Acum cativa ani, cand nu aveati cu toti conturi de Facebook si Twitter, acum cativa ani era mai simplu. Eu scriam ceva pe blog, puneam la finalul postului o intrebare si voi, daca aveati ceva de spus, imi raspundeati in comentarii.

Acum, cand suntem cu totii hiperconectati si ultrasociali, e mult mai complicat. Acum eu trebuie sa scriu un post, sa il pun pe blog, sa il reformulez ca sa incapa intr-un tweet de 140 de caractere si trimit mesajul pe Twitter. In plus trebuie sa mai scriu si ceva pe Facebook, iar la final sa pun linkul catre post. Pentru ca toti avem conturi, toti suntem in social media, toti suntem conectati.
Ar fi frumos daca s-ar termina aici, insa nu se termina. Comentariile la post eu tot nu le primesc. Imi trimiteti mesaje cu raspunsuri pe Twitter, dati retweeturi la tweetul meu, imi comentati pe Facebook, dati Share si Like, dar cand ma uit la postul scris de mine tot zero comentarii vad.
Unde e problema? Pai este, pentru ca practic eu am scris un post care v-a placut mult, sau cel putin asa se pare! Se discuta despre el pe Facebook si Twitter, dar pentru un cititor care ajunge prima data pe blog impresia este ca nimanui nu ii pasa de postul respectiv. De ce? Pentru ca postul are zero comentarii. Zero comentarii – zero feedback pentru cel care nu are cont pe Facebook si Twitter, pentru cititorul care citeste doar blogul.
Stiu ca va este mai usor sa apasati butonul de Like, stiu ca este mai usor sa comentati pe Facebook sau sa dati RT pe Twitter, dar eu v-as ruga ca daca aveti ceva de spus sa o spuneti in comentariile de la blog. De ce? Pentru ca Facebook si Twitter pot sa dispara asa cum au aparut, dar blogul meu si comentariile de pe el vor ramane aici. Cel putin asa sper eu.
Voi ce spuneti? Dati retweet si la postul asta sau comentati pe blog?
Sursa foto




Un studiu realizat recent de AVG in S.U.A a descoperit ca 92% dintre copii sub 2 ani sunt prezenti pe internet.