
Pandemia a reînviat codurile QR
Codurile QR, desenele acelea ciudate de care râdeam acum 10 ani, când credeam că vor muri pentru că nu le mai folosea nimeni, au reînviat în pandemie. Brusc toată lumea și-a amintit că au pe telefon aplicații de scanat, iar autoritățile, instituțiile și firmele au început să afișeze peste tot coduri QR, pentru a informa oamenii sau a îi ajuta să descarce mai ușor certificate, declarații și alte documente. Cel mai mult m-a surprins implementarea codurilor în restaurante, ca alternativă la meniurile de hârtie. Când lumea a început să iasă din nou în oraș aveam o altă problemă, că parcă nu voiai să frunzărești aceleași meniuri pe care au pus deja mâna sute de oameni zilnic. Brusc codurile erau utile, scanai unul și gata, descărcai un pdf cu meniul. În teorie ideea e bună, și restaurantele s-au bucurat pentru că pot face niște economii și cu tipărirea de meniuri noi. Problema este că implementarea codurilor QR pentru restaurante e făcută prost, cam peste tot. Am văzut cum sunt folosite prin Spania, Italia, Grecia și România, peste tot când scanezi, de fapt descarci un fișier pdf cu meniul în telefon, la care te uiți pentru a comanda. Vrei peste 10 minute să mai comanzi ceva? Evident că nu vei căuta fișierul pdf prin telefon, ci vei scana iar codul QR și vei descărca iar fișierul. Am pățit și eu asta, aveam același pdf în telefon descărcat de 20 de ori, deși știam unde îl pot găsi, căutând printre fișiere. Soluția pentru…






