Lăsând la o parte profețiile lui Bill Gates despre cum va influența actuala pandemie viața în viitorul apropiat, adevărul e că perioada actuală i-a afectat pe unii mai mult, pe alții mai puțin, și o mică parte chiar o duc mai bine. Știți povestea, bogații devin și mai bogați când toți sărăcesc. Totuși, în anul ăsta care ne-a dat peste cap complet viețile s-au întâmplat și lucruri bune.
Luna trecută făcea val știrea că la Câmpulung Muscel 70% din veniturile orașului sunt cheltuite pe salariile angajaților din primărie, din 20 de milioane de euro se cheltuie 14, și sunt 455 de salariați la 36.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, aproape toți banii din taxe și impozite se duceau pe salarii, investiții pauză.
Zilele astea e și Bacăul pe val, Primarul Viziteu a declarat că aproximativ 50% din bugetul primăriei se duce pe salarii. Sunt 690 de angajați, la o populație de aproximativ 200.000 locuitori, deși cred că sunt și mulți plecați afară, dar care figurează aici în acte. Nu am găsit informații despre bugetul pe 2021, dar dacă e adevărat ce scria Cristi aici la începutul anului, pentru 2020 erau alocați cam 27 de milioane de euro pentru salarii. Enorm.
Oradea, care e dată ca exemplu de bune practici administrative, are 200.000 de locuitori, și Bolojan spunea că bugetul pentru salarii e tot în jurul a 14 milioane de euro, cât e la Câmpulung Muscel.
Și de aici încep discuțiile. Vitejii de tastatură spun repede că banii trebuie tăiați la toți angajații, din toate direcțiile, că jumătate dintre ei oricum sunt angajați pe pile și freacă menta, și așa mai departe.
Eu cred că nu poți tăia toate salariile brusc și cu același procent, tot la fel cum nu poți da afară oameni din toate departamentele, doar ca să reduci cheltuielile. Și în privat sunt angajați care își merită salariul și muncesc de le sar capacele, dar și trântori, la fel cum sunt departamente supradimensionate dar și departamente ce nu fac față volumului de muncă.
Ar trebui probabil stabilit un număr de angajați recomandat, raportat la numărul de locuitori, iar de acolo se pot face schimbări în funcție de obiectivele primăriei.
Ar trebui stabiliți indicatori de performanță pe departamente, de exemplu e stupid ca un angajat să primească bonus de performanță pentru implementarea proiectelor pe fonduri europene, atunci când ele NU au fost implementate.
Ar trebui stabilite și grile de salarizare raportate la realitățile economice, de exemplu la Primăria Bacău acum vreo 4 ani căutau IT-ist cu minim 5 ani de experiență și ofereau 2000 de lei net parcă, în condițiile în care un om bun în domeniu primea de 3 ori mai mult în privat. Nu e de mirare că sistemul informatic din instituții e praf, nu poți atrage oameni buni, dacă îi plătești prost.
Ar trebui tăiate și bonusurile acordate pe criterii stupide, unde există, cum era de exemplu sporul de vătămare pentru munca în fața calculatorului, de care râdeam în 2018, tot în Bacău. Sigur mai sunt și altele.
Personal mă bucur că s-a deschis cutia Pandorei, și oamenii încep să realizeze că angajații de la stat sunt plătiți din banii noștri, ai tuturor, deci au obligații, iar bugetele locale trebuie folosite în folosul comunității.
Prin martie, cînd am intrat în starea de urgență, a durat vreo 2 luni să mă obișnuiesc cu ideea că ne așteaptă minim 1 an de zile greu, cu perioade de urgență/izolare/restricții, alternate cu perioade de relativă relaxare.
Între timp am învățat mai multe lucruri despre virus, deja se discută despre mai multe vaccinuri care probabil vor apărea la începutul lui 2021. Totuși, realitatea este că inclusiv cu programe ample de vaccinare la nivel național, va mai dura ani buni până când îmbolnăvirile de Covid-19 se vor reduce simțitor și pericolul va trece.
Niciodată nu am reușit să înțeleg de ce românii sunt interesați mai mult de alegerile prezidențiale decât de cele locale. Ok, președintele e mai vizibil, dar adevărul e că primarul și consilierii locali ne afectează mai mult viața decât președintele.
Cu toate astea, ne stresăm pentru alegerea președintelui, ne certăm la cuțite pe Facebook, dar când avem de ales pe plan local suntem mai puțin interesați, plecăm la munte sau la grătar. Totuși, parcă încep să se schimbe lucrurile, românii încep să realizeze că nu își aleg un stăpân al orașului, ci angajează un manager care trebuie să fie eficient, iar Brucan s-a înșelat doar cu 10 ani, când a spus în 1990 că Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani.
O fi de la pandemie, criză, stres sau campania electorală, dar am senzația că nu mai poți purta o discuție echilibrată cu nimeni în perioada asta, ne-am format fiecare niște idei despre problemele din jur și nu mai suntem deloc dispuși să le schimbăm, sau să vedem lucrurile din alt unghi. Și nu e doar în bula noastră cu online-ul, peste tot e așa. Câteva exemple:
Au apărut deja manipulările și dezinformările de la frații ruși, ni se spune să nu mergem la vot, de data asta pentru că e periculos, sau pentru că trebuie să purtăm mască, sau pentru că nu avem voie în școli cu ai noștri copii, deci de ce am merge în școli să votăm duminică… Așa de ușor suntem de prostit, vedem un share anonim de pe un cont de Facebook și gata, punem botul. Adevărul e că trebuie să mergem la vot. Pandemia va trece, dar primarii ne vor afecta viața, în bine sau în rău, în următorii 4 ani.
Lunea viitoare vor fi declarați primari acei politicieni care se clasează pe primul loc – chiar dacă vor obține doar 25% din voturile exprimate și chiar dacă prezența la vot va fi în localitatea respectivă de doar 25%. Am văzut asta și în 2016, și oamenii nu realizează de ce absența la vot ne afectează viața și ajută partidele mari.
Gândiți-vă un pic, dacă un oraș are 100.000 de locuitori, merg doar 25.000 să voteze iar primul candidat strânge 6250 de voturi, practic primarul va fi ales de 6250 de oameni din 100.000 de mii, pentru că locuitorii din acel oraș au fost prea comozi să dea cu ștampila.
De asta e important să votăm. Alegerile locale dintr-un singur tur nu sunt corecte, dar momentan asta e legea, singura opțiune e să votăm cât mai mulți, deoarece toți suntem afectați de rezultate.
Mă gândeam la o chestie, că tot ne plângem că e criză, e greu cu joburile, cu banii, suntem prea munciți, prea stresați, plus pericolul de a intra în depresie.
Sunt și oameni care au făcut bani anul ăsta, cărora le-a mers mult mai bine ca de obicei, mai ales cei care au afaceri neafectate de pandemie, din contră, pe creștere. Sunt și angajați din privat dar și de la stat cărora nu le-a scăzut salariul, din contră, mulți lucrează de acasă și au mai puțin stres, cheltuieli mai mici, și câștigă la fel ca înainte. Dar nimeni nu se laudă, nu zice public că le merge bine, ca să nu fie acuzați de lipsă de empatie. Și atunci la întrebarea Cum o mai duci? răspunsul e mereu același Eh, încerc să mă descurc.