Categorie Personal

CEO-ul vieții tale

Am mai povestit despre asta pe blog, mulți oameni trec prin viață așteptând mereu un salvator care să le rezolve problemele, indiferent că vorbim de problemele financiare, de sănătate sau personale. Zilele astea am văzut o analogie și mai faină, că tot ne place limbajul corporatist: majoritatea oamenilor nu vor să devină CEO-ul propriei vieți, și caută mereu să dea vina pe altcineva pentru eșecurile lor.

Ideea e simplă, dacă ai sau nu succes în viață, indiferent cum ai defini succesul, e răspunderea ta.

Sigur, contează să ai și un pic de noroc, contează și familia sau țara în care te naști, dar de la un moment dat în viață trebuie să îți asumi că tu ești responsabil, că tu îți conduci viața și iei deciziile. Și cred că procesul ăsta de conștientizare poate dura mult, mai ales dacă ai fost crescut cu mentalitatea că trebuie să asculți mereu de cineva: părinți, profesori, șefi și așa mai departe.

Nu îți place țara sau orașul în care trăiești? Ok, poți pleca cam oriunde în lume. Nu îți plac prietenii pe care îi ai? Ok, te schimbi pe tine și îți schimbi prietenii. Nu îți place jobul tău? Tragi 1 an, pui bani deoparte ca să ai din ce trăi, înveți altceva și îți schimbi cariera. Nu îți place ce vezi în oglindă? Oh boy, e de lucru mult atunci.

Eu cred că abia după ce am trecut de 25 de ani am început să mă prind de lucrurile astea.

Să realizez că atunci când nu sunt mulțumit de job sau de carieră e răspunderea mea să fac schimbări pentru a lucra într-un domeniu care îmi place, că atunci când nu îmi place ceva din viața mea e răspunderea mea să schimb acel ceva, sau să mă schimb pe mine până sunt iar în echilibru și ok cu mine.

Și nu e ceva ce se rezolvă într-un an sau doi, practic viața noastră e un proiect în continuă evoluție, deci trebuie să fim mereu la conducere, nu pe locul din spate.

Dar majoritatea preferăm zona aia călduță, cu un job acceptabil, prieteni okish și o viață suficient de bună, dar nu extraordinară, doar pentru că ne e frică de schimbare, ne e frică să ne asumăm consecințele propriilor decizii.

Cam atât, mișto analogia zic, mergeți și fiți CEO-ul vieții voastre. 🙂

Citește mai departeCEO-ul vieții tale

Cel mai bine e să te compari tu cu tine

Eu am o problemă cu o mică parte din afirmația asta, că ar fi toxic să te compari cu alții care au mai mult decât tine, deci e mai bine ne comparăm cu cei care au mai puțin.

Da, e chiar recomandat să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem, să vedem lucrurile bune din viața noastră, să apreciem că avem familia sănătoasă, că avem joburi, unde locui, mâncare bună pe masă și prieteni care țin la noi. Invidia nu funcționează niciodată ca motivator pe termen lung pentru a realiza ceva în viață, zic eu.

În același timp, există pericolul să dăm în extrema cealaltă. Dacă ajungem să ne comparăm doar cu cei care o duc mai rău ca noi, s-ar putea să rămânem mediocri, să nu mai evoluăm, deoarece folosim asta ca o scuză pentru a nu trage de noi ca să ne dezvoltăm.

Soluția e simplă, să nu ne comparăm cu ceilalți, ci cu noi. Unde eram acum un an, unde suntem acum, unde vrem să fim peste 1, 5, 10 ani?

Citește mai departeCel mai bine e să te compari tu cu tine

Schimbările mari încep cu lucrurile mici

O chestie faină pe care am învățat-o, pentru a învinge procrastinarea, este că în zilele când nu ai chef de nimic nu trebuie să te apuci la prima oră de proiectele grele, de chestiile complexe care îți iau ore întregi, ci trebuie să începi cu ceva mic, o sarcină simplă de rezolvat în 3-4 minute, ca să îți intri în mână și să simți că ai început de undeva, că ai făcut ceva util. După aceea treci la ceva un pic mai greu, și tot așa, până când te-ai încălzit ca să ataci sarcinile cu adevărat importante. Ideal e să îți intri în ritm înainte de prânz, eu mereu am senzația că dimineața sunt cel mai productiv.

Pare simplu, dar adevărul e că mulți dintre noi frecăm menta 3-4 ore la muncă sau la firmă doar pentru că ceea ce avem de făcut e greu, complicat, și preferăm să amânăm momentul făcând orice altceva, până când chiar nu mai avem de ales.

Citește mai departeSchimbările mari încep cu lucrurile mici

Familia perfectă cu casa perfectă și viața perfectă

La articolul despre schimbările pe care un copil le aduce în viața părinților mi-am luat ceva șuturi pe grupurile de parenting, cum că aș fi eu arogant sau cu frustrări, și aș deforma realitatea, de ce vin și le stric cheful potențialilor părinți zicând și despre greutățile prin care vor trece.

Asta e, unii vor să viseze frumos, să creadă că totul e ca în reclame, dar realitatea tot acolo rămâne. Am primit și aprecieri, mai ales în privat, iar ideea care se repeta e asta: cuplurile simt presiunea să afișeze în public o imagine atent îngrijită – familia perfectă cu casa perfectă, copiii perfecți și viața perfectă. Adevărul este că viața noastră reală nu e la fel de faină ca cea de pe Facebook , și dacă acceptăm asta noi vom fi mai fericiți.

