Primesc săptămânal invitații la evenimente de lansare în București, deși nu stau în zonă și majoritatea agențiilor știu asta. Cred că e un joc al cifrelor, e mai ieftin să inviți sute de oameni și să vină câțiva la eveniment decât să alegi fix bloggerii sau jurnaliștii potriviți și să aloci un buget pentru ei, măcar pentru a le deconta transportul și timpul pierdut.
Unu la mână, recunosc că uneori mă enervează când văd campanii mișto, dar pe bloguri nașpa, cu audiență slabă sau fără treabă cu subiectul, și știu că în 99% din cazuri criteriul de alegere al bloggerilor a fost : E din București, e băiat sau fată bună, hai să îi luăm, am fost la bere/facultate/un party împreună.
Un infografic realizat plecând de la un sondaj făcut în agențiile din Canada, dar cred că și la noi lucrurile sunt similare.
Majoritatea PR-istelor (și PR-iștilor, chiar dacă sunt mai puțini) stau cam mult peste program, primesc și trimit foarte multe emailuri zilnic, în fiecare zi fac lucruri diferite, cei din jurul lor nu înțeleg cu ce se ocupă, iar în câțiva ani jumătate speră să lucreze în corporate.
Ebook-ul este realizat de Costin și Alex și conține interviuri cu 16 șefi ai celor mai importante agenții de PR din România. Util atât pentru oamenii de PR, cei pasionați de social media, studenții la comunicare, marketing, dar și pentru bloggeri.
Îl puteți descărca de sau îl citiți mai jos.
No, Victor Ponta a dat-o în bară din nou, știrea deja e veche. Eu am zis că e Măi Doina, peste tot a apărut Fă Doina, dar asta nu e așa de important. Sunt de acord că nu e un limbaj ok chiar dacă se cunoștea cu ministrul apelor, pentru că era într-o vizită publică. Măi, făi, băi le păstrezi pentru prietenii apropiați dacă chiar nu poți scăpa de ele, nu le arunci în fața camerelor TV.
Cel mai jenant în schimb a fost faza cu ministrul mergând cu barca gonflabilă purtată de pompieri, de la asta s-a aprins toată mass-media și online-ul. Ponta era pregătit, avea cizme în picioare, era așa de greu să coboare în 20 de centimetri de apă?
Nu credeam că poate fi așa de greu să vorbești cu oamenii, nu către oameni. Credeam că lumea s-a mai schimbat, că oamenii de comunicare au învățat faptul că un comunicat sau o știre seacă, plină de termeni pompoși, de fraze fără sens nu crează nici o emoție, nu atrag nici un client, nu îi ajută să vândă mai bine. Dar nu, în continuare primim comunicate cu fraze fără sens, în continuare vedem site-uri de prezentare pentru companii în care trebuie să analizăm ceea ce scrie acolo la descriere pentru a înțelege efectiv ce ne oferă aceea companie. Și e grav.
Încă un motiv în plus să îmi placă Lidl. Un tip se plânge pe pagina lor de Facebook că prezervativele sunt amplasate prea la vedere, chiar lângă casă, și el e mai timid.