Categorie PR

Asocierea cu Cabral, o mișcare bună pentru Cel.ro

Am văzut zilele trecute știrea, Cabral este imaginea Cel.ro. Nu știu dacă a fost ales pentru această colaborare în calitate de blogger sau de vedetă TV (înclin spre prima variantă), dar oricum, cred că e o strategie bună pentru magazinul online, mai ales după ultimele scandaluri de care au avut ei parte pe internet.

Din ce am citit banii din contractul de imagine vor fi donați de Cabral unui ONG ce se ocupă de copii. Băiat finuț, ca de obicei.

Sunt curios dacă trendul ăsta, de asociere pe termen lung al unor branduri cu anumiți bloggerii, se va accentua anul ăsta.

Citește mai departeAsocierea cu Cabral, o mișcare bună pentru Cel.ro

Ghid de utilizare al semnăturilor pentru email în 2012

E 2012 și credeam că toți știm că este important să includem o semnătură în email atunci când comunicăm cu ceilalți. Avantajele nici nu ar mai trebui enumerate, în primul rând faptul că e mai ușor pentru destinatarul emailului să afle cine ești, cu ce te ocupi, pentru ce companie și cum te poate contacta, iar în al doilea rând demonstrezi că știi să folosești cum trebuie acest mijloc de comunicare modernă, adică emailul.

Totuși, primesc tot mai multe emailuri de la oameni din agenții de PR sau agenții interactive ori de la oameni din marketing din cadrul unor companii care nu au nici o semnătură la email. Nimic, nada. Și nu îmi dau seama de ce fac asta, de lene, din comoditate?

Înțeleg să renunți la semnătură atunci când deja te cunoști cu destinatarul foarte bine, dar când tu nu mă cunoști deloc și îmi trimiți primul email, cel de deschidere, fără ca măcar să te semnezi cu numele complet, funcția, compania pentru care lucrezi și datele de contact eu am impresia că oricât de profesionist ar fi limbajul tău, ești de fapt un amator. Valabil pentru orice domeniu, nu doar pe MarCom.

În concluzie, dragilor din agenții și companii, învățați să includeți semnături în emailurile pe care le trimiteți. Nu costă nimic, durează 5 minute să vă creați o semnătură electronică pentru email, iar dacă nu știți cum să faceți pentru a o seta automat la toate emailurile trimise vorbiți cu tipul de la IT sau cu un coleg mai descurcăreț, că sigur vă ajută.

Ce ar trebui să conțină în 2012 o semnătura la email:

  • Numele și prenumele, clar, pentru că trebuie să știm cu cine discutăm.
  • Funcția pe care o deținem sau profesia pe care o avem, dacă suntem freelanceri.
  • Firma unde lucrăm, dacă lucrăm pentru The Man.
  • Emailul pe care îl folosim.
  • Numărul de telefon, fix și/sau mobil. Dacă nu avem mobil de la serviciu ar trebui să includem măcar un fix cu interiorul unde putem fi găsiți.
  • Site-ul companiei sau site-ul de portofoliu sau blogul – o adresă web care ajută destinatarul să afle mai multe despre compania unde lucrăm sau ceea ce facem noi la viața noastră.
  • Id-ul de Skype, dacă folosim serviciul pentru apeluri video cu clienții și colaboratori.
  • Conturile din rețelele sociale, dacă le folosim. Nu recomand includerea contului de Facebook că e mai personal, dar măcar un link către profilul de LinkedIn nu ar strica, poate chiar și cel de Twitter dacă suntem activi în serviciul de microblogging.

