Sir David Frederick Attenborough e vocea din spatele multor emisiuni apărute la BBC în ultimii 50 de ani. În clipul de mai jos, de fapt o reclamă pentru BBC One, el face un rezumat al tuturor minunilor pe care ni le oferă lumea asta. Apăsați pe Play. Neapărat în full screen și full HD. Versurile cred că le știți și voi.
Traduceți expresiile în română și veți constata că sunt multe asemănări. Da, și băieții sunt plictisitori uneori, dar parcă nu folosim atâtea clișee. Mă înșel?
Clipul are deja 1,2 milioane vizualizări în doar 2 zile.
Teoretic, pe Wikipedia există editori care verifică și aprobă orice modificare adusă unei pagini din vasta enciclopedie online realizată de utilizatori. Practic, oricine poate modifica paginile Wikipedia, după cum o demnonstrează și recentul scandal din jurull Bell Pottinger, o agenție de PR și lobby din Anglia care a modificat paginile de Wikipedia ale clienților săi, pentru a da bine la public.
Lista articolelor modificate e aici, Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia, sigur nu e încântat. Și așa aveau probleme cu obținerea de donații pentru site, ultimul lucru pe care și-l doreau acum e un scandal despre acuratețea informațiilor.
Hai să nu ne mai ascundem după degete, e clar că orice site care este modificat de utilizatori nu poate fi perceput ca corect 100%. Dacă găsiți o informație pe Facebook, aveți încredere 100% că ea e reală? Eu nici măcar în agențiile de știri nu mai am încredere, când aflu o știre o verific din trei locuri pentru a mă asigura că e adevărată și nu doar o versiune a realității, prezentată de redactorul site-ului.
Suntem manipulați zilnic, cu sau fără voia noastră.
În fond agențiile de PR lucrează de mult timp la influențarea opiniei online despre produsele și brandurile pentru care lucrează, prin postarea de comentarii pe bloguri, site-uri sau forumuri, sub diverse nume. Bell Pottinger a avut doar ghinionul de a fi descoperită în timp ce făcea asta, mai ales pentru că s-au lăudat și nu și-au ascuns nici măcar IP-ul de unde au modificat paginile clienților, respectiv sediul agenției. Bine, ei spun că de fapt au corectat niște erori de pe paginile clienților.
Câteva comentarii de pe Businessinsider, cu referire la subiectul de mai sus:
You are funny, guys. Tons of people and organizations manipulate Wikipedia according to their needs (and customers). I know consultants who manipulated Wikipedia several times when they needed their clients to shut up and follow certain recommendations. It does’t matter if Jimi likes it or not–Wikipedia is actually just a PR play field and will always remain mostly just that. Of course, a huge number of details in Wikipedia is correct and more-or-less objective, but which one exactly–that’s anyones guess.
Bell Pottinger got caught because (a) they bragged about it, and (b) they did most of their editing from the head office IP address. Services like MyWikiBiz have been around since 2006 and in the rare event one of their client’s work gets noticed by the vindictive Wikipedia „community” (actually, just a few anti-paid-editing administrators who run roughshod over the encyclopedia), only that client’s content is at risk, because a new account and new IP address are used for each client.
Întrebarea este de fapt cine are încredere 100% în datele găsite pe Wikipedia? Sau cine mai are încredere 100% în informațiile de pe net?
Citeam la Dan despre utilizarea internetului mobil în România conform datelor furnizate de ANCOM, în primele 6 luni din 2011. Concluzia era că da, românii folosesc internetul mobil, sunt 5,98 milioane de conexiuni la internet active, dintre care abonamentele sunt 3,06 milioane și cartele preplătite 2,92 milioane.
Totuși, dacă e să ne uităm și la traficul de date realizat, pe primele șase luni din 2011 media este de 30 MB lunar de pe telefonul mobil, 100 MB la abonamente și 1,1 GB lunar folosind cardurile sau modemurile. Așa de puțin, doar 30 de MB pe lună, mă întrebam eu?
