fbpx

Tot nu am învățat că suntem prea săraci pentru lucruri ieftine

Discutam cu niște clienți ce au magazine online zilele trecute despre cât e de greu să vinzi românilor produse de o calitate excelentă, dar la un preț mai mare decât media pieței. Ne-am obișnuit prost noi în țara asta, comparăm mere cu pere, nu ne uităm la specificații, calitatea materialelor, diferența între ceva lucrat manual și ceva produs în masă. Nu realizăm că de obicei ce plătești aia primești, și decât să cumperi ieftin un produs pe care îl arunci după 2 luni mai bine investești din start în ceva de calitate.

Ok, atunci când nu ai bani deloc înțeleg că nu îți permiți decât ce e mai ieftin, am fost acolo, știu că e greu. Dar nu îi înțeleg pe cei care continuă să își cumpere lucruri de proastă calitate chiar și atunci când își permit lucrurile bune. Și nu e vorba de economii, nu faci economii schimbând blugii la 2 luni sau telefonul la 6 luni pentru că s-au stricat. Ai mai multe șanse să faci economii dacă îți cumperi produse de calitate din start, și vă dau câteva exemple personale, cum m-am fript și mi-am învățat lecția.

Laptop – am avut modele de laptopuri de la 900 de lei până la 4000 de lei. Cele la 900 de lei au necesitat constant reparații, upgrade-uri de piese sau mi-au mâncat nervii și timpul pentru că se mișcau greu. Acum am un Lenovo Y570 care încă se ține bine, deși are peste 4 ani de când îl folosesc zilnic. Da, a costat mult, dar mi-am făcut treaba cu el, nu am pierdut timp să proceseze el nu știu ce, și singura chestie schimbată a fost hard-ul, care a picat după 3 ani. Probabil în timpul ăsta aș fi băgat de 2 ori mai mulți bani în laptopuri low cost.

Dormit – am schimbat vreo 3 saltele în 3 ani, până m-am lămurit că saltele cu spumă merită investiția. Da, plătești de 4 ori mai mult decât costul uneia pe arcuri, dar calitatea somnului e alta, nu se deformează după 6 luni, și te țin vreo 5 ani lejer.

Telefon – am mai scris despre mirajul telefoanelor ieftine cu dotări de top, nu există așa ceva. Poate că vei găsi un brand mai puțin cunoscut care să nu aibă adaosul la fel de mare ca Samsung sau Apple, ce investesc mult în cercetare în timp ce restul îi copie, dar în final primești ceea ce plătești. Văd prieteni care își schimbă telefoanele la câteva luni pentru că iau mereu telefoane ieftine ce se strică sau se blochează. Eu prefer un telefon de top pe care îl schimb după minim 2-3 ani, că oricum tehnologia nu mai avansează așa de rapid acum.

Haine, încălțăminte – cred că mi-am mai cumpărat și eu blugi la 60-80 lei, dar nu aveam pretenții de la ei, știam că țin maxim un sezon, dar am și o pereche de Levis pe acasă care arată ca nouă după câțiva ani de purtat. Idem la încălțăminte, am niște ghete Puma ce încă rezistă, după 4 ani de purtat.

Și asta se poate aplica inclusiv la mașini. Știu că o să îmi sară lumea în cap, dar prefer o mașină de top la mâna a doua, cu istoric ok și revizii la timp, decât cea mai ieftină marcă, dar nouă. Nu mă încântă mirosul de nou, îmi pasă mai mult de siguranța la volan, sisteme de securitate, fiabilitate, confort la drum lung, decât să mă laud că mi-am cumpărat cea mai ieftină mașină de pe piață, care va necesita investiții din primul an, iar după 3 ore la volan cobori cu dureri de spate. Ideal ar fi mașina de top cumpărată nouă, dar cum nu am ajuns încă acolo aleg varianta cea mai sigură pentru mine.

La voi cum e, preferați mult și ieftin sau puțin dar bun?

Recomandă

6 Comentarii

  1. Sa nu uitam ca nu ne-am obisnuit prost ci ne-a fost impusa o conditie: Una din cele mai controversate condiţii din legislaţia veche a achiziţiilor publice, „preţul cel mai scăzut“, se regăseşte acum în noile acte normative într-o formă extinsă, sub forma mai multor principii menite să ne alinieze la normele europene din domeniu.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *