Etichetă marketing

Vă mai amintiți de campania pentru noul Rom?

Prin 2010 a fost o campanie interesantă pentru Rom, care a început cu schimbarea ambalajelor ce aveau la bază tricolorul cu unele pe care era afișat steagul american. Au apărut multe articole în presă și pe bloguri, consumatorii s-au revoltat, au curs râuri de cerneală electronică cu critici și înjurături la adresa producătorului, mă rog, campania a avut succesul scontat, mergând la extreme s-a atras atenția unui produs cu care românii erau obișnuiți de mult și s-a generat buzz, au crescut vânzările de ciocolată Rom.

Din păcate site-ul de campanie, noulrom.ro, a fost închis, cum se întâmplă cu majoritatea site-urilor de campanie. Păcat de toate linkurile ce trimiteau către site, nu înțeleg de ce agențiile fac chestia asta, imediat ce s-a terminat o campanie închid site-ul. Oare nu au auzit de redirect?

Azi am ajuns pe un articol din The New York Times referitor la o campanie derulată în Australia. În 2009, pentru a atrage atenția asupra Vegemite, un fel de pastă sau bulion foarte popular printre australieni dar care stagna în vânzări, Kraft a demarat o campanie prin care anunța consumatorii că vrea să schimbe denumirea produsului, cerând părerea lor. Au fost puse în vânzare borcane pe care apărea chiar Name me, au fost difuzate reclame etc. Normal că au fost mulți consumatori revoltați, au apărut articole, grupuri pe Facebook, proteste. În final numele nu a mai fost schimbat, dar vânzările au crescut.

It all began in July when jars of caramel-brown Vegemite mixed with cream cheese began appearing on supermarket shelves with brightly colored labels inviting consumers to “Name Me.” After weeks of secrecy, during which the company sold more than 3 million jars of the new product to a population of just 22 million people, Kraft took an expensive advertising slot during a nationally televised Australian-rules football final Sept. 26 to announce its winner: Vegemite iSnack 2.0.

The reaction was fierce. Vegemite-loving consumers took to the Internet to voice their collective indignation about the name. Thousands of Twitter posts, at least a dozen Facebook groups and a Web site dedicated to “Names that are better than iSnack 2.0” blasted American-owned Kraft for tampering with an Australian icon.

Ce învățăm de aici? Că la fel ca în natură, și în marketing nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă, iar cele mai multe campanii de marketing sunt de fapt adaptări ale unor idei ce au mai fost folosite.

Citește mai departeVă mai amintiți de campania pentru noul Rom?

În ce reclame au încredere consumatorii

Nielsen a realizat un sondaj în Statele unite pentru a afla care sunt tipurile de reclame în care au încredere consumatorii. Rezultatele sunt interesante:

  • 76% au încredere în recomandările cunoscuților;
  • 50% au încredere în opiniile postate online de alți consumatori (aici pot fi incluse și blogurile);
  • 40% au încredere în newsletterele la care s-au abonat;
  • 37% au încredere în articolele din ziare;
  • 35% au încredere în site-urile brandurilor;
  • 30% au încredere în reclamele din ziare;
  • 29% au încredere în reclamele de la televizor;

Cred că un sondaj realizat la noi ar avea rezultate similare. Poate că televiziunea e în continuare mediul preferat de branduri pentru difuzarea reclamelor, dar e mult mai eficient să ai clienți mulțumiți, care să recomande brandul tău prietenilor și să vorbească despre produsele tale. Pentru că nimeni nu cumpără un produs doar pentru că a văzut reclama la televizor, de regulă ne validăm decizia de cumpărare întrebându-i pe cei din jurul nostru.

Voi în ce reclame aveți încredere, atunci când trebuie să cumpărați un produs nou?

Citește mai departeÎn ce reclame au încredere consumatorii

Ziua când a devenit evident că promovarea prin social media nu e gratuită

Twitter a anunțat paginile de brand la începutul lunii decembrie, demarând atunci un parteneriat de test cu 21 de companii care au primit pagini de brand.

Ieri AdAge a anunțat că paginile de brand de pe Twitter vor fi disponibile tuturor brandurilor începând cu 1 februarie, cu o condiție: ele vor fi disponibile doar companiilor care cheltuie cel puțin 25.000 de dolari pe reclamă prin sistemul Twitter (tweeturi promovate, conturi promovate, Twitter ads).