Ce nu ar trebui să apară în 2012 într-o semnătură pentru email:

  • Logo-ul companiei sau al agenției inserat în semnătură. Cred că este o informație inutilă, care nu ajută cu nimic destinatarul. De ce, doar pentru că vrem să ne lăudăm noi că avem un logo mișto?
  • O poză cu noi. Am mai văzut chestia asta în câteva semnături, pare așa de învechită, mă duce cu gândul la o companie ancorată în trecut. Dacă ești prezent online cu siguranță lumea te va găsi dacă vrea să vadă cum arăți.
  • Semnătura în format grafic, jpeg sau png. Destinatarul nu poate copia de acolo informațiile, plus că mulți clienți de email blochează automat imaginile de la afișare în cadrul emailului, iar șansele ca emailul să fie marcat ca spam cresc. Scopul semnăturii e să aflu informațiile de contact rapid, să le pot copia dacă am nevoie. Nu mai zic de semnăturile sub formă de imagine din care nu înțelegi nimic.
  • Disclaimerul inserat în semnătură. Mă refer la chestia aia cu Acest mesaj este confidential si este destinat pentru destinatarul numit mai sus. Dacă nu sunteți destinatarul acestui email …. Nimeni nu citește mesajul ăla, și încarcă vizual emailul primit de destinatar.

Eu folosesc Gmail pentru a gestiona toate adresele de email, iar dacă vreți o extensie utilă pentru includerea semnăturii automat în emailuri, inclusiv a conturilor din rețelele sociale, vă recomand Wisestamp, puteți crea în 3 minute o semnătură profi.

Voi ce fel de semnătură folosiți pentru emailuri? Vă rog eu, spuneți-mi că folosiți una.

Citește mai departeGhid de utilizare al semnăturilor pentru email în 2012

De ce agențiile de PR fac campanii în social media și pe bloguri

Pentru că internetul, blogurile și social media au schimbat modul de comunicare al brandurilor cu clienții, au schimbat modul în care se generează conținut, au schimbat locul unde se petrece acțiunea. Oricine poate fi azi un creator, un generator de idei. Oamenii stau mai mult timp online, deci e logic să încercăm să îi influențăm unde își petrec timpul. Crizele de imagine ale brandurilor apar în rețelele sociale, deci are sens ca brandul să fie și el acolo dacă ține la imaginea sa.

La început campaniile pe bloguri și în social media în general erau făcute de agențiile interactive sau de cele specializate pe social media. Azi o agenție de PR care nu are competențe online e ca și inexistentă, de aceea tot mai multe campanii online sunt realizate sau cel puțin coordonate de agențiile de PR.

E trist însă că sunt unele agenții de PR care fac campanii online deși nu știu cum să comunice. Au prins trenul online-ului, dar nu au la bord oameni care știu cum circulă de fapt trenul ăsta. După aia apar clienții nemulțumiți care spun că online-ul nu e bun pentru ei.

Mi-a plăcut interviul cu Hortensia Nastase de la GolinHarris, sintetizează bine schimbările prin care trece PR-ul:

PR-ul se transforma si se reinventeaza in permanenta si, odata cu el, si rolul specialistilor care lucreaza in aceasta industrie. Daca in urma cu cativa ani PR-ul insemna in mare parte media relations si comunicate de presa, astazi oamenii de PR au un rol primordial in construirea perceptiilor despre branduri si companii, in influentarea si modelarea emotiilor si a ideilor, in construirea reputatiei.

„Cand un comentariu suparat pe un blog strange sute de mii de like-uri care iti afecteaza businessul, se cheama ca esti «Inside the War Room» aproape fara incetare. Iar ca specialist in PR, in anii ce vor urma, trebuie sa ai nervii tari, sa cunosti in amanunt terenul pe care te desfasori si sa gasesti rezolutii rapide, corecte si creative”, mai spune managerul.

Practic, cea mai mare schimbare in PR este faptul ca ca orice persoana devine generator de continut si, deci, influentator.

„Acest fapt ne-a transformat pe noi, oamenii de comunicare, din emitatori in interlocutori. Intr-o lume in care informatia circula in timp real si un simplu mesaj in social media poate genera zeci de mesaje negative, rolul nostru nu mai este doar sa livram mesaje, ci sa interactionam, sa emotionam, sa convingem si sa conectam”…

Sunt curios, oare unde va ajunge PR-ul în 5-10 ani?

