Categorie Marketing

Suntem norocoși că o ducem mai bine ca alții

Citeam niște articole legate de evoluția mentalității consumatorilor pe glob în perioada crizei și mi-a atras atenția o idee pe care o putem observa și în România.

Oamenii (majoritatea lor) nu se mai raportează acum la cei care au mai mult ca ei, ci se raportează la cei care au mai puțin. Peste tot auzim despre oameni care și-au pierdut casele, joburile, persoane care au fost nevoite să renunțe la stilul lor de viață datorită problemelor economice. Și ne bucurăm că nu suntem în locul lor, ne bucurăm că o ducem mai bine ca ei.

Vedeți voi, până în 2008 economia duduia, consumul creștea de la o zi la alta, și toți își doreau să aibă mai mult. Dacă vedeau că vecinul își ia o mașină de teren își luau și ei una. Dacă vărul își cumpăra vilă cu piscină își luau și ei una. Dacă colega de serviciu mergea în Bora Bora în vacanță făceau un credit și plecau și ei.

Peste tot se făceau prognoze optimiste, când vroiai să faci un credit luai în calcul faptul că salariul îți va crește, că vei fi promovat, că vei avea mai mulți bani. Totul era roz, salariile creșteau, consumul creștea, deci era logic să ne uităm la cei din jurul nostru, să ne dorim ceea ce aveau și ei. Și a venit criza, când totul s-a schimbat, când lumea a început să revină cu picioarele pe pâmânt.

Atunci când vezi cum în jurul tău prietenii, rudele, cunoștințele rămân fără casă sau fără job, nu mai au stabilitate financiară și sunt nevoite să facă sacrificii pentru traiul zilnic e normal să îți schimbi valorile și să te bucuri de ceea ce ai. Dacă ai un loc unde să dormi, dacă familia ta are ce mânca și dacă știi că primești lunar suficienți bani pentru treaba pe care o faci ești mulțumit, deoarece ești conștient că mulți o duc mult mai rău decât tine.

Eu cel puțin sunt mulțumit că nu am de plătit rate la bănci pentru casă, familia e sănătoasă, nu trebuie să mă trezesc dimineața cu grija zilei de mâine și câștig bani făcând ceea ce îmi place. Normal că mi-aș dori mai multe, dar raportat la cum o duc cei mai mulți dintre români sunt mulțumit. Am muncit, am avut grijă să nu iau decizii stupide, nu am cheltuit niciodată bani inutil și am încercat să pun ceva deoparte și pentru viitor, nu am trăit doar clipa.

Înainte de criză lumea își compara viața cu cei care aveau mai mult și se gândeau cum să ajungă și ei acolo. De aceea brandurile de lux raportau creșteri ale vânzărilor. Acum lumea își compară viața cu cei care au mai puțin și încearcă să nu ajungă în aceeași situație, să nu se trezească fără casă, fără venituri și cu un viitor incert.

Nu brandurile de lux cresc acum, ci brandurile sigure, cele care oferă consumatorilor senzația că au făcut o afacere bună, best bang for the buck, cum ar spune americanii. Asta nu înseamnă neapărat cel mai ieftin preț, ci cel mai sigur brand, produs, brandul care oferă cele mai multe garanții. Comsum se face în continuare, doar că oamenii sunt mai atenți pe ce produse se duc bani lor.

Nu am o concluzie clară, dar e surprinzător cât de mult se poate schimba mentalitatea oamenilor în 3-4 ani și cum se modifică obiceiurile de consum.

La voi cum e, vă simțiți mai norocoși ca cei din jur?

Citește mai departeSuntem norocoși că o ducem mai bine ca alții

Recenzia unui manual românesc de social media – Tehnici de comunicare în social media

La sfârșitul lunii decembrie primeam de la Polirom cartea Tehnici de comunicare în social media, scrisă de Horea Mihai Bădău, asistent universitar doctor la FJSC. Eram curios ce ar putea să apară într-un manual românesc despre social media, mai ales că autorul nu este prea cunoscut nici ca blogger, nici ca specialist în social media, că tot e la modă termenul acum.