Afirmația nu a fost confirmată oficial de reprezentanții Twitter, cei de la AdAge au publicat articolul în urma obținerii unui email, dar dacă se adeverește acest lucru atunci va fi tot mai evident că promovarea prin social media nu e gratuită. Deja companiile mari care sunt active online știu acest lucru, ai nevoie de un buget pentru a promova o pagină de Facebook, dar pentru companiile mici încă mai există iluzia că te poți promova online fără cheltuieli, lucru care nu e adevărat.

Poți să îți faci o pagină de Facebook gratuit, dar dacă vrei să atragi fani trebuie să investești în reclamă, concursuri etc. Finalitatea ar trebui să fie creșterea vânzărilor, convertirea fanilor în clienți, dar asta e deja altă discuție.

Dacă se adeverește articolul din AdAge mă îndoiesc că paginile de brand pe Twitter vor avea succesul scontat, cu atât mai mult în .ro, unde numărul de utilizatori Twitter se învârte în jurul la 50-60 de mii. Nu știu foarte multe companii românești care să bage 25.000 de dolari în promovare online, și chiar dacă ar investi banii ăștia, sigur nu o vor face pe Twitter. Rețeaua care e pe buzele tuturor acum e Facebook.

Citește mai departeZiua când a devenit evident că promovarea prin social media nu e gratuită

Suntem norocoși că o ducem mai bine ca alții

Citeam niște articole legate de evoluția mentalității consumatorilor pe glob în perioada crizei și mi-a atras atenția o idee pe care o putem observa și în România.

Oamenii (majoritatea lor) nu se mai raportează acum la cei care au mai mult ca ei, ci se raportează la cei care au mai puțin. Peste tot auzim despre oameni care și-au pierdut casele, joburile, persoane care au fost nevoite să renunțe la stilul lor de viață datorită problemelor economice. Și ne bucurăm că nu suntem în locul lor, ne bucurăm că o ducem mai bine ca ei.

Vedeți voi, până în 2008 economia duduia, consumul creștea de la o zi la alta, și toți își doreau să aibă mai mult. Dacă vedeau că vecinul își ia o mașină de teren își luau și ei una. Dacă vărul își cumpăra vilă cu piscină își luau și ei una. Dacă colega de serviciu mergea în Bora Bora în vacanță făceau un credit și plecau și ei.

Peste tot se făceau prognoze optimiste, când vroiai să faci un credit luai în calcul faptul că salariul îți va crește, că vei fi promovat, că vei avea mai mulți bani. Totul era roz, salariile creșteau, consumul creștea, deci era logic să ne uităm la cei din jurul nostru, să ne dorim ceea ce aveau și ei. Și a venit criza, când totul s-a schimbat, când lumea a început să revină cu picioarele pe pâmânt.

Atunci când vezi cum în jurul tău prietenii, rudele, cunoștințele rămân fără casă sau fără job, nu mai au stabilitate financiară și sunt nevoite să facă sacrificii pentru traiul zilnic e normal să îți schimbi valorile și să te bucuri de ceea ce ai. Dacă ai un loc unde să dormi, dacă familia ta are ce mânca și dacă știi că primești lunar suficienți bani pentru treaba pe care o faci ești mulțumit, deoarece ești conștient că mulți o duc mult mai rău decât tine.

Eu cel puțin sunt mulțumit că nu am de plătit rate la bănci pentru casă, familia e sănătoasă, nu trebuie să mă trezesc dimineața cu grija zilei de mâine și câștig bani făcând ceea ce îmi place. Normal că mi-aș dori mai multe, dar raportat la cum o duc cei mai mulți dintre români sunt mulțumit. Am muncit, am avut grijă să nu iau decizii stupide, nu am cheltuit niciodată bani inutil și am încercat să pun ceva deoparte și pentru viitor, nu am trăit doar clipa.

Înainte de criză lumea își compara viața cu cei care aveau mai mult și se gândeau cum să ajungă și ei acolo. De aceea brandurile de lux raportau creșteri ale vânzărilor. Acum lumea își compară viața cu cei care au mai puțin și încearcă să nu ajungă în aceeași situație, să nu se trezească fără casă, fără venituri și cu un viitor incert.

