Viața la țară e mișto, dacă nu ai job fulltime și copii

Există 2 tipuri de oameni, cei care au locuit toată viața la oraș și văd mutatul la casă/țară ca fiind o evadare din cotidian, o schimbare a stilului de viață, o întoarcere la origini, și cei care au trăit/copilărit la țară și știu atât plusurile și minusurile pentru fiecare mediu. Realitatea e pe undeva pe la mijloc, nu e totul roz, dar nici negru, și cel mai bine dacă vrei să te muți de la oraș la țară e să vorbești cu oameni care au făcut deja asta, ca să ai niște așteptări realiste.

Dacă ai locuit toată viața la oraș vezi doar varianta ideală a traiului la casă, cea în care vii acasă seara de la muncă, copiii se joacă pe gazon sau prin curte, tu desfaci un vin bun cu iubita, pui niște legume pe grătar și te uiți cum apune soarele, în timp ce o briză ușoară îți mângâie fața.

Dacă ai crescut/trăit la țară măcar un pic știi că așa ceva nu există. Mereu e ceva de făcut pe lângă casă, de reparat un gard, de tuns iarba, de dat cu var, de construit, de planificat. Și poate că astea nu ar fi o problemă, poate că îți place să meșterești prin ogradă, dar dacă ai un job ce îți mănâncă 8-9 ore pe zi, plus 1 oră pe drum, plus copiii de dus la școli sau grădinițe sau cursuri brusc peisajul nu mai e așa idilic.

Și nici măcar nu vorbim de banii necesari pentru a construi/întreține o casă, sau de toate problemele ce pot apare, începând de la găsirea unui loc de casă până la toate detaliile tehnice de care trebuie să ții cont.

Am crescut la țară, știu părțile faine ale vieții la casă, dar și greutățile. Știu că pentru același nivel de confort ca la oraș trebuie să muncești mai mult. Avem mulți prieteni care deși aveau buget pentru casă au preferat să își cumpere un apartament bun, spațios, tocmai pentru că au făcut calculele la modul ăsta: lucrăm amândoi fulltime, avem copii mici, dacă ne luăm casa am pierde 2 ore doar pe drumuri zilnic, și nu mai avem deloc timp pentru relaxare. Plus că ne-ar trebui 2 mașini tot timpul, plus că am cheltui mai mult pe transport, utilități și așa mai departe, plus că adio viață socială.

Și devine mai distractiv atunci când copiii încep să crească, ajung adolescenți, și nu mai vor să se joace prin curte, ci să meargă la mall, cinema sau club, iar tu stai într-o zonă fără transport în comun. Ghici cine va trebui să facă pe șoferul personal noaptea, să îi ducă și aducă?

Cam ăsta e și calculul făcut de noi. Stăm confortabil într-un apartament, destul de aproape de centru. Școlile fetelor sunt la 15 minute de mers pe jos, până la birou fac 5 minute cu bicicleta. În weekend mai apucăm să planificăm o ieșire din oraș din când în când, sau să ne relaxăm dacă a fost o săptămână grea. Oricum nu am avea buget acum pentru construirea unei case, dar cât timp copiii sunt mici și noi muncim zi de zi, de ce m-aș muta la casă, ca să am mai multă bătaie de cap?

Disclaimer – din fericire ai mei și socrii stau la casă, fetele nu au prins o vară în oraș, mereu le duc la țară, știu cum arată animalele, legumele și fructele din experiență, nu de la televizor, știu cum e să calce pe iarbă cu picioarele desculțe, cum se cresc legumele, știu ce e aia viață la țară, mă rog.

Cred că asta e varianta ideală, să ai prieteni sau rude ce stau la casă, pentru a evada din când în când, dar ca stil de viață casa eu o văd utilă atunci când ai suficient de mult timp liber încât să te poți ocupa de ea, de hobby-uri, iar copiii au crescut deja și sunt plecați la studii sau au viața lor. Gândesc greșit?

Recomandă prietenilor!
  • 85
  •  
  •  
  •  
  •   
Abonează-te
Anunță-mă
guest
13 Comentarii
Ultimele
Primele Top voturi
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Magda

Gandesto doar putin gresit 🙂 Cu putina organizare, poti face ca viata la tara sa fie cel putin la fel de comfortabila ca si cea de la oras, cu avantajele de a nu trai “intre betoane”. Stam la 3 minute de Iasi, avem masini amandoi (oricum aveam si cand locuiam in oras), dar exista si transport in comun. Avem pasari, caini, pisica, legume (pe care le irigam cu picatura si au folie de mulcire ca sa nu udam si prasim zi-lumina). Avem copaci, flori, loc unde sa se joace copiii (copii care stau toata ziua afara, de primavara pana toamna… Citește tot »

Max

Alta varianta e sa ai casa in oras..eeee???

Si cu gratarul, fa rost de cheia la acoperisul blocului si faci acolo gratar toata ziua !

Paul The Photographer

In ce zona a Iasului esti Magda?

Anca

Iti inteleg perfect logica, dar eu, ca si copil crescut la tara nu reusesc sa ma impac cu traiul la apartament. Cu toate ca anii de facultate si ultimii 6 ani in Dublin i-am trait in apartament, mereu am dus dorul unei curti. Simt nevoia aceea de spatiu deschis, de a iesi afara odata ajunsa acasa de la munca, mesele in aer liber, cateva flori sau plantute de ingrijit. E ca o bucatica din ADN-ul meu pe care nu o pot ignora si observ ca si sotul meu sufera de aceeasi “mutatie” 🙂 Asadar, cu toate costurile adaugate si poate… Citește tot »

Anca

Probabil am gresit eu ca nu am mentionat. Casa vrem in Dublin. Putin probabil sa ne mutam in alt oras din cauza jobului, si de vandut eventual…casele cred ca se vand mai bine decat apartamentele pe aici atat timp cat zona e decenta. De construit de la zero casa aici nici nu luam in considerare, mult prea costisitor. Traficul si dusul copiilor la scoala-petreceri-cursuri e cumva luat in calcul, ideea e ca fiind capitala fiecare cartier-zona are propriile facilitati si deci in zona o sa conducem. Dar inca nu am copii, las loc maxim de eroare la calculele si experientele… Citește tot »

Romeo

Nu este 100% chiar asa. Nu faci 2 ore pana in Bacau ci 8 minute. Poti trai lejer daca nu vrei sa ai gaini, legume, etc ci doar gazon si fetele sa joace prin iarba. Da este nevoie de 2 masini. Am crescut la sat si nu se compara niciodata ceea ce simti cand esti in linistea din curte, cu parcarea din fata blocului. Esti intr o alta lume. Intr o alta dimensiune, tot stresul orasului este anulat nu mai exista. Daca vrei sa simti te invit la o cafea la mine.

Ellie

Din articol și din comentarii reiese că, dacă ai copii, nu mai prea poți să visezi la liniștea și confortul unei case pentru că trebuie să îi duci pe ăia la grădinițe / scoli, cursuri de dans, karate și alte mofturi. Mereu ideea asta de sacrificiu, părinții trebuie să își sacrifice dorințele și visele proprii pentru a împlini dorințele și visele și nevoile altora, niciodată pe ale lor. Ce viață tristă și frustrata o mai fi și asta? Să te pui mereu pe tine pe ultimul loc, ca priorități, nevoi și dorințe, și să îți trăiești viața și satisfacțiile prin… Citește tot »