Romania a intrat dupa ’89 in lumea buna. Cel putin cu numele, pentru ca sincer, nici acum nu suntem pe deplin „integrati”. Odata cu aceasta intrare, au inceput sa apara si la noi brandurile internationale, pe langa cele autohtone, din perioada comunista.

Dupa ’89

Brandurile au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa determine consumatorii sa le cumpere! Romanii, vitregiti de atatea decenii de beneficiile capitalismului, au intrat in joc si s-au apucat de shopping. Haine, alimente, electrocasnice, masini, tot ce era considerat de romanii ca un indicator al statului social a fost achizitionat rapid, in incercarea de a demonstra ca o ducem bine. Singura problema e ca nu o duceam prea bine, cel putin ca putere de cumparare. De fapt nici acum nu o ducem stralucit, dar mai avem speranta.

Aici au intrat pe fir bancile. Care au inceput sa apara mai des ca ciupercile dupa ploie. Si au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa ofere credite! Dobanda e de 40% – nu conteaza. Platesti o rata egala cu doua treimi din salariu – Nu conteaza. Important e sa aratam ca avem cu ce, sa ne prefacem ca stilul nostru de viata e mai bun decat al celorlalti.

Nu e misto sa scoti din buzunar un telefon de 2.000 RON, cumparat in rate, ca sa dai un bip? Nu e fain sa iti cumperi masina in leasing, chiar daca tu mergi la job pe jos sau cu metroul? Nu e cool sa pleci in concediu pe Coasta de Azur, chiar daca la intoarcere vei plati 5 ani rate pentru concediul ala? Nu e tare sa iti cumperi haine de la Armani si Versace, chiar daca acasa nu mananci decat paine cu sana?

Multi dintre romani asa gandesc, si aici e problema! In dorinta lor de a isi ridica statutul social, de a fi ceea ce nu sunt, de a adopta obiceiuri de consum pe care le vad la cei care intradevar au bani, cauta resurse de finantare alternative, si se ingroapa in credite pentru toata viata. Bancile abia asteapta!

Despre credite si carduri de credit

Am 25 de ani si pana acum nu am facut nici un credit, nici de consum, nici cu buletinul, nici impotecar. Nu pentru ca nu mi-as fi permis sau nu as fi avut nevoie, ci pentru ca am preferat sa imi folosesc capul si sa astept pana la momentul propice, cand imi cumparam produsul respectiv cu banii jos. Nu vreau sa spun ca creditele pot fi evitate complet ( inca mai am dubii in privinta creditului ipotecar ), dar Inainte de a face un credit e bine sa ne gandim: chiar avem nevoie de lucrul respectiv? Investitia facuta ne va aduce bani, ne va imbunatati viata, sau e doar de fite, si pentru a ii impresiona pe altii?

Vremea creditelor cu buletinul a trecut, din fericire! Citeam un articol in EVZ despre cardurile de credit care prind la romani, din ce in ce  mai puternic. E acelasi lucru, romanii se bucura ca nu mai au nevoie de acte, ca isi pot cumpara rapid tot ce doresc. Dar nu se uita la dobanda de 30%, cu care bancile abia asteapta sa ii taxeze.

Da, in primele 30 sau 60 de zile e adevarat ca dobanda este zero, dar cati dintre cei care folosesc cardurile de credit returneaza banii in aceasta perioada? 10-15% cred ca e un procent exagerat. Restul raman cu ratele de platit, pentru lucruri de care nu aveau cu neaparat nevoie.

Apropo de carduri de credit, mi-am amintit si de reclama pentru Bonus Card de la Garanti Bank, cea cu Gyuri Pascu. Nu stiu de ce, dar imi aduce aminte de reclamele care aparusera exact dupa revolutie. E incredibil, cumperi din magazinele partenere si ai bonus 1%. Un mare fass, avand in vedere cat de putine sunt acele magazine partenere, si faptul ca preturile din magazinele respective e mai mare decat normalul. De remarcat termenul pompos bonus card. In realitate e doar un simplu card de credit, cosmetizat si cu parfum de „nu vrei si tu”!

Concluzia

Inainte de a face un credit sau de a solicita un card de credit, folositi-va capul! Chiar aveti nevoie de credit, sau e doar un moft? Poate ca acum pare solutia ideala, dar in viitor, cand ratele se vor tot aduna, iar salariul va ramane acelasi, situatia nu va mai fi la fel de roz.