fbpx

Există 2 tipuri de oameni, cei care au locuit toată viața la oraș și văd mutatul la casă/țară ca fiind o evadare din cotidian, o schimbare a stilului de viață, o întoarcere la origini, și cei care au trăit/copilărit la țară și știu atât plusurile și minusurile pentru fiecare mediu. Realitatea e pe undeva pe la mijloc, nu e totul roz, dar nici negru, și cel mai bine dacă vrei să te muți de la oraș la țară e să vorbești cu oameni care au făcut deja asta, ca să ai niște așteptări realiste.

Dacă ai locuit toată viața la oraș vezi doar varianta ideală a traiului la casă, cea în care vii acasă seara de la muncă, copiii se joacă pe gazon sau prin curte, tu desfaci un vin bun cu iubita, pui niște legume pe grătar și te uiți cum apune soarele, în timp ce o briză ușoară îți mângâie fața.

Dacă ai crescut/trăit la țară măcar un pic știi că așa ceva nu există. Mereu e ceva de făcut pe lângă casă, de reparat un gard, de tuns iarba, de dat cu var, de construit, de planificat. Și poate că astea nu ar fi o problemă, poate că îți place să meșterești prin ogradă, dar dacă ai un job ce îți mănâncă 8-9 ore pe zi, plus 1 oră pe drum, plus copiii de dus la școli sau grădinițe sau cursuri brusc peisajul nu mai e așa idilic.

Și nici măcar nu vorbim de banii necesari pentru a construi/întreține o casă, sau de toate problemele ce pot apare, începând de la găsirea unui loc de casă până la toate detaliile tehnice de care trebuie să ții cont.

Am crescut la țară, știu părțile faine ale vieții la casă, dar și greutățile. Știu că pentru același nivel de confort ca la oraș trebuie să muncești mai mult. Avem mulți prieteni care deși aveau buget pentru casă au preferat să își cumpere un apartament bun, spațios, tocmai pentru că au făcut calculele la modul ăsta: lucrăm amândoi fulltime, avem copii mici, dacă ne luăm casa am pierde 2 ore doar pe drumuri zilnic, și nu mai avem deloc timp pentru relaxare. Plus că ne-ar trebui 2 mașini tot timpul, plus că am cheltui mai mult pe transport, utilități și așa mai departe, plus că adio viață socială.

Și devine mai distractiv atunci când copiii încep să crească, ajung adolescenți, și nu mai vor să se joace prin curte, ci să meargă la mall, cinema sau club, iar tu stai într-o zonă fără transport în comun. Ghici cine va trebui să facă pe șoferul personal noaptea, să îi ducă și aducă?

Cam ăsta e și calculul făcut de noi. Stăm confortabil într-un apartament, destul de aproape de centru. Școlile fetelor sunt la 15 minute de mers pe jos, până la birou fac 5 minute cu bicicleta. În weekend mai apucăm să planificăm o ieșire din oraș din când în când, sau să ne relaxăm dacă a fost o săptămână grea. Oricum nu am avea buget acum pentru construirea unei case, dar cât timp copiii sunt mici și noi muncim zi de zi, de ce m-aș muta la casă, ca să am mai multă bătaie de cap?

Disclaimer – din fericire ai mei și socrii stau la casă, fetele nu au prins o vară în oraș, mereu le duc la țară, știu cum arată animalele, legumele și fructele din experiență, nu de la televizor, știu cum e să calce pe iarbă cu picioarele desculțe, cum se cresc legumele, știu ce e aia viață la țară, mă rog.

Cred că asta e varianta ideală, să ai prieteni sau rude ce stau la casă, pentru a evada din când în când, dar ca stil de viață casa eu o văd utilă atunci când ai suficient de mult timp liber încât să te poți ocupa de ea, de hobby-uri, iar copiii au crescut deja și sunt plecați la studii sau au viața lor. Gândesc greșit?

13 Comentarii

  1. Gandesto doar putin gresit 🙂 Cu putina organizare, poti face ca viata la tara sa fie cel putin la fel de comfortabila ca si cea de la oras, cu avantajele de a nu trai “intre betoane”. Stam la 3 minute de Iasi, avem masini amandoi (oricum aveam si cand locuiam in oras), dar exista si transport in comun.
    Avem pasari, caini, pisica, legume (pe care le irigam cu picatura si au folie de mulcire ca sa nu udam si prasim zi-lumina). Avem copaci, flori, loc unde sa se joace copiii (copii care stau toata ziua afara, de primavara pana toamna tarziu). Amandoi merg la gradinita la 200m. Un gratar pe care mai facem niste legume de la noi din curte cand se coc si o terasa unde mai stau la un pahar de vin cu sotul dupa ce adorm copiii.
    Daca aducem tehnologia la tara, nu e chiar asa de greu.
    Si la bloc mai este una-alta de reparat, gazonul il tunzi intre 2 reprize de joaca cu copiii, rosiile le legi in costum de baie si faci si plaja gratis 😉

    • Ok, dar câți au noroc de grădinițe și scoli aproape, sau transport în comun? Când copilul vrea la liceu și stai la 30 de km, și trebuie să îl duci la fotbal, canto sau dans, plus că tu lucrezi până la 6, cum le împaci?

  2. Alta varianta e sa ai casa in oras..eeee???

    Si cu gratarul, fa rost de cheia la acoperisul blocului si faci acolo gratar toata ziua !

