fbpx

Categorie Business

Cultul Educației Financiare la români sau de ce le place românilor să fie țepuiți

A scos Silviu Faiăr un documentar bun despre educația financiară la români, sau mai bine zis lipsa ei. Începând de la Caritas-ul anilor 90 până la țepele din pandemie cu crypto, NFT-uri și tot felul de cursuri online despre îmbogățire rapidă și pseudo-antreprenorii din spatele lor, clipul explică pe înțelesul generației TikTok de ce ne place nouă să ne luăm țeapă, de ce nu avem educație financiară și cum să ne ferim de falșii profeți.

Mi-a plăcut cum au reușit să facă invitații să ne arate cât de gol e împăratul și cât de puține cunoștințe au fix cei care se pretind educatori financiari pe TikTok și Youtube.

Ideea pe scurt e simplă, niciun miliardar care știe cum să facă bani nu îți va explica și ție cum să faci bani, decât dacă el face bani doar din asta – making money online by telling people how to make money online. Uitați-vă la video și dacă aveți +30, e util.

Citește mai departeCultul Educației Financiare la români sau de ce le place românilor să fie țepuiți

E trist că unii oameni nu vor să știe ce salariu brut au

Odată cu decăderea Facebook s-a mai întâmplat ceva interesant, LinkedIn a devenit mai frecventabil și mai activ, oamenii încep să posteze acolo și lucruri utile, știri, articole, nu doar anunțuri atunci când își schimbă jobul sau își caută clienți. Nu mai e doar self promo.

Una din discuțiile interesante văzute recent a fost despre salariul brut și salariul net în România, mai exact câți români își știu salariul brut, adică salariul total plătit de firma unde lucrează, cu tot cu taxele la stat. Ce m-a surprins este că suntem în 2023 și încă sunt persoane educate, probabil cu joburi bine plătite, care consideră că nu e important sau util să cunoască asta, pe sistemul de ce mi-ar păsa mie de cât plătește firma în total, eu vreau doar să am câți mai mulți bani în mână, nu?

În primul rând poți afla relativ ușor un brut aproximativ, înmulțești salariul net cu 1,7, de exemplu dacă tu primești 4700 lei în mână înseamnă că angajatorul plătește în total aproximativ 8180 de lei pentru serviciile tale. Aproape 43% sunt taxele la stat. Sigur, pentru tine poate că nu contează, dar pentru firma unde lucrezi da.

În al doilea rând, când știi și brutul asta ar trebui să te pună un pic pe gânduri, dacă ești salariat.

Ar trebui să te întrebi dacă primești suficiente beneficii de la stat, dacă condițiile și facilitățile oferite de statul care ia lunar banii ăștia din munca ta sunt ok. Dacă e ok sistemul de sănătate, dacă sunt bune drumurile pe care mergi, școlile la care învață copiii tăi, dacă angajații din instituțiile de stat se poartă corect cu tine, din astea. Nu de alta, dar toate sunt plătite și din banii tăi.

Nu în ultimul rând, ar trebui să te întrebi dacă aduci suficientă valoare în firma unde lucrezi. Da, când suntem angajați nu ne pasă de salariul brut, capitalismul e rău, șefii sunt nașpa, dar dacă vrei să faci carieră sau să stai într-o firmă ca angajat mai mult de câteva luni ar trebui să faci și exercițiul ăsta de imaginație.

Ok, eu iau 4700 de lei în mână, dar șefii plătesc în total 8180 lei lunar pentru a beneficia de munca mea. Eventual mai plătesc și chirie la spațiu dacă nu e work from home, mai cheltuie bani pe consumabile, echipamente, utilități, alte servicii al firmă. Ei așa gândesc. Oare eu câți bani aduc lunar în firma aia?

Nu zic acum că e responsabilitatea angajaților să facă calculele acestea, dar cei care gândesc pe termen lung fac asta, pentru că vor să crească în companie sau vor să facă intraprenoriat sau vor să aducă mai multă valoare în firmă pe domeniul lor de activitate, pentru a cere un salariu mai mare pe viitor. De asta e bine să știm și brutul, și cât de valoroși suntem pentru firmă.

Aceeași discuție se aplică și firmelor, e trist să vorbești cu antreprenori care nu știu cât plătesc taxe statului român lunar. De exemplu creșterile de taxe anunțate recent ne cresc costurile cu minim 5% din ianuarie 2024 pe SRL, dar mulți nu știu asta. O să fie amuzant din ianuarie, după ce se trezesc toți din mahmureală.

Voi știți cât plătiți taxe către stat?

Citește mai departeE trist că unii oameni nu vor să știe ce salariu brut au

Pe ei, pe mama lor de antreprenori

Se tot discută zilele astea despre propunerea de ordonanță aruncată pe surse în piața publică, că la noi așa se face, arunci niște pastile în piață, dacă fraierii nu comentează treci ordonanța, dacă comentează încerci să mai îndulcești un pic lucrurile sau spui că tu nu ai zis niciodată așa ceva.

Deja vorbim de al doilea set de modificări majore la taxe pe anul ăsta, și scuza nu mai sunt bani la buget nu există, că banii au tot fost, dar au fost cheltuiți aiurea de către guvernanți. Între noi fie vorba, calculam că la primele măsuri ni s-au dublat taxele la firmă. La ordonanța asta, în funcție de ce trece și ce nu, probabil vor crește și mai mult, nu știu dacă de 3 sau 4 ori.