Zilele astea am reușit să termin cartea. Ruxa a fost mai harnică ca mine și deja a scris o recenzie destul de lungă. Am văzut că la articolul ei comentariile s-au legat mai mult de autor, eu voi încerca să mă leg de carte, încercând să fiu cât mai obiectiv. Din ce am înțeles autorul o va folosi la un curs de social media pe care îl predă, deci trebuie să ne gândim că mulți studenți vor descoperi social media plecând de la noțiunile din carte.

Scriu pe blog din 2007, Twitter și Facebook le-am văzut crescând în România de la zero, deci cred că înțeleg destul de bine mediul online, să nu aud comentarii de genul Da cum îți permiți tu să critici, ce știi tu despre online și altele.

Cartea e împărțită în 5 capitole:

  • Social Media – prezentare succintă
  • Tehnici de comunicare în blogosferă
  • Twitter
  • Facebook
  • Strategia de PR în social media

Social Media – prezentare succintă

Deși cartea e apărută în decembrie 2011, nu am văzut decât câteva mențiuni despre LinkedIn și nici una despre Google+. Bănuiesc că editarea cărții s-a terminat în mare prin primăvara lui 2011, de unde și lipsa informațiilor despre Google+, care abia în vara lui 2011 a fost lansată, dar LinkedIn? După ultimele statistici rețeaua ar avea peste 595.000 de utilizatori români, fapt ce nu poate fi ignorat de către o carte ce își propune să prezinte tehnicile de comunicare în social media.

Cu alte cuvinte, alocăm un capitol întreg Twitter, folosit de doar 50.000 de români, scriem despre Second Life, un joc virtual care era la modă prin 2008-2009, dar nu prezentăm o rețea socială folosită de jumătate de milion de români pentru networking profesional?

Pe lângă asta, sunt prea puține cifre recente despre social media, cele mai multe sunt de la începutul anului 2011, dacă nu chiar din 2010. Facebook nu are 6o0 de milioane de utilizatori, mai degrabă 800 de milioane. Știu că e greu să oferi cifre despre social media, aici totul se schimbă de la o lună la alta, dar nu poți induce cititorii în eroare cu cifre vechi de un an, chiar dacă menționezi data când le-ai preluat și sursa.

Apropo de Twitter, în capitolul introductiv sunt prezentate începuturile Twitterului, care m-a făcut să îmi dau seama cât de ignorant sunt și că de fapt nu știu deloc cum a apărut serviciul de microblogging:

Deși este deschisă doar de câțiva ani marelui public, platforma Twitter există încă din 1992, sub forma unui software de comunicare între șoferii de taxi (și sub altă denumire, desigur). Abia după 15 ani, acest serviciu de comunicare a fost deschis marelui public sub denumirea de Twitter, pornind de la ideea unuia dintre fondatorii săi, Jack Dorsey…

 Tehnici de comunicare în blogosferă

E cel mai amplu capitol, sunt 56 de pagini dedicate blogurilor, începând de la crearea unui  blog până la modalități de promovare a acestuia, subiecte abordate, tipuri de bloggeri, topuri cu bloggeri etc. Majoritatea sfaturilor sunt de bun simț și pentru cineva care e complet pe lângă subiectul bloguri capitolul ăsta chiar îl va ajuta dacă vrea să își deschidă un blog, dar și aici sunt câteva informații scrise subiectiv care mă deranjează, ca blogger.

La pagina 93 este o secțiune acordată banilor din blogging, pe care o reproduc integral:

Cifrele variază în funcție de gradul de influență. Dacă scrii zilnic pe blog și urmezi tehnicile de mai sus, în doi ani de zile ar trebui să ajungi la un venit net de 2000 de euro pe lună.

Nu știu de unde a ajuns domnul Bădău la cei 2000 de euro, dar constat cu regret faptul că nu sunt un blogger care știe cum să facă bani din blogging. Vedeți voi, sunt 5 ani de când scriu pe blog și sigur nu câștig 2000 de euro lunar. Ori nu am respectat eu tehnicile din carte, ori cineva crede că bani din blogging se fac bătând din palme. Vreau să văd și eu un blogger român care face 2000 de euro după 2 ani, doar din blog. În fine…

Pe lângă astea, pe tot parcursul cărții am găsit vreo 6 referiri critice la adresa lui Vali Petcu, acuzat că a luat mită de la partide politice, că a scris pe blog că este fiul sindicalistului Marius Petcu, că și-a ascuns adevărata identitate pe blog etc. Cei care mă cunosc știu că nu sunt prieten la cataramă cu Vali, din contră, dar când citești într-o carte despre social media acuzații la adresa unui blogger, acuzații aduse fără dovezi, când te învârți prin blogosferă de ceva timp și știi de fapt adevărul, îți dai seama că autorul este subiectiv și începi să pui sub semnul întrebării și celelalte afirmații ale autorului. Am mai văzut câteva acuzații și la adresa lui Cetin. Nu mai are sens să comentez.