După aceea m-am gândit și la consumul propriu de internet mobil. Am trafic de date de la Orange în abonamentul pentru telefonul mobil și din cei 200 MB incluși am consumat cel mai mult 150 MB într-o lună încărcată, când am umblat mult prin țară și am folosit telefonul pe post de GPS cu Google Maps. În rest mai verific emailul, Twitter, Facebook, încarc poze, dar nu exagerez.
Am modem de internet mobil de la RCS&RDS și nu cred că folosesc mai mult de 500 MB pe lună, și asta doar dacă sunt plecat prin țară și nu am acces la internet prin Wi-Fi. Acasă routerul Wi-Fi își face cu brio treaba, deci chiar nu aș avea de ce să consum mai mult internet mobil.
Voi cât trafic de internet aveți pe mobil sau pe modem?
LeWeb este probabil cel mai important eveniment dedicat online-ului din Europa. Dacă nu ați auzit de el nu vă speriați, probabil nu aveți tangență cu proiectele online, antreprenoriatul sau managementul companiilor de web. E ok.
Totuși, o parte interesantă a conferinței este cea dedicată startup-urilor, unde din cele 16 proiecte finaliste au fost alese câștigătoare doar 3: pe primul loc Beintoo, al doilea HeyCrowd și al treilea Babelverse, iar Echo Labs Limited a primit premiul din partea publicului.
Zic că e interesantă partea asta deoarece poți vedea la ce fel de proiecte online se gândesc oamenii din alte țări, iar unele din aplicațiile prezentate au șanse mari să devină servicii mainstream, folosite de noi toți.
Mie personal mi-au plăcut Heycrowd, o aplicație pentru iPhone prin care poți genera sondaje la care pot răspunde cei din jurul tău, Inzair, un sistem de mesagerie avansat și ARNav, o aplicație pentru Android care oferă indicații simple pentru orientarea într-un oraș, utilă pentru turiști.
Prezentările lor mai jos:
Heycrowd
Inzair
ARNav
ARNav chiar mi-ar fi utilă, la cum stau eu cu orientarea în locuri noi. Cum vi se par aplicațiile?
Eu am o problemă cu orientarea, pentru mine GPS-ul și mai nou navigatorul Google sunt indispensabile când plec la drum lung. Chiar dacă sunt într-un oraș nou, eu nu cer indicații pentru a mă întâlni cu cineva, ci îi cer adresa exactă. Dacă o am pe asta îmi e suficient, introduc informațiile și merg după GPS.
Problema apare când sunt într-un oraș ce nu are toate străzile trecute pe hartă sau în zone montane, unde nici măcar Google nu a reușit să treacă cu mașinuțele ce fotografiază străzile chiar peste tot. Acolo introduc adresa exactă, care uneori e doar o stradă, GPS-ul mă aduce aproape de hotel, cabană, restaurant, bar sau ce o mai fi și îmi spune că am ajuns la destinație, care adesea e la un kilometru distanță. Și eu mă învârt de nebun cu mașina, căutând sigla firmei, un banner, un semn, ceva. În cazuri extreme sun la recepție și cer mai multe indicații.
Nu ar fi mai simplu dacă toate hotelurile, pensiunile și restaurantele și-ar pune pe site, la pagina de contact, coordonatele GPS? Nu sunt greu de aflat, pe Google Maps e chiar ușor, și sigur ar ajuta mulți turiști. Un plus ar fi și adăugarea locației pe Google Maps, ca să apară mai ușor la căutări.
Dintr-un motiv necunoscut mie, majoritatea hotelierilor atunci când oferă indicații despre cum se ajunge la ei o fac de parcă ar vorbi cu un localnic, cineva care cunoaște zona, nu cu un străin care e prima dată acolo.
