Am scris aici, sunt prea obosit ca sa pun același text încă o dată. Da, rezumat într-un cuvânt a fost foarte fain.
Cum a fost in EcoQuest prin România cu Clio
Citește mai departeCum a fost in EcoQuest prin România cu Clio
Etichetă personal
Câți vizitatori aduc Twitter și Facebook pe blog?
Un comentator îmi spunea zilele trecute că degeaba vorbesc eu despre social media și cum te poate ajuta în atragerea de cititori pe blog, dacă nu dau exemple concrete. Așadar azi lăsăm teoria la o parte și trecem la practică. Voi folosi ca exemplu blogul personal, pentru că îmi vine și cel mai ușor să analizez datele deoarece am acces la ele. 🙂
Am un cont pe Twitter unde sunt urmărit de 2300 de persoane. Am un cont personal de Facebook unde am 640 de prieteni, iar regula acolo este să adaug oameni pe care îi cunosc de undeva sau cu care am schimbat măcar un email.
Mai am și o pagina de Facebook cu 225 de oameni abonați la noutăți, adică persoane care au dat Like. Pe contul de Twitter și pe profilul personal de pe Facebook nu postez chiar toate articolele de pe blog, ci doar cele care sunt relevante (sau cel puțin așa cred eu). Oricum, le postez manual, cu mesaje personalizate, deoarece am constatat că lumea reacționează mai bine așa decât la mesaje postate automat. Logic, nu?
Pe pagina de Facebook apar automat toate articolele de pe blog, dar mai postez acolo cu mânuța mea si linkuri catre articole despre marketing, branding, PR, reclame, social media si alte informatii din online. Cu alte cuvinte, încerc să adun acolo informații oarecum nișate pentru cei care sunt interesați de pagina respectivă. Nu promovez pagina agresiv, doar am inserat un box cu ea in sidebarul blogului.
De la datele astea plecăm – 2300 followeri pe Twitter, 640 de prieteni pe Facebook și 225 de oameni abonați la pagina de Facebook.
Pe blog am instalat Google Analytics, iar dacă analizez situația vizitelor în ultima lună de pe Facebook si Twitter am asta: 955 vizite de pe Facebook, 448 de pe Twitter.
Mulți probabil vor spune că e un număr mic de vizite, dar țineți cont de faptul că nu pun link de mai multe ori pe zi către același articol și nici nu pun link către toate articolele, cum se mai procedează prin blogosferă. 1500 de vizite lunare nu sunt deloc de neglijat, dacă vreți mai mulți vizitatori pe site, mai ales că majoritatea vizualizeaza 2 pagini. Adăugați la asta cei 950 de abonați la feedul RSS, cititorii care intră direct pe blog, cei care ajung din Google, linkurile de pe alte siteuri și obțineți o cifră frumoasă.
Bonus, pe Facebook am și statistici pentru pagina dedicată blogului, tot pentru luna trecută: 12.868 de vizualizări ale mesajelor postate pe pagina de Facebook. Un motiv destul de puternic pentru a îi contrazice pe cei care spun că nu are sens să îți faci pagină de Facebook pentru blog. Motivul – mesajele nu sunt vizualizate doar de cei care au dat Like, ci de toți cei care se uită pe Wall-ul lor.
În concluzie, merită să te ocupi de promovarea blogului în rețelele sociale? Eu zic că da, cât timp faci asta natural, fără a forța nota, fără a-ți stresa prietenii sau followerii în mod repetat. Conținut bun, un mesaj de înștiințare din când în când și numărul de vizitatori pe blog va crește cu siguranță.
Și pentru că sunt și alți bloggeri prin zonă, sunt curios, ce spun statisticile voastre despre traficul din rețelele sociale?
Plec prin ţară în Expediţia Verde
Am ajuns în ultima etapă şi până acum situaţia e destul de bună pentru mine şi pentru Iaşi, adică suntem pe primul loc. Mulţumesc, mulţumesc, nu ajungeam aici fără voi.
Ce presupune ultima etapă? Un EcoQuest prin toate oraşele din campanie, realizat într-un timp cât mai scurt şi cu un consum cât mai mic de carburant. Pentru consum nu îmi fac probleme, cu Clio Eco 2 cred că voi scoate lejer un 3,5% pe drumurile din afara oraşului.
În plus, în fiecare oraş voi avea de găsit un element eco, pe baza indiciilor primite pe pagina de Facebook când ajung în acel oraş.
