Am întâlnit în ultimele luni oameni care își urăsc jobul atât de mult încât mă mir cum de rezistă și cum de acceptă chinul în continuare. Și nu e vorba doar de atitudinea lor față de job, ci de felul în care sunt exploatați și marginalizați, și de faptul că un job pe care îl urăști ajunge să te distrugă psihic și fizic, dacă nu ești atent. Pentru un pumn de dolari, vorba filmului.
Din fericire, experiența mea profesională ca om de marketing nu a fost presărată cu joburi pe care să le urăsc. Nu zic acum că am avut doar joburi extraordinare, mai erau și zile grele, ore suplimentare, proiecte dificile, dar majoritatea locurilor de muncă erau bine plătite, cu colegi ok și program decent.
A fost un job care nu mi-a plăcut aproape deloc în ultimele 6 luni înainte să plec, dar nu îmi uram jobul în sine, doar că nu mă înțelegeam cu un manager îngust la minte și învechit ca mentalitate care îmi îngreuna activitatea în loc să mă ajute, și nu doar mie, ci tuturor colegilor. Retrospectiv privind, cred că el e motivul pentru care firma respectivă a și falimentat ulterior, la vreo 2 ani după ce am plecat.