E greșit, hotelurile sunt pentru turiști, iar indicațiile ar trebui să fie făcute astfel încât orice persoană să ajungă la hotel. Desigur, partea cu coordonatele GPS e valabilă pentru cei care au un site, dacă nu au deja discuția se complică, și sper că în 2011 nu mai e nevoie să explici unei afaceri de ce trebuie să fie prezentă pe internet.
Voi cum stați cu orientarea? Mergeți doar după GPS, ca și mine?
Prin 2007 când începusem eu să scriu pe blog aveam prostul obicei de a critica orice lucru care mă nemulțumea, fără a cerceta mai bine situația. Nu îmi plăcea o firmă, o persoană sau un produs, pac, imediat scriam un articol pe blog. Chestia asta poate că îmi aducea cititori noi atunci, dar pe termen lung îmi afecta imaginea, brandul personal. În timp realizezi că orice opinie care nu este argumentată rămâne doar atât, o opinie, iar bloggerul care o emite nu contează tocmai pentru că nu își argumentează opinia, doar îi place să genereze scandaluri.
Mă uit la bloggerii noi (uneori și cei vechi) și văd că se repetă greșeala asta. Mulți scriu articole pline de injurii și critici la adresa unor branduri, companii sau persoane, aruncă cu noroi fără a se documenta, fără a cerceta mai în amănunt situația. Mergând pe principiul e părerea mea, e blogul meu, zic ce vreau eu mulți au impresia că își permit orice.
Așa o fi, la noi nu există încă legi care reglementează blogurile, doar că treaba asta cu înjuratul gratuit, doar pentru că poți, nu merge mult timp. Atunci când înjuri o companie e posibil să descoperi după ceva timp că aceea companie ar fi vrut să colaboreze cu tine pentru o campanie online (true story), dar în mod sigur nu va face asta pentru că vezi tu, i-ai înjurat gratuit pe blog mai demult. Atunci când înjuri alt blogger sau onliner (true story 2) e posibil să descoperi că aceea persoană te putea ajuta cu o recomandare, un sfat, dar nu o va face pentru că l-ai înjurat fără motiv.
De exemplu chiar azi vroiam să scriu un articol critic la adresa unui hypermarket care derula o promoție despre care eu credeam că e înselătoare, oferind la reducere niște produse, cu prețul inițial afișat mult mai mare decât cel real. Nu am scris, m-am documentat, am căutat mai multe detalii și am descoperit că promoția lor e pe bune, eu mă înșelam. Probabil că dacă îi criticam pe blog mai făceam rost de niște vizitatori azi, dar aș fi apărut ca neserios și hater în ochii lor.
E ușor să înjuri o persoană sau o companie pe blog, e mult mai greu să scrii un articol documentat, cu argumente și dovezi. Toți suntem buni la critici, dar prea puțini știm să criticăm constructiv, să oferim și soluții, nu doar jigniri.
O prezentare care mi-a plăcut la Snow Camp a fost cea a lui Adi Hădean, despre bloggingul pozitiv. Citiți articolul lui, merită, morala este că ce dai aia primești. Știu că există mulți bloggeri care spun că e imposibil să scrii tot timpul de bine, să vii doar cu lucruri pozitive pe blog, dar eu mi-am propus de ceva timp să fac asta cât mai mult, iar dacă nu reușesc, dacă chiar trebuie să critic pe cineva sau ceva, să ofer și motive, argumente, fapte, soluții, nu doar insulte.
Concluzia? Dacă aveți un blog nu jigniți gratuit, încercați să vă motivați opiniile din articole, să veniți cu dovezi, argumente palpabile, ceva mai mult decât X e idiot pentru că așa zic eu sau brandul Y e nasol pentru că nu îmi place mie campania lor de promovare deoarece bannerul avea scrisul aliniat la dreapta.
Altfel veți fi priviți ca niște hateri și pe termen lung veți pierde mulți prieteni, colaborări și respectul celor din jur. Chiar vreți să fiți cunoscuți ca bloggerul ăla care înjură și se ține numai de scandaluri? Nu cred.