Am donat azi dimineață sânge în Iași, la rugămintea cuiva din familie. Vroiam de mult să fac asta, dar nu știam cât durează, dacă doare, cât de complicată e procedura, și mereu eram pe fugă.
Au fost multe discuții în ultimii ani despre viitorul presei tipărite de la noi. Multe ziare s-au închis, unele au trecut pe online, altele au încercat să ofere și o ediție digitală pe lângă cea tipărită, contra cost.
Situația e și mai interesantă la nivel local. Exceptând Bucureștiul, în orașele din țară cred că numeri pe degetele de la o mână ziarele care vând (pe bune) mai mult de câteva sute de exemplare pe ediție. În timpul ăsta, cheltuielile cu tipărirea unui ziar nu scad, din contră, iar problemele legate de distribuția ziarelor către abonați și ceilalți cititori sunt tot mai grave.
Am lucrat la Advertica în ultima perioadă pentru lansarea ediției digitale a Ziarului de Bacău. Cei care se abonează au acces, pentru doar 12 lei pe lună, la edițiile în format PDF ale ziarului, cu articole în exclusivitate, toate anunțurile de mică și mare publicitate, plus alte facilități, iar ediția PDF apare la 11 noaptea, deci știrile sunt publicate cu câteva ore înaintea celor din ziarul online.
Cei care își fac cont acum pot accesa timp de zece zile gratuit edițiile în format PDF, mai multe detalii găsiți aici. Sper să fie o tranziție de succes de la print la online, mai ales că site-ul Ziarului de Bacău are peste 4000-5000 de cititori unici zilnic și știu că sunt mulți cititori din străinătate care accesează articolele. Dacă găsiți erori pe ziaruldebacau.com dați un semn, colegii sunt la butoane.
În ce privește opinia mea despre viitorul presei online plătite, am mai scris despre asta. Consider că un ziar trebuie să ofere și altceva pe lângă știrile difuzate de agențiile de presă sau comunicatele trimise de companii, ca să plătesc pentru el. Vreau anchete, reportaje, documentare, vreau articole care nu sunt ușor de găsit gratuit, știri care să îmi dea de gândit.
12 lei e o nimica toată pentru a avea acces la astfel de informații, dacă calitatea este prezentă. Informația de calitate costă.
Voi ați plăti pentru a citi știrile online?
Cea mai mare problemă cu programul de la 9 la 5 nu e că lunea e frumos afară și ar merge de o plajă deși în weekend a plouat și am stat în casă, dar noi trebuie să lucrăm lunea. E și asta o problemă, cum zice Alex, dar e minoră.
Cea mai mare problemă cu programul de la 9 la 5 este că am ajuns să ne evaluăm performanțele, realizările, să ne simțim mai bine sau mai prost plecând de la numărul de ore lucrate într-o zi, de la orele pontate într-o lună. Uau, am lucrat 12 ore azi, 4 peste program, sunt tare. Uau, luna asta am lucrat 200 de ore în loc de 160, deci 1 săptămână de muncă în plus, sper ca șeful să aprecieze și să prind bonusul ăla.
Știam că știrile negative fac oamenii să fie mai pesimiști, dar nu știam că până și Facebook a făcut experimente pe tema asta, subiecții experimentului … fiind chiar noi.
For one week in January 2012, data scientists skewed what almost 700,000 Facebook users saw when they logged into its service. Some people were shown content with a preponderance of happy and positive words; some were shown content analyzed as sadder than average. And when the week was over, these manipulated users were more likely to post either especially positive or negative words themselves.
Everything We Know About Facebook’s Secret Mood Manipulation Experiment
Cu alte cuvinte, știrile negative ne afectează gândirea, ne fac să vedem lucrurile în mod pesimist, dacă suntem expuși la știri negative începem să publicăm și noi mesaje negative. Ne uităm la televizor și vedem tragedii, citim ziarele și aflăm numai vești proaste, intrăm pe Facebook și vedem doar titluri cu Șocant, Tragic, Cutremurător, e logic că începem și noi să ne gândim doar la lucruri rele, să vedem doar partea goală a paharului.
Să nu spuneți că toți străinii ne vorbesc de rău, uite că sunt turiști care vin la noi, văd lucrurile frumoase (pe care uneori noi adesea le uităm sau ignorăm, că ne-am obișnuit cu ele), fac clipuri video și le postează online pe Vimeo, să vadă și prietenii lor olandezi ce frumoasă e România.
8 days in Romania with my lovely girlfriend Andreea
Da, arată mai bine decât multe din reclamele făcute cu bugete impresionante de Ministerul Turismului. Poate pentru că e autentic?
Văzut la Tudor.
Nu e vorba de cazare. Nici de mâncare. Nici de servicii. Cea mai gravă problemă a pensiunilor din România sunt patronii lor, care nu fac diferența între o pensiune unde clienții vin și plătesc pentru a se simți bine și casa lor, unde pot stabili reguli după cum îi taie capul.
Da, sunt și clienți nesimțiți, bădărani, care trebuie puși la punct, de aceea e ok să existe niște limite, reguli de comportare într-o pensiune, dar să nu exagerăm. Mulți patroni de pensiuni în continuare nu realizează că internetul a schimbat totul, că e suficient un client nemulțumit pentru ca afacerea lor să se ducă la vale. Știți cum se spune, un client mulțumit spune la 3 prieteni, un client nemulțumit spune TUTUROR.
Facebook cred că a ajuns la saturație, utilizatorii activi de internet din .ro sunt cam toți în rețea. În cifre Twitter crește frumos, sunt peste 180.000 de conturi, dar în realitate eu simt că rețeaua e tot mai liniștită. Folosesc în continuare serviciul de microblogging pentru a afla rapid noutățile din online, dar văd tot mai puține reacții la mesajele postate. Am fost surprins de Instagram, sunt peste 100.000 de conturi și de fiecare dată când postez o fotografie obțin multe reacții. Cristi zice că această creștere e benefică și pentru branduri.
Cât despre blogging, conform Zelist bloggerii activi sunt tot mai puțini. Se simte vara în aer, unii bloggeri și-au pierdut motivația…