Categorie Personal

Cele mai simple 2 reguli de educație financiară

Am văzut că BCR are un program de educație financiară în care explică regulile de bază pentru gestionarea corectă a unui buget, de exemplu regula 50-30-20, cu 50% din venituri alocați pentru cheltuielile de bază, 30% pentru dorințe și 20% pentru economii. Mă bucur că o bancă de la noi face asta, avem lacune mari, probabil au realizat și ei că e mai eficient să educe clienții, pentru a îi convinge ulterior să vină la ei.

Am mai scris și eu despre subiectul ăsta, în primul rând despre provocarea de a le oferi copiilor noștri o educație financiară deoarece ea nu este predată nicăieri, și în al doilea rând despre schimbarea de mentalitate, că nu e suficient să faci bani, trebuie să înveți cum să economisești și să investești.

Ce am realizat în timp este că sunt așa de multe reguli și recomandări legate de gestionarea banilor, încât pentru cineva care a cheltuit mereu tot ce a câștigat pare foarte dificil, și când ceva ți se pare greu de realizat, de cele mai multe ori preferi să nu te apuci, de frică să nu o dai în bară.

De asta e bine să începi cu reguli simple, și cele mai simple 2 reguli sunt astea: nu e suficient să cheltui mai puțin și să faci economii, trebuie să lucrezi în paralel și la creșterea veniturilor active.

Degeaba pui deoparte 50% din veniturile lunare, dacă tu câștigi 500 euro. Dacă ajungi la 5000 de euro în câțiva ani se schimbă situația, plus că ai și bani să trăiești decent.

Citește mai departeCele mai simple 2 reguli de educație financiară

Ce mă enervează la Viena – normalitatea

Ne-am întors recent din Viena, după 3 zile de vizitat orașul și mers intens pe jos, peste 20 de kilometri în fiecare zi, pe lângă zecile de tramvaie, autobuze și trenuri schimbate. Nu a fost pe lux și opulență, ci pentru că am găsit bilete ieftine la Wizz și voiam să mai luăm o gură de oxigen și civilizație vestică, înainte să ne trezim iar pe lista roșie sau prin lockdown, că nu mai durează mult.

A fost bine, am băgat Viena în topul orașelor unde vrem să revenim, dar evident că m-am enervat. Pe ce m-am enervat? Pe normalitate, pe curățenie, pe respect și oamenii relaxați găsiți acolo. M-am enervat că nu avem și noi, deși am putea. 🙂

Citește mai departeCe mă enervează la Viena – normalitatea

Dragi mămici

Am făcut ceva cercetare la un moment dat pentru produse destinate copiilor și cu ocazia asta verificasem reclamele făcute de branduri pe social media, plus activitatea pe câteva grupuri de parenting. Cam peste tot mesajele începeau cu Dragi mămici, de parcă tații nu existau deloc în peisaj.

Să spunem că îi iertăm pe marketeri, statisticile zic că femeile cumpără mai des chestii pentru copii decât bărbații, deci încercăm să optimizăm campaniile. Totuși, și multe femei fac asta, exclud automat bărbații din conversațiile despre copii, de parcă ei nu ar exista sau nu ar știi nimic despre parenting. Mă înșel?

Citește mai departeDragi mămici

Dare de seamă despre Halkidiki, Grecia

După ce anul trecut am stat numai în țară am zis că anul ăsta ne trebuie minim 2 vacanțe prin alte țări și mări, ca să ne alinăm dorul de plaje adevărate.

Întâi a fost vacanța în Cipru, preventiv, dacă ne trezeam iar închiși în case, iar finalul verii l-am petrecut în Halkidiki. Grecia va rămâne mereu prima dragoste în ce privește marea, de fapt fetele noastre zic că plaja lor e în Grecia. Mai jos o dare de seamă despre lucrurile cu care ne-am întors de la frații greci, mai multe poze am pus pe Instagram.

Subsemnatul, recunosc că am furat din Grecia:

  • 1 cârlig de rufe, folosit pentru a sigila cerealele copiilor, ca să nu se împrăștie prin mașină
  • 1 kilogram de pietricele și o găletușă cu nisip, încă nu știu ce vor să facă fetele cu ele
  • 10 scoici ca să ascultăm marea, la iarnă
  • Cel puțin 2 kilograme în plus de pe la tavernele grecești, poate îmi sunt de folos dacă vine o iarnă grea 🙂
  • 3 sticle de vin despre care am aflat că le pot cumpăra mai ieftin din România, dar nu mai aveam povestea din spatele lor
  • 10000 de zâmbete întipărite pe retină, sincere sau nu, dar zâmbete faine, ale oamenilor de pe plajă, de la taverne, din magazine sau de la marginea drumului
  • 50 de Parakaló, 70 de Evharisto, 300 de Kaliméra și 20 de Ya Su!
  • Cel puțin 7 apusuri, dar niciun răsărit, că eram în vacanță, era greu cu trezitul și Sofocle zicea că viața cea mai dulce constă în a nu ști nimic, deci nici noi nu trebuie să le știm pe toate, gen cum e răsăritul.
  • amintiri relaxante de pe vreo 10 plaje, dintre care cel puțin una unde as parca o rulotă sau as cumpăra o căsuță, la bătrânețe.

