Etichetă personal

The MEN test – 6 reguli pentru un bărbat îngrijit

Cu toții cred că știm clipul ăla amuzant în care tipul iese din duș și se șterge rapid și neglijent cu prosopul, lăsând un dezastru peste tot pe unde trece. Râdem pentru că ăsta e stereotipul, femeile au grijă de ele pe când bărbații sunt mai neglijenți în ce privește propria persoană. Așa să fie oare?

Eu cred că epoca bărbaților macho, cu păr pe piept, a apus demult. La fel, nu apreciez nici metrosexualii care se îngrijesc mai mult decât o femeie, care se dau cu ojă transparentă pe unghii, se epilează peste tot și își pun trei tone de gel în cap chiar și atunci când stau în casă. Cred însă că un bărbat trebuie să fie îngrijit, iar pentru asta nu e nevoie de lucruri extreme.

Dove Men +Care

De două săptămâni testez noua gamă de produse speciale pentru bărbați de la Dove, Men +Care, și cu ocazia asta am reflectat mai mult asupra lucrurilor care fac ca un bărbat să fie prezentabil în societate, care fac un bărbat mai plăcut de către ceilalți. Recunosc, am reflectat mai ales sub duş.

Ce trebuie să facă un bărbat adevărat pentru a fi mereu prezentabil:

  1. Să facă duș zilnic, nu doar vara ci și iarna. Da, poate chiar să folosească unul din gelurile de duș Dove Men +Care, așa cum fac și eu de 2 săptămâni. Îl recomand pe cel din gama Extra Fresh, miroase foarte bine.
  2. Să își tundă părul măcar o dată la 1-2 luni. Personal prefer părul scurt, dar nu am nimic cu bărbații care au părul lung, cât timp îl îngrijesc. Mă refer la cel din cap, în alte locuri fiecare cu opțiunea lui.
  3. Să își taie unghiile cel puțin o dată pe săptămână. Cu ocazia asta se poate face și puțină manichiura și pedichiura, pielițele alea de lângă unghii arată ca naiba dacă nu sunt tăiate la timp.
  4. Să se bărbierească măcar 1 data la 2 zile. Știu că sunt unii care preferă barba sau ciocul pentru a arăta cât de masculi sunt ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să arunce lama la coș, din contră, e nevoie de mai multă atenție. Cât despre purtatul barbei pentru a arăta că ești rebel cred că e fumată de mult ideea. Dacă stai doar în casă ok, nu te bărbieri, dar când ieși în societate fă un efort minim și aranjează-ți fața.
  5. Să se parfumeze, dar discret. Nu e nevoie de tone de parfum, de fapt nu recomand asta nici măcar femeilor. Un bărbat adevărat trebuie să lase în urmă o notă discretă de parfum, nu miros de sconcs.
  6. Să ia măsuri împotriva transpirației. Noi bărbații transpirăm mai mult ca femeile, de aceea avem nevoie de un deodorant eficient, fie el spray, stick sau roll-on. Cică cele din gama Dove Men +Care sunt foarte potrivite pentru pielea sensibilă și oferă protecție timp de 48 de ore. Nu am reușit să le testez așa de mult, de regulă mă dau dimineața cu spray-ul și seara când ajung acasă intru direct sub dus. Totuși, dacă vă ține puteți face un experiment timp de 2 zile, eu prefer dușul.

Cam astea zic eu că ar fi regulile minime pe care trebuie să le respecte un bărbat pentru a fi prezentabil, pentru a fi îngrijit. Nu consumă enorm de mult timp, dar impactul poate fi enorm asupra celorlalți și asupra propriei persoane. Pe lângă primele șase putem adăuga și recomandări pentru vestimentație, comportament în societate, dar cea mai importantă e igiena.

Ați văzut vreodată un bărbat cu barbă, părul vâlvoi și mirosind a transpirație dat ca exemplu de om de succes și cu priză la public? Eu nu.

Ce alte recomandări mai sunt pentru bărbații secolului 21 care vor să fie îngrijiți?

Citește mai departeThe MEN test – 6 reguli pentru un bărbat îngrijit

Ce îţi mai poţi dori de la viaţă atunci când ai tot ce ţi-ai dorit?

Întrebarea asta am pus-o pe Facebook și Twitter – Ce îţi mai poţi dori de la viaţă atunci când ai tot ce ţi-ai dorit?

Tonul general al răspunsurilor primite era „mereu vrem mai mult, niciodată nu avem destul”. Așa să fie?

pui

Să spunem că ți-ai făcut niște planuri, ți-ai stabilit niște obiective în viață. Timpul a trecut, te-ai ținut de treabă și ai ajuns acolo unde vroiai să fii. Ai tot ce vrei tu: familie, dragoste, bani, carieră, prieteni adevărați, concedii în locuri exotice. Ești mulțumit de viața ta, ești împăcat cu tine.