  3. Iti inteleg perfect logica, dar eu, ca si copil crescut la tara nu reusesc sa ma impac cu traiul la apartament. Cu toate ca anii de facultate si ultimii 6 ani in Dublin i-am trait in apartament, mereu am dus dorul unei curti. Simt nevoia aceea de spatiu deschis, de a iesi afara odata ajunsa acasa de la munca, mesele in aer liber, cateva flori sau plantute de ingrijit. E ca o bucatica din ADN-ul meu pe care nu o pot ignora si observ ca si sotul meu sufera de aceeasi “mutatie” 🙂 Asadar, cu toate costurile adaugate si poate unele inconveniente, noi pentru viitor ne vom orienta spre o casa.

    • Dacă ar fi doar vorba de bani nu ar fi o problemă, dar majoritatea prietenilor ce s-au mutat la casă în jurul vârstei de 30 de ani se plâng de altele:
      Lipsa timpului – ideal crezi că te vei bucura de casă zilnic, în realitate dacă muncești fulltime curtea și masa în aer liber o vezi doar în weekend.
      Copiii – dacă sunt mari, gen 18+, poate conduc singuri sau merg cu transportul în comun (dacă ai în zonă), altfel părinții sunt șoferul personal al copiilor, și nu doar la școală, ci la orice – petreceri, ieșit în oraș, cursuri suplimentare etc.
      Mai greu cu relocarea – când te muți la casă trebuie să fii sigur că vrei să rămâi în zonă, altfel dacă apare un job bun în alt oraș/țară ești cam legat de casa aia. Apartamentul îl vinzi mai ușor pe profit, dar la o casă dacă o construiești de la zero, cea mai bună calitate etc, cam greu să îți recuperezi investiția.
      Ce vreau să zic e că e foarte mișto să stai la casă, la vârsta potrivită și când cele de mai sus sunt luate în calcul. 🙂

      • Probabil am gresit eu ca nu am mentionat. Casa vrem in Dublin. Putin probabil sa ne mutam in alt oras din cauza jobului, si de vandut eventual…casele cred ca se vand mai bine decat apartamentele pe aici atat timp cat zona e decenta. De construit de la zero casa aici nici nu luam in considerare, mult prea costisitor. Traficul si dusul copiilor la scoala-petreceri-cursuri e cumva luat in calcul, ideea e ca fiind capitala fiecare cartier-zona are propriile facilitati si deci in zona o sa conducem. Dar inca nu am copii, las loc maxim de eroare la calculele si experientele respective. Ideea e ca lucram amandoi full time, dar si cu tot traficul si opririle de rigoare la cumparaturi…la cel tarziu 6:30 sau 7:00 suntem amandoi acasa. Mai ales din aprilie – mai pana in septembrie cand e vremea frumoasa si ziua lunga gasim tare claustrofobic statul in apartament pana la 11 cand mergem la somn. Si tocmai aici e problema, in weekend mai iesi in parc, la restaurant,prieteni, etc dar in timpul saptamanii cand esti prea obosit sa mai iesi din casa ai nevoie de putinul ala de natura langa tine sa te reincarci. Cel putin noi asa simtim, poate copilaria la tara si-a lasat mai mult decat era normal amprenta asupra noastra 🙂 Sau poate nu inteleg inca destul de bine ce inseamna sa ai copii :))
        Revin cu feedback in cativa ani

  4. Nu este 100% chiar asa. Nu faci 2 ore pana in Bacau ci 8 minute. Poti trai lejer daca nu vrei sa ai gaini, legume, etc ci doar gazon si fetele sa joace prin iarba. Da este nevoie de 2 masini. Am crescut la sat si nu se compara niciodata ceea ce simti cand esti in linistea din curte, cu parcarea din fata blocului. Esti intr o alta lume. Intr o alta dimensiune, tot stresul orasului este anulat nu mai exista. Daca vrei sa simti te invit la o cafea la mine.

    • Nu am spus ca faci 2 ore până în Bacău, e un articol general. Dar poți face și 2 ore, depinde unde stai, unde lucrezi, unde duci copiii.

  5. Din articol și din comentarii reiese că, dacă ai copii, nu mai prea poți să visezi la liniștea și confortul unei case pentru că trebuie să îi duci pe ăia la grădinițe / scoli, cursuri de dans, karate și alte mofturi. Mereu ideea asta de sacrificiu, părinții trebuie să își sacrifice dorințele și visele proprii pentru a împlini dorințele și visele și nevoile altora, niciodată pe ale lor. Ce viață tristă și frustrata o mai fi și asta? Să te pui mereu pe tine pe ultimul loc, ca priorități, nevoi și dorințe, și să îți trăiești viața și satisfacțiile prin alții….

    Din ce observ în jurul meu și ce mai citesc în online, apariția copiilor anulează tot: dorințe și vise proprii pe care nu ai putut să le pui în practica când erai student sau elev, fiindcă nu aveai bani atunci pentru călătorii și alte pasiuni, anulează casnicii și relații de dragoste între iubiți (care între timp devin doar niște colegi de apartament și parteneri de creștere a odraslelor, în cazul fericit în care bărbații nu dau bir cu fugiții tocmai când începe etapa de bebeluseala), anulează liniștea și confortul unei case și a vieții părinților.

    Dar nici măcar unul dintre ei nu ar recunoște că și-a pus și întrebarea asta (evident, prea târziu) : Bah, dar dacă nu facem copii? Ce-ar fi dacă nu TREBUIE să facem copii și astfel, rămânem și noi cu puținul pe care îl avem dar pe care îl folosim strict pe ce ne dorim noi și pentru satisfactii REALE nu induse de turmă și societate? Dar dacă se poate trăi bine mersi și fără copii, fără piedici și responsabilități agățate de gât?? Nuuu, cum să zici asa ceva, deși sunt convinsă că mulți și-ar fi dorit asta….

Lasă un comentariu