În rest ce pot să zic, Halkidiki e diferită de Thassos, care e diferită de Creta, fiecare regiune a Greciei cu farmecul ei. Mi-a plăcut Halkidiki pentru că e mult mai verde, are mai multe plaje ascunse prin tot felul de golfulețe, și e mai diversificată.

Într-o zi am stat pe o plajă pustie de 1 kilometru și o plajă de 100 metri, ideală pentru copii, în altă zi pe o plajă unde puteai dormi la umbra pinilor dar și pe o plajă de stațiune, cu tot confortul, și tot așa.

Dacă mergeți cu copii mici nu cred că Sithonia e cea mai bună opțiune, mai ales că distanța e destul de mare până acolo, iar plajele au de obicei intrarea abruptă, nu sunt cu intrare lină în mare. Am fost surprins, că brațul e recomandat pentru copii, dar am găsit plaje mult mai liniștite, cu apă mică, în Thassos (mai aproape), Creta (cu avionul) sau Cipru (tot cu avionul).

Nu cred că Grecia a devenit mai scumpă ca în anii anteriori, cum se plângeau unii pe grupurile de călătorii. Depinde ce așteptări ai și ce repere. Posibil să ți se pară scumpă berea la 4 euro pe plajă sau cafeaua la 3 euro, dar șezlongurile erau gratuite pentru consumație cam peste tot în Halkidiki, și cei care serveau chiar zâmbeau când te vedeau, nu doar când îți aduceau bonul. Calculând la final, am ieșit ok financiar, și mai ales, ne-am întors cu amintiri plăcute. Per ansamblu am cheltuit la fel ca în 2018-2019, când am fost tot la greci.

Pentru Halkidiki cel mai ok e să căutați cazare direct la proprietari sau prin Booking, grecii nu prea folosesc AirBnb, iar ofertele cu all inclusive la hoteluri cu multe stele au aceeași bubă ca în celelalte regiuni – sunt prea multe taverne cu mâncare bună ca să vă mulțumiți zi de zi cu mâncarea de la același restaurant, oricâte stele ar avea el.

Musai de făcut drumul în 2 zile, dacă mergeți cu mașina, noi ne-am oprit în Veliko Târnovo la dus și Plevna, la întors. Veliko e fain, puteți sta și pe acolo chiar vreo 2 zile pentru munte, e mai ieftin ca Brașovul și mult mai liber, iar Plevna e doar pentru dormit, nu aveți nimic de făcut acolo, doar o excursie în timp, dacă vreți să vă amintiți de cum arătau orașele românești acum 30 de ani.

Plajele care ne-au plăcut nouă în Halkidiki:

  • Toroni beach
  • Kalamitsi beach
  • Sykia beach
  • Linaraki beach
  • Neo Marmaras beach
  • Lagomandra beach

Voi pe unde ați călătorit vara asta?

Citește mai departeDare de seamă despre Halkidiki, Grecia

Și mâța doarme liniștită

Din motive independente de voința mea, anul trecut când eram toți închiși prin case s-a decis în familie că cei 4 membri au drept de vot egal când vine vorba de decizii importante, deși doar 2 aduc momentan bani în casă, nu zicem care.

Fetele m-au săpat pe la spate și au votat 3 contra 1. Juriul stabilise, urma să ne luăm o pisică din binecunoscuta rasă maidaneză de câmpie. Așa a venit Lola la noi în casă.

Mi s-a anulat și dreptul de veto în deciziile legate de mâță, dar m-am ținut tare în ultima redută și am specificat clar în contract: dacă nu își face nevoile la litieră, dacă miaună aiurea prin casă, dacă zgârie și strică lucruri, dacă nu îi convine mâncarea de la pet shop va trebui să plece. Mi-am luat țeapă.

Citește mai departeȘi mâța doarme liniștită

Moldovenii sunt

S-au aprins un pic spiritele după ce un panou publicitar în care ni se spunea că moldovenii sunt exotici a ajuns de pe Reddit pe Facebook și în presă, iar lucrurile au luat-o razna. Inițial când am văzut reclama am ridicat din umeri, conceptul din spate nu era rău, cei de la Vitesco au vrut probabil să arate că lucrează cu oameni buni de peste tot, sunt deschiși la nou, diversitate, open mind, din astea.

Totuși, al doilea gând a fost fix ăsta, să vezi ce și-o vor lua pe Facebook de la moldovenii noștri.

Citește mai departeMoldovenii sunt

Până la ce vârstă ne supraveghem copiii?

La articolul despre monitorizarea telefoanelor copiilor prin Family Link am primit un comentariu care m-a pus pe gânduri. În primul rând m-a pus pe gânduri datorită felului în care e scris, vedeți mai jos de ce, uneori am senzația că părinții au mai multă nevoie de educație decât copiii.

În al doilea rând m-a pus pe gânduri pentru că părintele întreba cum poate să afle contul folosit de copil pe telefon, pentru a urmări ce face și ce descarcă. Micuțul are 15 ani, de unde și dilema mea. E ok să urmărești ca părinte tot ceea ce face un adolescent pe telefon? Când spui stop, de aici îl pot lăsa pe cont propriu?

Citește mai departePână la ce vârstă ne supraveghem copiii?