Întrebarea e ce îți mai poți dori în momentul respectiv? Spre ce mai aspiri?

Cchiar așa de nemulțumiți suntem, încât mereu vrem mai mult de la viață, nu ajungem niciodată la un moment în care putem spune – Sunt ok, am tot ce îmi trebuie, ar fi timpul să mă opresc și să mă bucur de peisaj?

P.S: nu am ajuns acolo, doar mă gândeam. Post filozofic, puteți da next dacă vreți ceva mai interesant.

Citește mai departeCe îţi mai poţi dori de la viaţă atunci când ai tot ce ţi-ai dorit?

Lista parcurilor şi spaţiilor verzi din Iaşi – puţin ajutor vă rog?

Am fost întrebat zilele astea de mulţi prieteni, bloggeri şi cunoscuţi – cum te pot ajuta eu în Expediţia verde? Sincer să fiu, sunt copleşit de interesul vostru, adică nu mă aşteptam să mă apropii eu de 100 de susţinători în 2 zile, plus atâţia oameni care vor să să îmi sară în ajutor.

parcul teatrului national iasi - expeditia verde

Răspunsul la întrebarea voastră e simplu – mă puteţi ajuta dacă vă înscrieţi ca susţinători ai mei pe site şi lăsaţi cât mai multe comentarii şi sugestii pe Expediţia verde la articolele mele.

În primul rând încerc să pun la un loc toate parcurile şi spaţiile verzi din Iaşi, să fac o listă detaliată de parcuri pe care să le fotografiez. Dacă ştiţi un parc lăsaţi un comentariu în articolul de pe Expediţia verde, acolo voi centraliza toate parcurile şi tot acolo voi posta fotografiile din parcuri. E normal să fie toate la un loc.

Doi la mână, am scris deja pe site despre Parcul Copou, Zona de agrement Ciric şi Parcul Teatrului Naţional. Dacă vă place ce am scris lăsaţi un comentariu la acele articole, poate am omis ceva interesant despre parcuri. Nu le ştiu nici eu pe toate. Comentariile mă ajută să urc în top.

Trei la mână – multumesc bloggerilor din Iaşi care s-au implicat foarte activ în campanie, mulţumesc prietenilor de pe Twitter, mulţumesc Andei, lui Acsel, Ciprian şi Iustin care şi-au rupt din timpul lor ca să mă sprijine pe blog în Expediţia verde – sunteţi cei mai tari!

Ne vedem pe străzile din Iaşi, am multe parcuri de fotografiat la volanul Renault-ului eco. Expedtiţia verde abia a început!

Citește mai departeLista parcurilor şi spaţiilor verzi din Iaşi – puţin ajutor vă rog?

Ultima dată când ați râs cu adevărat?

Mă întreba un prieten cum e de când s-a născut Diana, ce s-a schimbat în viața noastră, dacă sunt altfel acum, dacă mă simt schimbat. A trebuit să mă gândesc un pic până să îi răspund. S-au schimbat foarte multe de când a apărut copilul ăsta în viața noastră, de fapt totul s-a schimbat, avem alt program, alte obiceiuri, alte priorități, alte planuri de viitor, dar dacă e să remarc cea mai mare schimbare de până acum, cel puțin pentru mine, e că râd mult mai des. Eu, care eram ironic, amuzant, dar care nu râdeam prea des.

diana strand

Nu trece o oră când stăm cu Diana să nu râdem cel puțin o dată din tot sufletul. Copiii au un fel ciudat de a-ți intra în suflet și de a-ți transmite bucuria și entuziasmul lor, energia și pofta lor de viață. Nu ai cum să nu te bucuri când ei se bucură, nu ai cum să nu râzi când ei râd.

Voi când ați râs cu poftă ultima dată? Ce vă face să râdeți?

Citește mai departeUltima dată când ați râs cu adevărat?

100 de kilometri de linişte

Ieri am condus. Am profitat de Renault-ul Clio primit pentru a pleca în Expediţia verde şi am făcut cam 100 de kilometri, ca să văd cum se comportă maşina la drum lung, în afara Iaşului. Partea interesantă este că am condus în linişte, în tăcere.

renault clio expeditia verde

Eram singur în maşină, am oprit casetofonul, am închis telefonul şi am condus, pur şi simplu am condus. Traficul era lejer, volanul se învârtea uşor datorită servodirecţiei, vitezele se schimbau aproape singure datorită senzorului de pe bord care îmi spunea când să trec în altă treaptă de viteză, astfel încât aproape că am trecut pe pilot automat.

Am avut timp să mă gândesc la ale mele, fără alte surse de distracţie care să îmi menţină ocupate gândurile. Am făcut planuri, am revizuit planurile pe care mi le făcusem cu ceva timp în urmă, ba chiar am avut timp să îmi pun toate întrebările incomode pe care le evitam, pe motiv de … lipsă de timp.