Citește mai departeDe ce agențiile de PR fac campanii în social media și pe bloguri

Cum poți comunica cu bloggerii și influencerii

O prezentare detaliată care explică cum pot fi abordați bloggerii de către PR-iști și de ce apar probleme în abordarea acestora. Principala problemă, așa cum scriam în Lecția de PR, este că bloggerii sunt tratați la grămadă și li se trimit mesaje impersonale.

Înainte de a aborda un blogger trebuie să știți ce subiecte abordează pe blog, din ce oraș sunt și care este numele lor. În ce privește pitch-ul, trimiteți un mesaj personalizat și oferiți motive pentru care bloggerul ar trebui să fie interesat de subiectul propus de voi. A da, fără BCC.

De aici.

Citește mai departeCum poți comunica cu bloggerii și influencerii

Emailurile cu Dragă blogger

Dacă aveți blog și mai primiți din când în când emailuri care încep cu Dragă blogger, de regulă însoțite de un comunicat de presă pe care persoana de la capătul emailului speră să îl menționați pe blog, s-ar putea să fiți puțin supărați și să nu știți exact de ce.

Vă spun eu de ce, pentru că persoana care a trimis emailul nu s-a obosit să afle nimic despre voi. Nu a intrat pe blog să vadă cum vă cheamă, nu s-a uitat la pagina Despre să vadă cu ce vă ocupați, nu. Ea a primit o listă de bloggeri și trimite tuturor același email, cu aceeași introducere. Fără personalizare.

Problema? Problema e că nu suntem doar bloggeri. Avem nume, prenume, unii dintre noi avem joburi pe lângă blog, avem experiență în diferite domenii, avem dorința de a fi apreciați pentru ceea ce gândim, pentru ceea ce scriem pe blog.

Pe sistemul ăsta, ar trebui ca atunci când trimit un email unei PR-iste să încep cu dragă PR-istă, când trimit un email unui inginer să încep cu dragă inginerule, când trimit un email unui jurnalist să încep cu dragă jurnalistule. Din fericire nu fac asta, prefer să încep cu dragă Cristi, dragă Anca, dragă Monica. Asta dacă îmi sunt dragi. Oricum ar fi, înainte de a trimite un email îmi fac temele despre persoana respectivă.

În spatele unui blog se află o persoană. Persoana respectivă are un nume. Înainte de a trimite un email unei persoane care are un blog aflați măcar ce nume are și despre ce scrie pe blog.

E mult mai ușor să stabilești un dialog cu o persoană dacă o cunoști puțin înainte, nu?

Citește mai departeEmailurile cu Dragă blogger

Rezolvarea crizelor de PR pentru un serviciu de curierat. România vs America

Dacă vă uitați puțin la ce se întâmplă peste ocean probabil că știți despre criza de imagine generată de un client FedEX în State. Pe scurt, un curier FedEX a aruncat un colet ce conținea un monitor peste gardul clientului. Halal livrare vom zice noi, dar se mai întâmplă.

Partea proastă pentru FedEX? Curierul a fost filmat, iar clipul a ajuns pe Youtube și a devenit viral, fiind discutat în presă și pe bloguri:

Deși la început FedEX a postat doar scuze pentru client pe contul de Twitter, și-au dat seama rapid că nu e suficient pentru a calma spiritele și au realizat un clip video publicat pe blogul companiei, prin care își cer scuze și asigură clienții că incidentul a fost soluționat iar clientul a fost despăgubit. În plus reamintesc încă o dată despre valorile companiei și faptul că ceea ce a realizat angajatul lor este complet greșit.