Nu brandurile de lux cresc acum, ci brandurile sigure, cele care oferă consumatorilor senzația că au făcut o afacere bună, best bang for the buck, cum ar spune americanii. Asta nu înseamnă neapărat cel mai ieftin preț, ci cel mai sigur brand, produs, brandul care oferă cele mai multe garanții. Comsum se face în continuare, doar că oamenii sunt mai atenți pe ce produse se duc bani lor.

Nu am o concluzie clară, dar e surprinzător cât de mult se poate schimba mentalitatea oamenilor în 3-4 ani și cum se modifică obiceiurile de consum.

La voi cum e, vă simțiți mai norocoși ca cei din jur?

Citește mai departeSuntem norocoși că o ducem mai bine ca alții

Recenzia unui manual românesc de social media – Tehnici de comunicare în social media

La sfârșitul lunii decembrie primeam de la Polirom cartea Tehnici de comunicare în social media, scrisă de Horea Mihai Bădău, asistent universitar doctor la FJSC. Eram curios ce ar putea să apară într-un manual românesc despre social media, mai ales că autorul nu este prea cunoscut nici ca blogger, nici ca specialist în social media, că tot e la modă termenul acum.

Zilele astea am reușit să termin cartea. Ruxa a fost mai harnică ca mine și deja a scris o recenzie destul de lungă. Am văzut că la articolul ei comentariile s-au legat mai mult de autor, eu voi încerca să mă leg de carte, încercând să fiu cât mai obiectiv. Din ce am înțeles autorul o va folosi la un curs de social media pe care îl predă, deci trebuie să ne gândim că mulți studenți vor descoperi social media plecând de la noțiunile din carte.

Scriu pe blog din 2007, Twitter și Facebook le-am văzut crescând în România de la zero, deci cred că înțeleg destul de bine mediul online, să nu aud comentarii de genul Da cum îți permiți tu să critici, ce știi tu despre online și altele.

Cartea e împărțită în 5 capitole:

  • Social Media – prezentare succintă
  • Tehnici de comunicare în blogosferă
  • Twitter
  • Facebook
  • Strategia de PR în social media

Social Media – prezentare succintă

Deși cartea e apărută în decembrie 2011, nu am văzut decât câteva mențiuni despre LinkedIn și nici una despre Google+. Bănuiesc că editarea cărții s-a terminat în mare prin primăvara lui 2011, de unde și lipsa informațiilor despre Google+, care abia în vara lui 2011 a fost lansată, dar LinkedIn? După ultimele statistici rețeaua ar avea peste 595.000 de utilizatori români, fapt ce nu poate fi ignorat de către o carte ce își propune să prezinte tehnicile de comunicare în social media.

Cu alte cuvinte, alocăm un capitol întreg Twitter, folosit de doar 50.000 de români, scriem despre Second Life, un joc virtual care era la modă prin 2008-2009, dar nu prezentăm o rețea socială folosită de jumătate de milion de români pentru networking profesional?

Pe lângă asta, sunt prea puține cifre recente despre social media, cele mai multe sunt de la începutul anului 2011, dacă nu chiar din 2010. Facebook nu are 6o0 de milioane de utilizatori, mai degrabă 800 de milioane. Știu că e greu să oferi cifre despre social media, aici totul se schimbă de la o lună la alta, dar nu poți induce cititorii în eroare cu cifre vechi de un an, chiar dacă menționezi data când le-ai preluat și sursa.

Apropo de Twitter, în capitolul introductiv sunt prezentate începuturile Twitterului, care m-a făcut să îmi dau seama cât de ignorant sunt și că de fapt nu știu deloc cum a apărut serviciul de microblogging:

Deși este deschisă doar de câțiva ani marelui public, platforma Twitter există încă din 1992, sub forma unui software de comunicare între șoferii de taxi (și sub altă denumire, desigur). Abia după 15 ani, acest serviciu de comunicare a fost deschis marelui public sub denumirea de Twitter, pornind de la ideea unuia dintre fondatorii săi, Jack Dorsey…

 Tehnici de comunicare în blogosferă

E cel mai amplu capitol, sunt 56 de pagini dedicate blogurilor, începând de la crearea unui  blog până la modalități de promovare a acestuia, subiecte abordate, tipuri de bloggeri, topuri cu bloggeri etc. Majoritatea sfaturilor sunt de bun simț și pentru cineva care e complet pe lângă subiectul bloguri capitolul ăsta chiar îl va ajuta dacă vrea să își deschidă un blog, dar și aici sunt câteva informații scrise subiectiv care mă deranjează, ca blogger.