Conform unui sondaj, jumătate dintre antreprenori se gândesc deja la mutarea afacerii prin alte țări, unde calculele dau mai bine. Și veți zice că nu e adevărat, taxele pe microîntreprinderi încă sunt mici la noi față de vest, dar nu va mai fi cazul, dacă trece ordonanța.

Discuția e alta, dacă e să vorbim de clasa medie din România și motivele pentru care încă mai sunt pe aici oameni care se încăpățânează să facă afaceri, PFA-uri, să facă freelancing și să plătească impozite. Cei cu care mai vorbesc din bula asta zic că până acum logica era așa – dacă stau în România câștig cam la fel ca în vest, dar încă sunt aproape de prieteni, familie, rude, încă sunt la mine acasă, chiar dacă trebuie să plătesc asigurări private de sănătate, educație privată pentru copii, să mă enervez că tot nu avem autostrăzi și corupția încă e mare.

Citește mai departePe ei, pe mama lor de antreprenori

Apreciați mai bine cât valorează timpul vostru

Discuția de la Vali despre românii care nu vor să plătească pentru servicii și se chinuie ei să rezolve, să repare sau să găsească mai ieftin mi-a reamintit de faptul că noi nu prea știm cât valorează o oră din timpul nostru. Chestia asta e justificabilă la 20 de ani, când avem prea mult timp liber la dispoziție și prea puțini bani. Atunci are sens să repari tu, să faci tu, să înveți cum se face, să cauți oferte că poate găsești cu 5 lei mai ieftin.

Și la 60 de ani are sens, că poate ai lăsat-o mai moale cu munca, te apropii de pensie și îți place să meșterești tu, să te bucuri că ai găsit o ofertă bună, că ai mai învățat să faci ceva nou, vorba aia, îți ține creierul în priză.

În schimb goana asta după lasă că fac eu, lasă că învăț eu, lasă că găsesc eu mai ieftin nu prea are sens între 30 și 50 de ani, când se presupune că ai acumulat ceva experiență în domeniul tău și câștigi decent sau chiar foarte bine din profesia ta. Atunci nu prea are sens să îți repari tu mașina, sau să văruiești, sau să construiești nu știu de, decât dacă ai o pasiune foarte mare din șurubărit și reparat și te relaxează asta, meșteritul e viața ta.

Citește mai departeApreciați mai bine cât valorează timpul vostru

Apropo de întoarcerea la birouri

Sunt multe discuții în perioada asta despre companiile care trag de angajați să se întoarcă la birouri.

Unele companii o fac pe bună dreptate, pentru că sunt și domenii unde productivitatea e afectată când lucrezi remote, Slack și conferințele video nu sunt suficiente pentru a lucra eficient în echipă, iar alte companii trag de oameni pentru că sunt control freak și au impresia că dacă angajații nu sunt la birou freacă menta, sau pentru că sunt blocate cu spații de birouri construite ori închiriate pe mulți ani.

Faza e în felul următor, angajații buni, care știu că își fac treaba bine și își pot găsi ușor alt job remote, s-ar putea să nu revină la birou, mai ales dacă sunt introvertiți, mai ales dacă firma era una unde se făceau ședințe peste ședințe și erau mulți manageri care încărcau inutil calendarul, ca să arate că ei lucrează. Pentru ei biroul era o închisoare, nu erau nici productivi și nici nu se simțeau în largul lor.

Citește mai departeApropo de întoarcerea la birouri

Lucrăm prea multe ore în România?

Am prins o discuție despre numărul mediu de ore lucrate săptămânal în țările din Europa în 2022. Aparent în estul Europei suntem mult mai muncitori, românii bagă până la 46 de ore pe săptămână, în timp ce nemții lucrează mai puțin. Pe scurt, teoria e că est europenii sunt percepuți ca mai leneși, deși lucrează mai mult, iar vest europenii ca fiind mai serioși, mai muncitori, deși lucrează mai puține ore.

Citește mai departeLucrăm prea multe ore în România?

Se mai muncește mult după program?

Un studiu recent realizat de ADP Research Institute în 17 țări spune că cei din Generația Z, născuți începând cu 1996-1997, muncesc foarte mult și se forțează până în pragul epuizării, mai exact au tendința de a munci opt ore și 30 de minute în plus pe săptămână „gratis”, începând programul mai devreme, rămânând până târziu sau lucrând în timpul pauzelor. Persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 54 de ani prestează în plus pe săptămână șapte ore și 28 de minute, iar cei peste 55 de ani, doar cinci ore și 14 minute.

Victor spune în newsletter că angajații tineri simt că trebuie să își demonstreze valoarea în fața angajatorului prin acumularea de ore suplimentare, pentru că au intrat în câmpul muncii în pandemie, au prins disponibilizări, crize de tot felul, și se simt cumva presați. E un pic similar cu ce era prin 2009-2010, când toată economia picase din cauza băncilor, și toți trăgeam tare ca să ne păstrăm joburile.

Totuși, eu cred că nu e vorba doar despre presiunea pandemiei sau a crizei prin care trecem, ci mai ales despre diferența de vârstă. E ce povesteam și eu mai demult, când ești tânăr ai chef să tragi, să arăți că poți, să înveți lucruri noi, să îi depășești pe ceilalți. După 4o-50 de ani cheful scade mult, vrei timp pentru familie, pasiuni, vacanțe.

Citește mai departeSe mai muncește mult după program?