Incidentul putea să fie foarte neplăcut pentru FedEX dacă nu îi acordau atenție. Scăderea încrederii în companie, a cifrei de afaceri, plecarea clienților către companii concurente au fost evitate pentru că și-au recunoscut greșeala. În fond asta își doresc clienții, un Ne pare rău spus sincer.

Să facem acum un exercițiu de imaginație. Oare cum s-ar rezolva o criză de genul ăsta în România. Să spunem că un Gigel de la un serviciu de curierat românesc e filmat în timp ce aruncă din mașină un pachet fragil, iar clipul ajunge pe bloguri și la TV. Oare și-ar cere scuze compania prin social media, ar trimite un comunicat de presă și ar face tot posibilul să își îndrepte greșeala? Mă îndoiesc.

Aș vrea să cred că se poate și la noi, dar din ce știu eu firmele de curierat românești nu sunt interesate de social media, de bloguri. Dacă apare o problemă ele tac și speră ca incidentul să treacă neobservat. Singurii pe care îi știu cât de cât interesați de social media sunt Fan Courier, cu o pagină de Facebook. De exemplu când un client a primit de la Cel.ro un iPad cu ecranul spart puteau să ofere ei un iPad cadou clientului, fără alte întrebări. Ar fi fost o oportunitate de a transforma problema unui client nemulțumit de transportul coletului într-o campanie de PR online cu costuri reduse pentru serviciul de curierat, chiar dacă nu au livrat ei iPad-ul spart.

Concluzia? Americanii știu că nu e de joacă cu online-ul și opinia publică, în România încă se merge pe sistemul să ascundem mizeria sub preș și să aruncăm vina de la unii la alți. Poate că în câțiva ani mai învățăm și noi câte ceva.

Citește mai departeRezolvarea crizelor de PR pentru un serviciu de curierat. România vs America

Oare când apare și meseria de specialist social media în clasificarea ocupatiilor din România?

Aflu de la Andreea că de la 1 ianuarie 2012 intră în vigoare noua clasificare a ocupațiilor din România. În ceea ce privește partea de marketing și comunicare cred că mai erau niște funcții care puteau fi incluse, de exemplu cum îi trecem în contractele de muncă pe specialiștii social media?

Sursa foto

Nu mai zic de agențiile de PR, unde denumirea jobului nu are nici o treabă cu clasificarea din COR.

Specialiştii în relaţii publice creează şi gestionează imaginea publică a unor instituţii, societăţi comerciale, partide şi organizaţii politice, organizaţii non-guvernamentale etc.; mediază conflictele şi consiliază negocierile, gestionează relaţiile organizaţiei cu mass-media în calitate de purtător de cuvânt sau funcţionar în cadrul biroului de presă, redactează mesaje scrise şi audiovizuale; organizează evenimente mediatice (conferinţe de presă, expoziţii, lansări de bunuri şi servicii etc.)

Ocupaţii componente:

  • 243201 specialist în relaţii publice
  • 243202 mediator
  • 243203 referent de specialitate marketing
  • 243204 specialist protocol şi ceremonial
  • 243205 consultant cameral
  • 243206 purtător de cuvânt
  • 243207 brand manager
  • 243208 organizator protocol
  • 243209 organizator relaţii
  • 243210 organizator târguri şi expoziţii
  • 243211 prezentator expoziţii
  • 243212 specialist relaţii sociale
  • 243213 expert relaţii externe
  • 243214 curier diplomatic
  • 243215 specialist garanţii auto
  • 243216 analist servicii client
  • 243217 asistent director/responsabil de funcţiune (studii
  • superioare)
  • 243218 corespondent comercial
  • 243219 asistent comercial
  • 243220 specialist în activitatea de lobby

Dacă vă uitați la meseria de specialist relaţii sociale să știți că nu are nici o treabă cu social media, ci cu sociologia. Voi vă regăsiți în clasificarea ocupatiilor din România?

Citește mai departeOare când apare și meseria de specialist social media în clasificarea ocupatiilor din România?