La pagina 93 este o secțiune acordată banilor din blogging, pe care o reproduc integral:

Cifrele variază în funcție de gradul de influență. Dacă scrii zilnic pe blog și urmezi tehnicile de mai sus, în doi ani de zile ar trebui să ajungi la un venit net de 2000 de euro pe lună.

Nu știu de unde a ajuns domnul Bădău la cei 2000 de euro, dar constat cu regret faptul că nu sunt un blogger care știe cum să facă bani din blogging. Vedeți voi, sunt 5 ani de când scriu pe blog și sigur nu câștig 2000 de euro lunar. Ori nu am respectat eu tehnicile din carte, ori cineva crede că bani din blogging se fac bătând din palme. Vreau să văd și eu un blogger român care face 2000 de euro după 2 ani, doar din blog. În fine…

Pe lângă astea, pe tot parcursul cărții am găsit vreo 6 referiri critice la adresa lui Vali Petcu, acuzat că a luat mită de la partide politice, că a scris pe blog că este fiul sindicalistului Marius Petcu, că și-a ascuns adevărata identitate pe blog etc. Cei care mă cunosc știu că nu sunt prieten la cataramă cu Vali, din contră, dar când citești într-o carte despre social media acuzații la adresa unui blogger, acuzații aduse fără dovezi, când te învârți prin blogosferă de ceva timp și știi de fapt adevărul, îți dai seama că autorul este subiectiv și începi să pui sub semnul întrebării și celelalte afirmații ale autorului. Am mai văzut câteva acuzații și la adresa lui Cetin. Nu mai are sens să comentez.

Păcat, capitolul despre blogosferă era unul destul de bun dacă nu s-ar fi amestecat sentimentele personale și dorința de răzbunare cu teoria și sfaturile despre blogging.

Twitter și Facebook

Sunt prezentate destul de bine rețelele sociale și modul în care acestea pot fi utilizate, deși sunt și aici scăpări sau exagerări. Cum vă spuneam și mai sus, nu țineți cont de cifre. Pe lângă cifrele care nu mai sunt de actualitate, unele dintre aplicațiile menționate de autor ca utile sunt și ele depășite, de exemplu autorul recomandă aplicații pentru accesarea Twitter și Facebook de pe mobil, aplicații pe care din ce știu eu nu le mai folosește nimeni, majoritatea preferând versiunile lansate chiar de Twitter și Facebook.

La Facebook nu există nici măcar o mențiune a Timeline-ului lansat în toamnă de Facebook. Prea puține detalii despre LinkedIn, zero detalii despre Google+. Aș fi vrut o carte completă despre toate rețelele sociale.

Strategia de PR în social media

Nu am prea multe comentarii la adresa capitolului, majoritatea sfaturilor sunt decente, dar am reținut unul din sfaturile autorului, Ca să faci PR în social media, trebuie să faci parte din social media, cu alte cuvinte dacă vrei să utilizezi social media pentru a comunica trebuie să știi cum funcționează rețelele sociale, blogurile etc. Același sfat ar putea fi luat în calcul și de domnul Bădău, dacă ar fi fost un utilizator activ de SM ar fi putut promova mai bine cartea în mediul online, poate chiar ar fi inclus în ea informații actuale.

Concluzia după ce am citit manualul

Tehnici de comunicare în social media poate fi utilă unei persoane care nu a mai avut deloc, dar absolut deloc tangență cu blogurile, Twitter sau Facebook. Autorul prezintă detaliat cum să îți faci un blog, cum să îl promovezi, cum să îți interacționezi cu ceilalți pe Twitter sau Facebook. Uneori chiar aveam impresia că citesc Social Media for dummies, așa de simplu erau scrise explicațiile.