Vedeţi voi, ne-am obişnuit cu zgomotul. Mereu avem surse de distracţie pe lângă noi, mereu suntem înconjuraţi de alţi oameni care vorbesc sau ne vorbesc, mereu avem telefoane care sună, calculatoare din care se aude muzică, radiouri şi televizoare care aruncă înspre noi ştiri, informaţii, muzică şi cel mai adesea, mult zgomot inutil.

Suntem mereu ocupaţi, avem tot timpul ceva de făcut, undeva de ajuns, dar parcă nu mai avem timp să gândim pentru noi, în linişte. Ne-am obişnuit să avem mereu un zgomot de fundal, astfel încât atunci când ne trezim înconjuraţi de tăcere ne simţim ciudat.

Voi de când nu aţi mai condus în linişte, fără casetofon, fără agitaţie, doar voi şi gândurile voastre?

Citește mai departe100 de kilometri de linişte

Bucuria de a fi copil

Nu sunt genul care cade des în butoiul cu melancolie, dar când mi-am dat seama că azi e 1 iunie gândul mi-a fugit repede la vremea când eram copil, când aveam multe vise, când nu aveam griji și când credeam că lumea e a mea.

Ăsta sunt eu la grădiniță. Știu că par serios, dar de fapt eram fericit.

Marius

Cu timpul ceva se întâmplă și ne schimbăm. Viața ne schimbă. Visele ne sunt dărâmate unul câte unul, problemele vieții de adult ne cuprind și nu mai credem că lumea e a noastră. În loc să trăim și să ne bucurăm de viață ajungem doar să supraviețuim.

Alergăm mereu după ceva, nici noi nu știm după ce. Uităm de lucrurile mici care ne făceau viața mai frumoasă și ajungem să credem că totul se învârte în jurul banilor, a puterii și a imaginii pe care o proiectăm în jurul nostru. Și e greșit, atât de greșit.

Mă uit la Diana, fetița noastră. Are 6 luni și se bucură din orice. Se bucură când cineva îi zâmbește, se bucură când cineva vorbește cu ea, se bucură când e luată în brațe, se bucură când îi dăm jucăriile preferate. Se bucură chiar și când udă pampersul. Bucurii stupide, dar adevărate. Noi când ne mai bucurăm? Noi mai stim să zâmbim?

Când eram copii eram bucuroși pentru că trăiam viața bucată cu bucată, clipă după clipă. Poate ar fi timpul să ne reamintim asta. Dacă nu azi, atunci când?

Fiți fericiți și bucurați-vă de lucrurile mici, în fond copilăria e o stare de spirit!

Semnat – un fost viitor copil.

Citește mai departeBucuria de a fi copil

Presiunea cititorilor de pe blog

Uneori, în secundele de liniște pe care le prind tot mai rar în ultima perioadă mă gândesc ce fain ar fi dacă aș ajunge la 1000 de abonați la feedul RSS al blogului. Știu că nu e un indice relevant, dar când vezi cum blogul tău crește în câțiva ani de la 20 de abonați la 1000 îți dai seama mai ușor dacă mergi în direcția potrivită. Cu alte cuvinte, dacă ai mai mulți oameni care se abonează la ceea ce scrii  înseamnă că faci totuși și ceva bine, nu dai doar cu bâta în baltă.

La fel e și cu cititorii care intră direct pe blog. În zilele bune trec pe aici peste 1000 de oameni. Sunt foarte buni, nu zic nu, dar eu mă gândesc cât de cool ar fi să fie 2000, adică să am și mai mulți oameni care să citească ce îmi debitează mie creierul. Așa suntem noi oamenii educați, să vrem mereu mai mult, mai mult.

Totuși, secundele când mă gândesc la chestiile astea trec repede și revin cu picioarele pe pământ, iar când revin imi dau seama că cu cât ai mai mulți abonați la feedul RSS și cititori pe blog cu atât ai mai mult de muncă pentru blogul respectiv.

Trebuie să ai grijă de conținut, să postezi mereu ceva fresh pe blog. Trebuie să fii interesant, să nu îți plictisești audiența. Pe de altă parte, trebuie să ai grijă și la limbaj, că cine știe cum apare o ocazie de colaborare sau angajare și tu ai ratat-o pentru că nu ai știut să te porți frumos în societate pe blog. Presiunea crește, miza e tot mai mare.

Vedeți voi, popularitatea asta nu e chiar așa de ușoară pe cât pare. De aceea mulți bloggeri își pierd entuziasmul pe parcurs, mulți bloggeri ard, rămân în pană de idei și uneori renunță chiar și la blog. E ușor să scrii tot ce îți trece prin cap când ai 10 cititori pe blog și zero griji, e greu când ai un public care are așteptări de la tine, așteptări ce trebuie confirmate.

De aia uneori e bine să te mulțumești cu ce ai. Cum fac și eu, exceptând secundele alea când visez.

Citește mai departePresiunea cititorilor de pe blog