Tocmai ce am văzut la Răzvan ultimele panouri stradale de la Milka, cele în care își promovează snaxurile. Totul e ok ca grafică, doar că în text apare cuvântul SNAXURI, care nu există în română, și nici în engleză din ce știu eu.
Să fie vorba de o modificare a cuvântului snack? Asta înseamnă că Milka inventează mai nou și cuvinte. Voi la ce vă gândiți când auziți cuvântul Snax?
Sticla fotografiată într-un magazin din Paris. Din ce știu băutura e lansată de prin 2002, dar la noi nu am văzut-o până acum, cum nu am văzut nici urmă de Coca-Cola Cherry, de care vecinii noștri unguri au parte deja de câțiva ani și care îmi place mie.
Nu mai zic de berea la sticle de sticlă mai mari de 0,5 litri. În afară găsești cam peste tot sticle de 1 litru de bere (sticle, nu peturi de plastic), la noi abia acum Tuborg încearcă să intre pe piață cu sticlele de 0,75. Nu mai zic de brandurile de ciocolată adevărată, pe care noi le vedem doar când ieșim afară. Nu mai zic de… puneți voi în continuare alte produse pe care nu le găsiți pe rafturile hypermarketurilor din România, deși avem prezente cam toate lanțurile internaționale.
Uneori am impresia că la noi lipsesc foarte multe produse, branduri care în alte țări europene sunt lansate de mult timp. Oare de ce nu apar și la noi, nu e piața din România suficient de matură, nu sunt consumatorii destul de educați?
Uneori nu înțeleg cum unele companii aleg să introducă branduri pe alte piețe decât cele unde au fost lansate inițial, dar fără a adapta numele acestora pentru a fi mai atractive la public. De exemplu:
Noul coupe de la Suzuki se numește Kizashi. În limba japoneză, cuvântul „Kizashi” este folosit pentru a se anunţa că „un lucru măreţ va veni, sau urmează să se întâmple”, scrie pe site-ul importatorului în România. A se ghici câte modele Suzuki Kizashi se vor vinde în România, datorită acestui nume atractiv și … ușor de reținut?
To aud reclame la radio pentru biscuiții Leibniz, de proveniența germană, care cică sunt recomandați și diabeticilor și copiilor, deoarece nu au mult zahăr. Nu zic că biscuiții nu ar fi buni, dar cu numele ăsta câte persoane vor da goana la raft să îi caute și câte își vor mai aminti numele lor?
Margarina Becel. Margarina asta are un nume masculin. Rama da, Unirea da, Wiesana da, până și Holland sună mai bine, o asociez cu Olanda. Dar Becel cu ce o poți asocia pentru a o reține când mergi la cumpărături?
În multe țări companiile au modificat numele unor branduri înainte de lansare, pentru a fi mai ușor de pronunțat în limba localnicilor sau pentru a avea un sens. Nu trebuie să ai un doctorat în lingvistică pentru a realiza când un nume străin este greu de pronunțat într-o limbă.
Uneori numele unui brand se potrivește pentru toate țările unde este vândut, alteori e mai ușor să vii cu o denumire nouă, ușor de reținut/pronunțat și asociat.
Bonus, o listă mare cu traduceri greșite ale unor branduri.
Voi ce branduri cu nume ciudate/greu de pronunțat mai știți pe piața românească?
Am terminat acum vreo 2 luni de citit Brand Failures, o carte foarte bună despre cele mai mari eșecuri ale brandurilor, scrisă de Matt Haig. Cartea e destul de veche, prima dată a apărut în 2003, dar conține informații foarte interesante despre cum au reușit unele din cele mai mari companii din lume să dea greș. O găsiți și pe Google Books gratuit cred.
Unul din cele mai interesante exemple de eșecuri mi se pare cel al lenjeriei intime BIC, brand cunoscut pentru aparatele de ras, brichetele și pixurile de unică folosință. După ce a lansat cu succes aceste produse, care de regulă erau vândute în aceleași magazine și distribuite prin aceeași distribuitori, compania s-a gândit să își extindă domeniul de activitate lansând o linie de lenjerie intimă, tot de unică folosință, pentru a păstra o legătură cu restul produselor realizate sub brandul BIC.