Totuși, cifrele despre social media din carte nu mai sunt de actualitate (deci ignorați-le), multe din aplicațiile recomandate de autor pentru social media sunt vechi iar în ceea ce privește blogurile autorul amestecă opiniile personale și dorința de răzbunare împotriva unor bloggeri cu teoria, inducându-i în eroare pe cei care citesc cartea și nu știu nimic despre blogurile din România. Așa ceva nu se face când încerci să scoți un manual  obiectiv despre un domeniu.

Manualul cred că va fi obligatoriu la cursul de social media de la FJSC, deci nu îmi fac probleme în privința vânzărilor. Poate că edițiile viitoare vor fi mai obiective, fără acuzații și opinii subiective, fără afirmații exagerate și, dacă se poate, cu date cât mai recente despre social media.

A mai citit cineva cartea? Cum vi se pare?

Citește mai departeRecenzia unui manual românesc de social media – Tehnici de comunicare în social media

Student la marketing, caut job

E greu să fii student în ziua de azi, să te gândești că mâine poimâne vei ieși de pe băncile facultății cu o diplomă care nu valorează mare lucru pe piață, dacă nu e însoțită de experiență practică. Da, e nasol, e criză, sunt tot mai puține joburi, la orice anunț de angajare sunt depuse sute, dacă nu chiar mii de CV-uri (deși 80% dintre ele nu au legătură cu jobul). Ce e de făcut, mai ales într-un domeniu ca marketingul, unde se știe că s-a tăiat puternic din bugete și companiile fac economii la sânge?

Claudiu e student și mă întreabă pe email dacă nu am ponturi legate de joburi în marketing sau idei despre cum s-ar putea angaja de pe acum. E student, are viitorul în față și ar vrea să facă ceva, nu să aștepte terminarea facultății.

Din păcate nu există rețete magice despre cum te poți angaja fiind student, dar majoritatea studenților au un MARE avantaj pe care noi, cei cu joburi, familie și responsabilități nu îl mai avem: AU timp de pierdut.

M-am gândit ce aș putea să îi spun lui Claudiu și celorlalți studenți la marketing pentru a le ridica moralul. Nu sunt chestii revoluționare, multe din sfaturile pentru studenți le-am mai scris deja pe blog, dar dacă aș fi student la marketing, PR sau comunicare acum, în 2012, aș face următoarele lucruri:

M-aș angaja într-o firmă, chiar dacă nu voi lucra în marketing sau comunicare.

Mulți studenți așteaptă terminarea facultății pentru a își căuta un job în domeniu. Realitatea de pe piața muncii este că acum nu îți garantează nimeni că vei lucra în domeniul în care ți-ai luat diploma, deci cel mai bine ar fi să acumulezi experiență în câmpul muncii, indiferent de domeniu. Vânzări, consultanță, gestiune, orice job care îți aduce niște bani și un contact cu piața reală a muncii e ok, chiar și part-time. În timp poți căuta și un job pe marketing. Oricum, la finalul facultății vei avea mai multă experiență decât colegii tăi și dacă apare un job în marketing vei fi avea un avantaj, firmele angajează mai ușor persoane ce au dovedit deja că se pot integra într-un colectiv.

Aș fi cu ochii pe firmele care oferă internship-uri.

Am mai scris despre internship în România. Sunt și firme care caută să facă rost de forță de muncă pentru o scurtă perioadă fără bani, dar firmele serioase când oferă internship-uri caută de obicei oameni care s-ar potrivi mediului lor de lucru, iar multe internship-uri sunt plătite. La final de internship te poți alege cu un job sau o recomandare bună de pus la CV, dacă ți-ai făcut treaba cum trebuie. Când experiența practică e zero, un internship te poate ajuta să vezi mai bine cum merg lucrurile într-o firmă.

Aș face un blog unde aș scrie despre lucrurile care care mă pasionează, profesional vorbind.

Cum să îți creezi un brand personal online am scris deja, de ce m-ar ajuta asta să obțin un job în marketing? E simplu, angajatorii primesc sute de CV-uri ale unor absolvenți. Majoritatea arată la fel, și să recunoaștem că un CV nu transmite mare lucru despre personalitatea ta, oricât de bine ar fi realizat. Un blog poate atrage atenția angajatorului, iar dacă știi cum să te vinzi pe blog, cum să îți evidențiezi atuurile, ai o șansă în plus să fii chemat la interviu.