Păcat, capitolul despre blogosferă era unul destul de bun dacă nu s-ar fi amestecat sentimentele personale și dorința de răzbunare cu teoria și sfaturile despre blogging.

Twitter și Facebook

Sunt prezentate destul de bine rețelele sociale și modul în care acestea pot fi utilizate, deși sunt și aici scăpări sau exagerări. Cum vă spuneam și mai sus, nu țineți cont de cifre. Pe lângă cifrele care nu mai sunt de actualitate, unele dintre aplicațiile menționate de autor ca utile sunt și ele depășite, de exemplu autorul recomandă aplicații pentru accesarea Twitter și Facebook de pe mobil, aplicații pe care din ce știu eu nu le mai folosește nimeni, majoritatea preferând versiunile lansate chiar de Twitter și Facebook.

La Facebook nu există nici măcar o mențiune a Timeline-ului lansat în toamnă de Facebook. Prea puține detalii despre LinkedIn, zero detalii despre Google+. Aș fi vrut o carte completă despre toate rețelele sociale.

Strategia de PR în social media

Nu am prea multe comentarii la adresa capitolului, majoritatea sfaturilor sunt decente, dar am reținut unul din sfaturile autorului, Ca să faci PR în social media, trebuie să faci parte din social media, cu alte cuvinte dacă vrei să utilizezi social media pentru a comunica trebuie să știi cum funcționează rețelele sociale, blogurile etc. Același sfat ar putea fi luat în calcul și de domnul Bădău, dacă ar fi fost un utilizator activ de SM ar fi putut promova mai bine cartea în mediul online, poate chiar ar fi inclus în ea informații actuale.

Concluzia după ce am citit manualul

Tehnici de comunicare în social media poate fi utilă unei persoane care nu a mai avut deloc, dar absolut deloc tangență cu blogurile, Twitter sau Facebook. Autorul prezintă detaliat cum să îți faci un blog, cum să îl promovezi, cum să îți interacționezi cu ceilalți pe Twitter sau Facebook. Uneori chiar aveam impresia că citesc Social Media for dummies, așa de simplu erau scrise explicațiile.

Totuși, cifrele despre social media din carte nu mai sunt de actualitate (deci ignorați-le), multe din aplicațiile recomandate de autor pentru social media sunt vechi iar în ceea ce privește blogurile autorul amestecă opiniile personale și dorința de răzbunare împotriva unor bloggeri cu teoria, inducându-i în eroare pe cei care citesc cartea și nu știu nimic despre blogurile din România. Așa ceva nu se face când încerci să scoți un manual  obiectiv despre un domeniu.

Manualul cred că va fi obligatoriu la cursul de social media de la FJSC, deci nu îmi fac probleme în privința vânzărilor. Poate că edițiile viitoare vor fi mai obiective, fără acuzații și opinii subiective, fără afirmații exagerate și, dacă se poate, cu date cât mai recente despre social media.

A mai citit cineva cartea? Cum vi se pare?

Citește mai departeRecenzia unui manual românesc de social media – Tehnici de comunicare în social media

Campania #McDStories derulată de McDonald’s pe Twitter, un dezastru

Totul a pornit de la tweetul acesta, publicat pe contul oficial McDonald’s cu hashtag-ul #McDStories:

„When u make something w/pride, people can taste it” – McD potato supplier.

Practic brandul vroia să încurajeze fanii să posteze experiențele lor, cele plăcute desigur, în schimb utilizatorii au început să posteze mesaje cu amintirile neplăcute legate de McDonald’s, folosind hashtag-ul. Câteva exemple:

I was nervous about going to McDonalds, but it turns out that they don’t use anything close to actual chickens in their nuggets.

