Urmăream niște discuții și contre prin online-ul de la noi, unde uneori cred că e lupta orgoliilor mari, faza pe sate, și mi-am amintit că m-a afectat un pic când am citit despre moartea lui Tony Tony Hsieh, fondatorul Zapos, poate și pentru că citisem Delivering Happiness.
Ideea e simplă, în ultimii ani din viața lui omul, care teoretic avea tot ce își poate dori cineva pe planeta asta, se înconjurase doar de prieteni care îi cântau în strună, îi spuneau doar ce vrea el să audă, pentru că depindeau de el sau voiau banii lui sau diverse avantaje. Nu avea prieteni adevărați, care să îi zică când face tâmpenii sau vine cu idei proaste, fără nici o tangență cu realitatea. A decăzut tot mai mult, a dat-o în paranoia.
Asta se întâmplă și în jurul nostru, poate o pățim chiar și noi uneori, fără să ne dăm seama. Când vezi că toți din jurul tău te aprobă fără obiecții ar trebui să îți pui niște semne de întrebare, oare chiar ai mereu dreptate sau cei apropiați sunt alături doar pentru că obțin ceva de pe urma ta?
Unii oameni se înconjoară de pupincuriști, și de asta eu încerc să am în jur persoane care să îmi zică și când fac tâmpenii, chiar dacă nu îmi convine, chiar dacă trebuie să ies din zona de confort, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să admit că am greșit.
Nu am foarte mulți prieteni, dar mă bazez pe cei apropiați să îmi zică și când o iau pe arătură, nu doar să mă laude când sunt genial. De asta e bine și să umbli prin alte bule, că dacă te înconjori doar de oameni care îți validează propriile opinii pierzi controlul cu realitatea.
Asta poate să fie un sfat și pentru voi, nu țineți în jur doar oamenii care vă laudă la orice pas, ci și pe cei care vă trag frumos de mână și vă zic când vă abateți de la calea cea dreaptă. Chiar dacă pe moment doare, pe termen lung aveți de câștigat.
În rest știți cum e, găsești rapid pe cineva ca să ieși la o bere, mai ales dacă faci tu cinste, e mai greu când e ora 3 noaptea și te gândești pe cine să suni ca să te ajute la îngropat cadavrul. 🙂
