La ceva timp după terminarea facultății un coleg cu care nu mă văzusem de mult și nici nu avusesem o legătură prea apropiată mi-a trimis un mesaj, că poate ne vedem la o cafea, să mai discutăm despre una alta, ce am mai făcut, din astea. Tânăr și naiv, m-am dus. Evident, tipul voia să mă vrăjească cu înscrierea într-un MLM, nu mai știu dacă era Herbalife sau ceva similar.
Aia a fost prima lecție, atunci când ești tânăr îți faci prieteni ușor, după ce treci de 25 e tot mai greu să găsești prieteni apropiați, toți au agenda lor și își urmăresc propriile obiective.
Au mai fost câteva situații de genul ăsta, ultima dată cineva apropiat a descoperit că o reuniune a clasei din liceu era de fapt pretextul pentru recrutarea într-un alt MLM, ceva cu cafea organică.
Fast forward până în zilele noastre, discutam și la birou pe tema asta, după ce treci de 30 de ani ajungi să te bucuri dacă te cheamă cineva la o cafea și nu încearcă să îți vândă ceva, să te recruteze în ceva sau mai rău, să scoată de la tine niște consultanță gratuită. E un lucru rar în zilele astea să te întâlnești cu cineva doar pentru o cafea și o discuție despre banalități.
Și evident, e tot mai greu să îți faci prieteni noi pe măsură ce înaintezi în vârstă.
Știm cu toții poezia, dacă ești trecut de 30 și ai 4-5 prieteni adevărați pe care poți să îi chemi la 3 noaptea ca să îngropi cadavrul să zici merci, dar totuși, e chiar așa de greu să ne mai facem prieteni noi? Trebuie să fie totul cu calcule și planuri? Sau viața e de vină, ne luăm prea multe șuturi și preferăm să nu mai ieșim din zona de confort, să fim paranoici cu orice persoană nouă apare în viața noastră?
La voi cum e, vă mai cheamă oamenii relativ cunoscuți, din senin, doar la o cafea, fără interese ascunse?
Sau care te invită la nuntă sau la botez, in condițiile in care nu ai mai avut nicio tangenta cu persoana respectiva sau cu familia lui.
Sau ai avut, dar cu 20 de ani în urmă…
Adevarat..
Intrebare: schimba ecuatia cu ceva daca cererea vine dupa mai multe iesiri la cafea ? Adica nu ceri ceva la prima iesire, ci astepti sa ajungi a treia sau a cincea ? Nu e tot aia daca stai sa te gandesti, doar ca facuta din mai multi pasi :)) ? Cred ca e doar o doza de paranoia sanatoasa pana la urma din cauza ca te frigi cu X si Y cat esti tanar apoi sufli si in iaurt. Partea aiurea e ca poti sa intalnesti persoane ok si dupa 30+ dar e mai greu de facut apropierea asta intre oameni :))
Problema nu e cerutul, ci abordarea. Mai corect mi se pare să spui la telefon că ai nevoie de ceva și de ce ai nevoie, nu îmi irosești 2 ore din timp încercând să obții ceva de la mine. Dacă e ceva simplu de făcut s-ar putea chiar să te ajut fără a mai pierde încă 2 ore inutile. Plus că tocmai, cred că și după 30 ne bucurăm dacă cineva ne cheamă la o cafea dezinteresat și suntem dezamăgiți când aflăm că era doar un interes în spate. Na, nuanțe…
Eu am chemat pe cineva de pe Facebook la o cafea acum ceva vreme, doar ca să ne cunoaștem. A dat un prieten comun share la o postare de-ale ei, am ajuns pe profilul ei, mi-a plăcut de ea, i-am scris și i-am propus sa ieșim la o cafea, având grijă să menționez că nu încerc nici să o agăț, nici să îi vând ceva. Am rămas prietene.
Practic frecvent asta cu oameni pe care îi cunosc, însă mai rar se și materializează până la urmă, din cauză de… ”adulting”.
Ce tare.
[…] De la o vârstă toți vor să obțină ceva de la tine […]
Am 38, nu am primeteni, am cunoștințe.
Cea mai mare corvoadă mi se pare aa ies undeva. Nu sunt anxios, sunt doar antisocial.
Vreau sa nu ies nicăieri unde trebuie sa acord atenție la cum sunt îmbrăcat, ce spun, ce spune celălalt etc.
imi ajunge munca