mulțumirile nu țin de foame, nici nu îmi plătesc facturile. Ce se întâmplă după?
Am fost surprins din discuțiile cu mai mulți prieteni despre monitorizarea veniturilor și cheltuielilor personale să aflu că eu sunt un pic maniac, în sensul că știu exact pe ce ne-am cheltuit banii lunar și câți bani ne-au intrat în casă, cât am economisit, din astea.
Am mulți prieteni care nu fac asta, și la nivelul populației cred că procentul e și el mare, majoritatea românilor își trag semne de întrebare doar când sunt pe minus. Asta explică probabil și de ce doar 15% dintre români au economii.
Și după aia mulți se întreabă de ce nu au bani să treacă strada…
Și ia zi Marius, ce zici de copiii ăia români despărțiți de Protecția Copilului în Norvegia de părinți? Nu știu frate, că norvegienii nu au zis nimic oficial, deci nu pot să am o părere dacă nu știu variantele ambelor părți implicate. Și aici ar trebui să se termine orice discuție, dar la noi nu se poate, că noi avem păreri, chiar dacă nu avem toate datele necesare pentru a ne forma o părere.