Pe lângă faptul că aveau nevoie de o nouă rețea de distribuție pentru a vinde lenjeria intimă (de regulă la magazinul din colț nu se vând și pixuri și chiloți, nu?) cei de la BIC s-au lovit de reticența posibililor clienți, care nu vedeau nici o conexiune între lenjerie și restul produselor BIC. În plus, cine ar vrea să își cumpere o lenjerie intimă de unică folosință?
Lenjeria intimă BIC a dispărut rapid de pe piață, și Bic a revenit la ce știe cel mai bine să facă, adică produse din plastic. Totuși, povestea a rămas, pentru cei care cred că un brand puternic este suficient pentru a vinde orice produs. Nu e chiar așa, contează și legătura între produsele vândute.
Surprinzător, dar oamenii nu discută cel mai mult despre branduri în rețelele sociale, așa cum ar crede unii adepți ai noilor tehnologii de comunicare.
Nu, oamenii discută despre branduri cel mai mult față în față, cum ar veni la un suc, la o bere, în magazine, la o ieșire cu prietenii sau o bârfă între fete. Pe locul 2 în topul locurilor unde se discută despre branduri vine emailul, pe locul 3 telefonul fix, pe 4 telefonul mobil și abia pe 5 se află rețelele sociale.
Am mai spus-o, cea mai bună recomandare pe care o poți obține, ca brand, este de la un client mulțumit care promovează produsele tale și prietenilor, cunoscuților. Dacă îți faci treaba cum trebuie lumea va afla de tine. Dacă nu, poți să investești enorm în marketing și tot o vei da în bară.
Studiul a fost realizat în State, dar cred că și la noi procentele sunt aproximativ aceleași, deși telefonul mobil s-ar putea să fie mai sus în top decât cel fix. În familia mea cam toți au renunțat la fix în favoarea mobilului, și prietenii îmi confirmă tendința asta, în România nu rentează să ai fix.
Voi unde discutați cu prietenii despre branduri?
Au început cu „Tu cu cine faci banking?” Toți se uitau mirați când auzeau expresia, dar a intrat în vocabularul popular, și mai în glumă, mai în serios, când unul se plânge de banca cu care lucrează mai mult ca sigur va apare un prieten care îi va spune – Păi vezi, dacă nu faci banking cu cine trebuie!
Acum recidivează cu o altă expresie. BCR, că de ei e vorba, lansează pe piață Crediteria BCR, locul unde poți să îți faci un credit rapid, la fel de simplu ca și cum ai comanda un fel de mâncare. Deci nu cofetărie, nu pizzerie, ci Crediterie.
Arată delicios, nu-i așa?
Care e specialitatea casei la crediterie? Creditul de nevoi personale Divers BCR. Mi-a plăcut site-ul special creat pentru promovarea creditului, de unde pot să aflu rapid cât am de plătit. Doar am mutat sliderele și am văzut exact care ar fi rata pentru suma și perioada de timp aleasă de mine, iar dacă vroiam, puteam deja să aplic pentru credit, urmând să merg la Crediterie cu restul actelor.
Cu 5 ani în urmă, când vroiam și eu un credit ca tot omul, banca cu care făceam banking în perioada aia atâta m-a purtat pe drumuri, mi-a cerut acte și m-a zăpăcit cu comisione și modificări la dosar încât în final am renunțat la credit. Acum, când se aude că băncile acordă tot mai greu credite, cu zeci de acte și drumuri la bancă, Divers BCR sună bine pentru că:
Am văzut știrea la Dan Dragomir, Nokia va închide fabrica de la Jucu până la finalul anului 2011, concentrând producția în fabricile din China. E un lucru normal, chinezii sunt mai iefini și produc mai mult.
Nokia era al doilea exportator din Romania (5% din totalul exporturilor), după Dacia. Acum vom ramâne o simplă piață de desfacere pentru companiile straine, oricum industria e la pământ. Bine că avem malluri și hypermarketuri.
În semn de protest cred ca voi înceta să mai folosesc telefonul meu Nokia 1101, produs în Ungaria. Idealistul din mine crede că românii vor boicota Nokia refuzând să cumpere produsele acestui brand, dar să fim serioși, cine se uită la unde e făcut un telefon în ziua de azi? Contează prețul și ce facilități are telefonul, nu dacă scrie pe el Made in Romania.
Să revenim la lucruri serioase. Nu mai știu exact, câți angajați români erau la fabrica de la Jucu?
