Cu vreo lună în urmă am refuzat o campanie pe blog. Se potrivea cu blogul, nu era nimic dubios, dar eu am crezut că ce vrea să vândă potențialul client nu va prinde la oameni, nu din cauza mea, ci pentru că site-ul era prost realizat, copy-ul la fel, nu era nici o poziționare bună a produslui. Si chiar am vorbit cu clientul la telefon să îi explic ce și cum. Mi-a mulțumit… sper, deși am fost cam direct, nu voiam să îi vând nimic, doar să îl salvez de la aruncatul de bani aiurea. Jumătate dintre bloggeri și influenceri au refuzat, jumătate voiau să ia banii, ca idee, că l-am întrebat. Luna trecută am refuzat și un client la agenție, site și promovare și mentenanță, contract pe termen lung. Pentru noi ar fi fost ok clientul, tentant proiectul, dar părea cam dubioasă propunerea lui, era un feeling că nu ar fi ok ceva prin bucătăria internă, și am zis că mai bine dormim bine noaptea. În total sunt niște sume mari am spus nu, și nu stricau banii ăștia, chiar dacă am fi muncit câteva luni pentru ei. Nu scriu asta ca să mă laud, nici ca să mă plâng, într-un fel mă bucur că am luxul ăsta, de a face ce consider eu că este corect, de a alege cu cine lucrez, de a putea spune ce cred, dar întrebarea rămâne: Câți am proceda corect, câți am refuza niște banii pentru că am simți că nu îi merităm…