Am mai zis că nu mă dau în vânt după festivitățile de deschidere a anului școlar, cu Sfânta Treime, preot, polițist plus director și multe laude nefondate. Abia aștept ziua când prima zi va fi direct în clase. Totuși fetele încă vor să meargă la festivitatea vieții, se bucură să se vadă cu colegii cât mai repede, iar dacă îmi cer să merg cu ele în prima zi, execut cu plăcere. În sinea mea îmi dau seama că preadolescența e aici, mai avem maxim câțiva ani când încă ne vor cere ajutorul, încă vor veni cu noi în concedii de plăcere, încă suntem oarecum cool. După aia gata, cum se vor comporta depinde de noi, cum ne-am jucat cărțile și cum ne-am comportat în anii copilăriei.
Revenind la prima zi de școală, am fost cu fetele, am dat checkin la școală, m-am întors acasă, mi-am luat laptopul și m-am dus la muncă. Pe balcon, că telefoanele sunau și emailurile zburdau. Mi-am dat seama că sunt foarte norocos să pot face asta, să îmi aranjez programul, să am flexibilitate, să nu fiu nevoit să cer voie de la un șef sau un manager pentru a participa la evenimentele importante din viața familiei. Am văzut inclusiv niște postări pe Facebook pe tema asta, cu părinți bucuroși că au putut să se învoiască de la job pentru câteva ore ca să fie alături de cei mici.
Nu știu care e normalitatea, dar realizez că generațiile care vin din urmă sunt puternic influențate de ce s-a întâmplat în pandemie, de cum a schimbat remote work și work from home piața muncii. Cred că programul fix de mers la birou va fi tot mai dificil de implementat, nu mai zic de mersul obligatoriu la birou, în domeniile unde se poate lucra de oriunde și nu e nevoie neapărat de prezența fizică. Cred că tinerii și adolescenții din ziua de azi nu se vor grăbi prea mult să se angajeze într-un loc cu program fix de birou, de la 9 la 5, unde sunt plătiți pentru orele pontate, nu pentru performanțe.
Sau poate mă înșel, și vom reveni toți la birouri, bucuroși să stăm alături de colegi câte 8-10 ore pe zi, și să cerem voie afară când termină copilul generala, liceul și facultatea. Și după aia îl vom mai vedea în pozele de pe Whatsapp, când își amintește de noi.
La voi cum e, a trebuit să cereți voie de la job pentru a duce copilul în prima zi de școală?
Eu nu m-am invoit. Bine, nici nu am copii momentan, sau planuri. 😀
Sincera sa fiu, de prin generala nu prea mai am asa amintiri, inafara de sfarsitul clasei a opta, nici nu cred ca au dat ai mei pe la festivitatile de inchidere ale anilor scolari, asa si in liceu, a venit mama cu mine in a noua la deschidere si la sfarsitul liceului. Bine, au facut cum au facut dar sedintele cu parintii nu le-au ratat (cred ca a fost o singura exceptie, dar au ajuns cumva la scoala cu alta ocazie sa se intereseze de mine), desi nu cred ca am fost neaparat o eleva prea rea.
Din fericire la închiderea de an a fost ok la fete, mereu s-au adunat doar cu clasa, au mai făcut petreceri, din astea.