Aș merge la proprietarul unei mici afaceri și l-aș convinge să mă lase să îi promovez afacerea

Ok, dacă tot am timp liber și idei, de ce să nu le pun în practică? Până când voi găsi o firmă dispusă să mă plătească aș putea să caut eu idei de promovare a unei afaceri, de creștere a vânzărilor, idei care să aducă clienți și un plus de valoare. Aș căuta un magazin, bar, club, restaurant, firmă care vinde ceva dar stă slab pe partea de marketing. I-aș propune patronului câteva idei prin care va vinde mai mult, i-aș arăta că se poate și altfel. Cine știe, dacă merge bine se lasă cu o angajare, în cel mai rău caz îmi formez mâna și mă aleg cu experiență practică.

Aș urmări blogurile agențiilor și firmelor unde vreau să mă angajez

Dacă caut să mă angajez într-o companie mare sau o agenție, sunt șanse mari ca aceea companie sau agenție să aibă un blog ori o pagină  de Facebook unde anunță inclusiv când sunt posturi noi disponibile. În plus, cu cât știu mai multe despre firma unde vreau să lucrez cu atât îmi cresc șansele la angajare.

M-aș implica într-o organizație studențească, unde aș căuta să lucrez în departamentul de marketing sau PR.

Nu am apucat să o fac nici pe asta pentru că lucram full-time în facultate, dar în afara de job sau internship-uri, cel mai bun lucru pe care îl poți face profesional vorbind în timpul facultății este să te implici într-o organizație studențească. Vei participa la proiecte, vei discuta cu reprezentanții unor firme, vei învăța despre bugete, management, promovarea unui eveniment, strângerea de fonduri, vei merge în team-building-uri. Organizațiile studențești sunt organizate aproape la fel ca firmele, deci te vei familiariza cu modul de lucru dintr-o firmă mai mult decât îți dai seama acum.

Cam astea sunt lucrurile pe care le-aș face eu acum, dacă aș fi student la marketing și aș vrea să mă angajez, sau cel puțin aș vrea să acumulez experiență.

Voi ce sfaturi aveți pentru studenții la marketing ce își caută un job?

Citește mai departeStudent la marketing, caut job

Medicamente pe înțelesul tuturor

Pe vremuri, înainte să complicăm noi tot mai mult lucrurile, era simplu. Produsele erau simple, cu nume sugestive, care îți spuneau exact pentru ce este util acel produs. După ce au apărut tot mai multe produse, tot mai mulți producători ai acelor produse, după ce marketingul și brandingul au devenit necesități pentru orice companie care vroia să evolueze, după toate astea ceva s-a rupt. Acum avem o mulțime de produse și avem nevoie de specialiști care să ne explice la ce sunt ele bune.

Luați cazul medicamentelor, de exemplu. De fiecare dată când merg într-o farmacie mă mai uit și eu printre rafturi, în speranța că voi desluși ceva din denumirile alea ciudate care sunt trecute pe ambalaje. Slabe șanse. Mie mi se pare logic că pe cutie ar trebui trecut și avantajul principal al produsului, cu ce te ajută el. Nu e mare filozofie, dar clienții sigur s-ar bucura.

Azi eram într-o farmacie și am ajuns în zona cu produse naturiste, pentru că mai nou farmaciile nu vând doar medicamente, ci și cosmetice, produse naturiste, poate în curând chiar și lenjerie. În fine, mă uitam pe rafturi și am văzut produsele de la Dacia Plant, care aveau trecute în clar pe cutie scopul utilizării lor, pe lângă numele foarte sugestiv.

Nu e ceva complicat, dar pe clienți îi ajută enorm, iar când ești la raft și ai de ales între două produse despre care nu știi nimic, cu siguranță îl vei alege pe cel care îți prezintă mai bine avantajele sale.

Dacă vindeți un produs asigurați-vă că ambalajul lui spune exact la ce este util. Simplu dar eficient.

Citește mai departeMedicamente pe înțelesul tuturor