Citește mai departeFamilia perfectă cu casa perfectă și viața perfectă

Când faci copii la 40 de ani

Se vede că a fost pandemie și oamenii au stat mult închiși în casă, văd o mulțime de anunțuri online și offline despre cupluri ce urmează să aibă un copil, unii deja au copilul, și elementul comun la majoritatea este că sunt persoane între 35 și 40 de ani. Ce pot să zic, după câteva luni închiși în casă probabil ni se mai schimbă prioritățile, că oricum nu poți să călătorești sau să petreci prea mult, te gândești că poate vrei să lași ceva și în urma ta.

Ce îmi place mie cel mai mult este naivitatea cuplurilor ce au primul copil la 40 de ani, se comportă de parcă ar fi adolescenți. Tot zic că nu se va schimba nimic, că vor continua să călătorească la fel de mult, că vor lua copilul cu ei la petreceri, că își vor păstra obiceiurile și prietenii, din astea. Râd un pic, dar știți cum se zice, ne vedem peste 4 ani.

Citește mai departeCând faci copii la 40 de ani

Rezistența la schimbare

Când am terminat eu facultatea marketingul online era despre bannere și inovația însemna The Million Dollar Homepage. Între timp vorbim despre social media marketing, retargeting, cookies, GDPR, influenceri, privacy și alte nebunii, dacă rămâneam cu ce știam atunci probabil lipeam plicuri pentru direct marketing printr-un depozit prăfuit.

Când am început să învăț despre finanțe personale Kiyosaki rula fin și toți ziceau că e ok să fii bazat doar pe imobiliare, între timp bursa a urcat mult, oamenii sunt mai educați financiar și Crypto e văzută ca the next best thing. Cine știe…

Vreți să vă zic și de siteurile web? Se făceau (Doamne ferește) în flash, în cazurile bune în HTML, pe Geocities sau cu Microsoft Front Page, nu ca acum, cu platforme gen WordPress, Wix, Shopify sau Squarespace.

Pe zona de prezență online conținutul text a fost rege, după aceea conținutul foto, de vreo 5 ani conținutul video e the next best thing, că așa au zis cei de la Youtube și frații chinezi de la TikTok. Totuși, cine s-a adaptat o duce bine. Nu s-a schimbat mesajul, ci doar ambalajul.

Vă plac aplicațiile și rețelele de socializare? MySpace și Hi5 sunt praf și pulbere acum, TikTok și Instagram rulează fin, că social media se schimbă mult prea rapid, și ce era la modă anul trecut e depășit anul ăsta, dar un singur lucru e mereu valabil, indiferent de domeniu: SCHIMBAREA.

Faza e simplă, dacă nu vreți să fiți considerați depășiți, expirați, inutili, plictisitori, obisnuiți-vă cu schimbarea, îmbrățișați-o și încercați să vedeți unde merge domeniul în care activați. Uneori veți nimeri speciala, alteori veți pierde timpul aiurea, dar un lucru e sigur, nu veți fi bătrânul ăla care începe toate discuțiile cu… Pe vremea mea…

Cam ăsta e viitorul joburilor și al nostru, vom fi nevoiți să învățăm mereu lucruri noi, nu că asta ar fi un lucru rău.

Skills gaps continue to be high as in-demand skills across jobs change in the next five years. The top skills and skill groups which employers see as rising in prominence in the lead up to 2025 include groups such as critical thinking and analysis as well as problem-solving, and skills in self-management such as active learning, resilience, stress tolerance and flexibility.

On average, companies estimate that around 40% of workers will require reskilling of six months or less and 94% of business leaders report that they expect employees to pick up new skills on the job, a sharp uptake from 65% in 2018.

Din The Future of Jobs Report 2020

Citește mai departeRezistența la schimbare

Ne sărbătorim ziua de naștere online?

Oscilam cu o zi înainte de ziua mea, mă uitam la profilul de Facebook și mă gândeam dacă să las ziua mea de naștere publică sau să o trec la privat. Am mai făcut experimentul ăsta, cu ziua setată public primesc sute de mesaje peste tot și undeva la 20-40 de telefoane, cu ziua setată privat primesc 10-20 de mesaje și cam tot atâtea telefoane.

În final opinia mea despre mine nu legată de numărul de mesaje, telefoane și sms-uri cu urări de La Mulți Ani primite fix de ziua mea, dar la finalul zilei am ajuns să apreciez faptul că multe persoane și-au rupt din timpul lor chiar și o secundă pentru mine. Nu e important că au ținut ei minte sau nu o dată din calendar ori că au primit o notificare pe telefon, ci că au făcut un efort să îi transmită ceva lui Sescu, chiar de bine.

Ca la orice zi de naștere afișată în agora, am legat multe discuții online, dar și la telefon. Am mulțumit tuturor, cu unii am stat un pic mai mult la povești, cu câțiva am trecut chiar pe apeluri video. Surpriza plăcută e că am primit telefoane și de la oameni cu care nu mai vorbisem de mult, prinși în vâltorile vieții, și eu și ei, deci am mai legat la loc niște fire rupte.

Concluzia e simplă, dacă vă țineți ziua de naștere ascunsă și după aceea vă supărați că a uitat lumea de voi nu procedați corect. Unii vor liniște de ziua lor, alții vor să curgă șampania și mesajele. Important e să știți ce tip de persoană sunteți.

La voi cum e, ziua de naștere publică sau privată?

Citește mai departeNe sărbătorim ziua de naștere online?