Everyone I’ve met agrees they feel ill 10 minutes after eating McDonald’s.

McNuggets contain dimethylpolysiloxane, an anti-foaming agent also used in caulks and sealants and Silly Putty.

One time I walked into McDonalds and I could smell Type 2 diabetes floating in the air and I threw up.

when I found a fried cockroach in my French fries and was given £10 in compensation vouchers – like I’ve ever been back!!

Da, nu poți controla social media, poți doar încerca să te implici în conversație sperând că utilizatorii au o opinie bună despre brandul tău. De fapt înainte să demarezi o campanie de user generated content în social media chiar trebuie să verifici asta, să te asiguri că publicul iubește brandul tău, altfel s-ar putea să ai o surpriză neplăcută.

Hashtag-ul #McDStories e plin acum de articole legate de eșecul campaniei.

Citește mai departeCampania #McDStories derulată de McDonald’s pe Twitter, un dezastru

O campanie împotriva prostituției în design

Râdem, glumim, dar există și un sâmbure de adevăr. Clienții forțează tot mai mult nota (e criză, am de unde alege cu cine să lucrez), designerii fac compromisuri pentru a nu pierde proiectul și așa se ajunge la situații hilare, când clienții nu vor să plătească munca designerului sau vin cu tot felul de cerințe absurde. Exemple sunt destule pe Clients from Hell.


Mai multe afișe și detalii la Zăineasca, felicitări ei pentru idee.

Citește mai departeO campanie împotriva prostituției în design

Medicamente pe înțelesul tuturor

Pe vremuri, înainte să complicăm noi tot mai mult lucrurile, era simplu. Produsele erau simple, cu nume sugestive, care îți spuneau exact pentru ce este util acel produs. După ce au apărut tot mai multe produse, tot mai mulți producători ai acelor produse, după ce marketingul și brandingul au devenit necesități pentru orice companie care vroia să evolueze, după toate astea ceva s-a rupt. Acum avem o mulțime de produse și avem nevoie de specialiști care să ne explice la ce sunt ele bune.

Luați cazul medicamentelor, de exemplu. De fiecare dată când merg într-o farmacie mă mai uit și eu printre rafturi, în speranța că voi desluși ceva din denumirile alea ciudate care sunt trecute pe ambalaje. Slabe șanse. Mie mi se pare logic că pe cutie ar trebui trecut și avantajul principal al produsului, cu ce te ajută el. Nu e mare filozofie, dar clienții sigur s-ar bucura.

Azi eram într-o farmacie și am ajuns în zona cu produse naturiste, pentru că mai nou farmaciile nu vând doar medicamente, ci și cosmetice, produse naturiste, poate în curând chiar și lenjerie. În fine, mă uitam pe rafturi și am văzut produsele de la Dacia Plant, care aveau trecute în clar pe cutie scopul utilizării lor, pe lângă numele foarte sugestiv.

Nu e ceva complicat, dar pe clienți îi ajută enorm, iar când ești la raft și ai de ales între două produse despre care nu știi nimic, cu siguranță îl vei alege pe cel care îți prezintă mai bine avantajele sale.

Dacă vindeți un produs asigurați-vă că ambalajul lui spune exact la ce este util. Simplu dar eficient.

Citește mai departeMedicamente pe înțelesul tuturor

Promovare pentru Jeep printr-un joc bazat pe geolocalizare

In Polonia agenția Leo Burnett a creat pentru promovarea Jeep un joc pentru smartphone-uri, bazat pe geolocalizare. Practic concurenții trebuiau să ajungă în diferite locații din păduri, munți, peșteri sau lacuri pentru a câștiga premiile oferite de Jeep. Cel care a bifat cele mai multe locații de pe harta jocului a câștigat un Jeep Grand Cherokee. O idee bună pentru a scoate tinerii din fața calculatoarelor și a îi motiva să descopere natura.

Cifre? Peste 2000 de jucători activi, creșterea traficului pe site-ul Jeep cu 250.000 și a numărului de fani pe pagina de Facebook cu 800%, pe lângă multă publicitate gratuită pentru brand.

Citește mai departePromovare pentru Jeep printr-un joc bazat pe geolocalizare