Eu mi-am planificat să ajung joi în Braşov, vineri în Timişoara şi sâmbătă în Bucureşti, urmând ca duminică să mă întorc înapoi în Iaşi. Dacă aveţi sugestii de locaţii ce merită vizitate pe traseul Iaşi – Braşov – Timişoara – Bucureşti – Iaşi lăsaţi un comentariu aici. La fel, dacă aveţi chef de o bere când ajung prin oraşele respective trebuie doar să îmi spuneţi în comentarii. Voi verifica blogul din când în când.
Voi avea nevoie şi de puţin ajutor de la voi, ca de obicei. După ce ajung în fiecare oraş şi primesc indiciul de la Renault pe pagina de Facebook aş avea nevoie de voi să scormoniţi rapid printre articolele postate de bloggerul din acel oraş pe site şi să îmi spuneţi tot pe pagina de Facebook unde trebuie să merg în acel oraş mai exact pentru a găsi locaţia indicată.
Cum spiritul meu de orientare e jalnic şi GPS-ul nu e sigur 100% mereu, tot pe voi mă bazez să mă ajutaţi cu indicaţii, care din ce am înţeles se află chiar în articolele scrise de colegii mei din Expediţia Verde. Promit că ofer şi premii pentru susţinători, iar daca mă ajută cineva din oraşul respectiv, ofer premii în bere la faţa locului.
Aşadar, ce ar fi interesant de vizitat pe traseul Iaşi – Braşov – Timişoara – Bucureşti – Iaşi?
Update: daca vreţi să mă sunaţi aveţi numărul de telefon mai jos.
Avantajele trezitului dimineața devreme
De când mă știu încerc să fiu genul ăla de persoană care se trezește dimineața la 6, face un duș, iar până la 8-9, când se trezește restul populației, a rezolvat deja jumătate de zi de muncă. E o chestie de productivitate, şi mie îmi place să fiu productiv.
Avantajele trezitului dimineața devreme sunt multe, cel putin dacă cauti pe net aflii că dimineaţa:
- e mai multă liniște, te poţi concentra mai ușor;
- ai mai multă energie;
- nu pierzi timpul inutil, dormind;
- poți să vezi răsăritul de soare;
- poți lua micul dejun relaxat;
- ai timp să practici un sport, de exemplu să alergi în parc;
- ești mai productiv, îți merge mintea mai bine;
Problema este că eu, chiar dacă mă trezesc dimineaţa devreme, nu reuşesc să fiu mai productiv. Pur şi simplu îmi place să încep ziua mai încet.
În schimb noaptea, când toată lumea doarme, e răcoare şi ritmul vieţii se încetineşte, ei bine noaptea eu sunt productiv. Poate că sunt pasăre de noapte, dar ştiu sigur că noaptea am idei de articole, noaptea scriu mai bine, noaptea pot face planuri şi strategii, noaptea sunt mai focusat, noaptea am mai multă energie decât dimineaţa.
Deci o fi mişto să te trezeşti dimineaţa devreme, dar asta presupune să te culci seara la o oră decentă, 10 să zicem, iar la mine în jurul orei 10 abia începe activitatea, şi abia pe la 1-2 merg la culcare.
Voi cum procedaţi, ce trucuri folosiţi pentru a vă trezi dimineaţa devreme? Sau sunteţi şi voi păsări de noapte?
Branduri pe care nu le promovez pe blog
Din când în când reapar pe bloguri discuțiile despre cum ar trebui să promoveze bloggerii brandurile, ce branduri nu ar trebui să promoveze, cu ce companii nu ar trebui să se asocieze aceștia.
Tema e complexă, sunt bloggeri români care au pe blog pagini legate de campaniile de promovare la care participă (vezi Manafu). Se mai discută frecvent și despre faptul că articolele publicitare ar trebui marcate corespunzător, pentru ca cititorii să știe când promovezi un brand pe bani. Personal nu cred că e nevoie să strigi în gura mare când un articol e plătit, mai ales dacă opinia ta este corectă. De exemplu eu scriu zilnic despre branduri, cu sau fără bani. Ar trebui să mă apuc să spun de fiecare dată asta? Cred că nu, totuși, am decis să etichetez articolele publicitare cu promo, pentru corectitudine față de cititori. Oricum nu am promovat niciodată ceva în care nu credeam.
Am mai scris și aici despre cum văd eu campaniile pe bloguri, azi vreau sa discutăm despre altceva: brandurile pe care nu le-ai promova niciodată pe blog, chiar dacă sunt dispuse să plătească bani buni pentru asta. Am văzut că Pavel avea dileme pe tema asta, deci e bine să lămurim puțin lucrurile.
Știu că oricine poate fi cumpărat, dar cred că e bine să ai niște principii atunci când promovezi branduri pe blogul tău. Cititorii sunt mai importanți, pentru că fără ei blogul tău nu valorează mare lucru:
- Nu aș promova produse despre care eu cred că afectează oamenii, îi induc în eroare, îi înșeală. Zilele trecute vedeam la Zoso un tweet cum că Provident se promovează prin marketing afiliat în 2Parale. Nu aș putea să promovez împrumuturile lor, să le spun cititorilor să își facă împrumuturi.
