Nu le-am ales pe cele cu mai multe like-uri, ci pozele care mi-au plăcut mie cel mai mult. Mai multe pe instagram.com/mariussescu. Voi ce poză preferată aveți din 2015?
Categorie Personal
3 cuvinte pentru 2016
La sfârșit de an cam toți tragem linie, privim puțin în spate să vedem prin ce am trecut anul ăsta, să ne spunem dacă a fost un an bun sau nu, și după aceea ne propunem niște obiective mărețe pentru anul următor, pe care în 99% din cazuri le uităm prin februarie.
Dacă materialismul e rău, de ce nu conducem toți Dacii și nu folosim telefoane ieftine?
Materialismul nu e bun, spune ea postând o poză de pe iPhone-ul ei 6 proaspăt cumpărat de iubi. Poți fi fericit și într-o cameră de cămin, zice el de pe marginea piscinei. Banii nu aduc fericirea, scrie ea pe Facebook în timp ce mai stă 6 ore peste program ca să plătească rata la Q7.
Din când în când reapare curentul ăsta online, moda de a condamna materialismul, de a spune că e greșit să aruncăm banii pe mașini scumpe, smartphone-uri premium sau ceasuri de firmă. Cică mulți fac asta, cumpără lucruri scumpe, doar pentru a îi impresiona pe cei din jur, nu pentru că au nevoie neapărat de ele. Ne luăm după aparențe și nu mai privim în sufletul oamenilor, alergăm după poftele trupului și ne pierdem spiritul. (Profundă asta, nu?)
Viața reală nu e strălucitoare ca cea de pe net
Am mai zis-o și eu de multe ori, nu credeți tot ceea ce vedeți și citiți pe internet, mai ales pe Facebook. Și nu mă refer doar la știri, ci și la ceea ce postează prietenii noștri.
Sunt foarte multe persoane care proiectează online o imagine artificială, ce nu are legătură cu realitatea, și dacă ar fi să credem că prietenii noștri merg numai prin concedii de lux, au joburi super tari, prieteni iubitori și fiecare zi e plină de surprize plăcute, atunci am trece dintr-o depresie în alta.
Planul meu nu era cu marketing și blogging
Citeam un articol fain scris de Vlad despre schimbările de carieră care apar de-a lungul vieții și mi-am dat seama că deși cei mai în vârstă știu chestia asta, că vom schimba multe cariere, joburi și pasiuni, în continuare ni se vinde iluzia unui plan, există așteptări mari, cei din jurul tău vor ca la 20 de ani să ai totul stabilit, să știi ce vrei de la viață. Și e greșit.
Concediul la români: al nostru a fost cel mai tare, nu-i așa iubi?
Din motive de logistică, vara asta am tot amânat tradiționalul concediu la mare până aproape de septembrie. Recunosc, nu a fost chiar ușor să trag tare în timp ce alții postau poze din locuri cât mai exotice, dar cel puțin am avut ocazia să fac o scurtă analiză a concediilor făcute de românii din clasa medie.
Joburi: tu ești mai mult decât funcția pe care o ai într-o firmă
Părinții noștri au crescut într-o epocă în care lucrai o viață și ieșeai la pensie de la aceeași întreprindere, chiar dacă majoritatea erau de stat. Cumva au încercat să ne insufle aceeași mentalitate, că trebuie să tragi tare, să fii devotat firmei, să nu comentezi, să pleci capul. Evident, era alt sistem, statul asigura tot, de la masă la casă.
Realitatea cotidiană s-a schimbat mult în 25 de ani, acum firmele schimbă angajații des, ba chiar și angajații pleacă frecvent, ori pentru că prind oportunități mai bune, ori pentru că au parte de manageri incompetenți. Mai ales printre tineri se zice că dacă ai stat mai mult de 2-3 ani la aceeași companie deja ceva nu e în regulă cu tine.
Până la urmă e vorba de cerere și ofertă, piața se reglează de la sine. Dar nu asta mi se pare mie grav, ci modul în care angajații români se autopercep. Mai ales prin corporațiile mari, mulți ajung să se identifice prea mult cu ceea ce prestează, să uite că sunt și oameni, nu doar angajați.