- Nu aș promova produse cu o reputație sifonată. Să spunem, ipotetic vorbind, că un brand auto ar avea probleme cu unul din modelele sale de autoturisme. Peste tot la știri se discută despre accidente în care e implicat acel model, datorită sistemelor de frânare. Sunt abordat pentru o campanie de promovare a acelui model. Nu aș promova acel produs cu siguranță pe blog, pentru că mi-aș strica reputația.
- Nu aș promova produse pe care nici eu nu le-aș folosi, pentru că nu am încredere în ele. Nu pot să le spun cititorilor mei să cumpere un produs dacă nici eu nu l-aș cumpăra. Nu pot să le recomand să încerce un serviciu pe care nici eu nu l-aș încerca.
Personal cel mai ușor pot să promovez produse sau servicii după ce le testez sau le încerc. In primul rând pentru că astfel cunosc mai multe detalii despre ele și în al doilea rând pentru că articolele scrise în urma unor experiențe personale sunt mult mai bine primite de cititori. Multe companii au remarcat acest lucru, am observat o creștere a campaniilor pe bloguri în care bloggerii testează efectiv produsele sau serviciile promovate, ceea ce e foarte ok atât pentru branduri cât și pentru bloggeri, dacă produsele testate sunt bune.
Voi cum stați când vine vorba de promovarea unor branduri pe blog? Aveti reguli pe care le respectați sau scrieți despre orice produs pe blog, doar să iasă banul?
Investiți în experiențe, nu în lucruri
Locuri pe care trebuie să le vezi, chestii pe care trebuie să le faci
De vreun an de zile stau mai mult pe loc, adică în Iași. Datorită unor circumstanțe foarte fericite, adică fetița noastră, Diana, care a făcut de curând 7 luni, în ultimul timp am călătorit mai puțin decât ne-am fi dorit. Știu ce se spune, copiii mici nu sunt un impediment în excursii decât dacă tu crezi asta, dar am considerat că e mai bine așa, să o luăm ușor cu ieșirile.
În timpul ăsta colecționez locuri în care vrem să mergem, lucruri pe care vrem să le facem. Am un folder cu linkuri, articole despre locuri din România și de afară și tot adaug acolo, pentru că vreau să merg și știu că o să merg cândva în toate locurile acelea. De preferință, cât mai curând.
Mă uitam la albumul ăsta de pe Facebook – 273 locuri de vazut in Romania și mi-am dat seama câ în final cu asta rămâi în viață, cu experiențele din locurile vizitate, cu amintirile care nu se uită.Nu pot să nu îmi amintesc de vara lui 2009, când am făcut 3 sferturi din România cu mașina și am descoperit ce minunată e țara asta, dacă lași la o parte bârfele proaste și privești România cu ochii însetați de cunoaștere.
Uitați pantofii și hainele de firmă, uitați nopțile petrecute în cluburi de fițe, uitați goana după ultimele gadgeturi. Toate astea trec. Când veți avea 70 de ani și veți privi în urmă nu vă veți aminti ce blugi mișto aveați la 25 sau ce telefon ultimul răcnet, dar vă veți aminti călătoria aia prin toată Europa făcută într-o vară toridă, săptămâna aia petrecută pe o plajă din Mallorca cu apa limpede și nisipul fin, drumețiile din weekend pe poteci ascunse din Carpați. Chestiile astea nu se uită. Posesiunile materiale vin și trec, experiențele rămân.
Investiți în experiențe, nu în lucruri. Peste ani, privind în urmă nu veți regreta că ați urmat sfatul meu. Numai zic.
Pe vremea mea…
Cred că am îmbătrânit, dar nu așa încet, ci brusc. Mi-am dat seama că zilele trecute am folosit de vreo 30 ori expresia „pe vremea mea”, si am doar 28 de ani. Nu, nu eram ironic, povesteam de lucruri de acum 5-6 ani.
Conform teoriei dezvoltării în plan psihologic, acum eşti la apogeul potenţialului personal, în plan cognitiv, afectiv etc. Şi acumulezi cea mai intensă experienţă. De-asta ai tendinţa să crezi că există o diferenţă enormă de vârstă între tine şi puşti de 18 ani. 10 ani pot face diferenţa oricând.
Zice Roxana.
Care e dilema mea – dacă la 28 de ani deja incep toate frazele cu „pe vremea mea”, la 50 de ani cu ce o să incep – a fost odată ca niciodată?