fbpx

Categorie Diverse

5 greșeli făcute la renovarea unei băi

Anul trecut am renovat 70% din apartament, adică toate camerele, mai puțin bucătăria și băile. Dacă am învățat ceva din renovările de până acum este să nu complic lucrurile, să nu alerg după brizbrizuri. E mai ok să mergi pe culori cât mai simple, pe mobilă utilă și funcțională, ușor de mutat și repoziționat, și în general să îți amenajezi casa pentru a fi practică, nu pentru a da bine în poze. Dacă știam toate astea și acum 10 ani, când am renovat băile, scăpam mult mai ieftin cu modificările ulterioare.

Mai jos sunt 5 greșeli făcute la renovarea unei băi, de care m-am lovit și eu.

Citește mai departe5 greșeli făcute la renovarea unei băi

Mișto Bacăul, de la distanță

Profitând de faptul că am câteva mii de oameni care mă urmăresc, am pus aseară pe Facebook câteva poze cu luminile de Sărbători din Bacău, fix când au fost aprinse, cu fulgi ca bonus.

Nu o să neg, în zonele centrale luminile arată chiar fain comparativ cu anul trecut, iar comparativ cu acum 2 ani e lux. Și prin unele cartiere situația se prezintă bine, iar intrarea pe Insula de Agrement îți permite să faci niște poze instagramabile. Nu cred că s-a lucrat cu o firmă specializată, dar e peste ce am văzut eu în ultimii ani. Cam asta a fost și reacția din zecile de share-uri, venite mai ales de la băcăuani plecați în alte orașe sau țări, de bine ce o duceau aici: Ce frumos, orașul meu natal, Love, vreau acasă, vrem și noi, din astea.

Și aici e problema. Bacăul e mișto. Uneori. Dacă ești din zonă, ai plecat și te întorci în vizită mai rar ai zice că lucrurile se schimbă în bine. Totuși, nu se schimbă suficient de repede. Întrebați orice tânăr plecat din zonă în ultimii 10 ani, probabil va spune că și-ar dori să revină acasă, la ai lui, dar nu are de ce, cu ce, și mai ales, nu are suficient pentru ce.

Citește mai departeMișto Bacăul, de la distanță

Cum e România reală în 2022?

Acum că s-a terminat fasolea cu cârnați și lumea s-a întors la muncă (sau încă petrece dacă are noroc de weekend prelungit) poate că putem discuta despre cum e România reală în 2022. Anul ăsta am văzut mai puțin patriotism pe Facebook și mai mulți oameni dezamăgiți de clasa politică și perspectivele de viitor. Un studiu Reveal Marketing Research spunea că 42% dintre români urmau să petreacă Ziua Națională acasă, relaxându-se. Cam asta am făcut și noi, ne-am întâlnit cu prietenii și ne-am relaxat.

Totuși, eu zic că România e în cea mai bună situație de până acum, la nivel istoric. Și nu e vorba de creșterea economică de 800% între 2000-2022, să spunem că cifrele pot fi umflate un pic, ci de cât noroc am avut până acum. Puteam fi ca Ucraina, sfâșiată de război, sau ca Moldova, prinși între est și vest. Totuși, e clar că direcția României e spre vest, și statisticile nu mint, vom ajunge la nivelul de trai de acolo. Întrebarea e când?

Citește mai departeCum e România reală în 2022?

Cât de departe mergem pentru a evita consumerismul?

Zilele trecute am pierdut vreo 3 ore ca să îmi dau seama de ce espressorul de cafea de acasă nu mai funcționează și cum pot rezolva problema. După 2 tutoriale de pe Youtube, 3 șuruburi desfăcute și câteva cicluri de curățare cu oțet rezolvasem problema, se înfundaseră filtrele și apa nu mai putea ieși cu presiune.

Nu sunt fan șurubărit, nu am abilități de reparat prea bune, dar să spunem că am ieșit pe plus, cu câteva ore de muncă am redus un pic consumerismul, poate mai trag 1-2 ani de aparat, până trec la ceva mai profi. Totuși, dacă îmi lua 1 sau 2 zile să îi dau de cap nu cred că mi-ar fi convenit, și probabil aș fi cumpărat alt espressor, ăsta deja trece de 5 ani.

Și asta mă duce la întrebarea din titlu, cât de departe mergem pentru a evita consumerismul?

Citește mai departeCât de departe mergem pentru a evita consumerismul?

Cu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Dacă vreți ceva care să vă pună un pic pe gânduri azi aruncați o privire pe graficul interactiv din articol.

În adolescență petrecem cel mai mult timp cu părinții, rudele și prietenii. La maturitate stăm cel mai mult cu colegii de muncă, copiii și partenerul de viață, iar pe măsură ce îmbătrânim petrecem tot mai mult timp singuri. Trăgând linie, e bine să ne bucurăm de fiecare etapă. După 20 de ani vei petrece mai puțin timp cu părinții și vei avea mai puțin timp pentru prieteni, iar pe cine alegi ca partener e probabil cel mai important lucru pe care îl poți decide în viață, pentru că veți sta foarte mult împreună.

Citește mai departeCu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Zile incredibil de proaste

Din seria de truisme adevărate, adevăruri pe care le știm dar pe care uităm că le știm, e și asta – uneori avem zile foarte proaste, când nimic nu ne iese, și orice am face zilele astea vor fi proaste de la un capăt la altul, oricât am încerca noi să le reparăm cumva, să le cârpim.

Cum zice guru-ul meu preferat de pe TikTok, când știi că ai o zi incredibil de proastă cel mai bine e să mergi acasă și să te culci, în speranța că mâine va fi mai bine. Nu credeam că e adevărat, dar am avut și eu zile din astea, și seara mă gândeam că mai bine nu m-aș fi ridicat din pat, ieșeam mai câștigat decât să mă agit aiurea.

Voi când ați avut ultima dată o zi incredibil de proastă? 🙂

Citește mai departeZile incredibil de proaste

Cum mai e prin spitalele românești

Săptămâna asta am avut o intervenție chirurgicală pe care o tot amânam de vreo 2 ani, deși știam că trebuie să o fac. Ca orice bun contribuabil la bugetul de stat am vrut să o fac într-un spital de stat, să simt că beneficiez și eu de serviciile pentru care tot plătesc. Ultima dată când am fost internat în spital a fost cu 7 ani în urmă. Atunci parcă începea să se schimbe ceva în atitudinea personalului medical și calitatea serviciilor oferite, acum diferența mi s-a părut enormă.

Condițiile din spital au fost ok, era curățenie în saloane, erau lenjerii curate, erau medicamente, tot personalul s-a purtat frumos cu mine, cu explicații despre ce și cum fac, ce medicamente mi se dau, de ce se face procedura X sau Y. Am făcut chiar și glumițe, când situația o permitea, și atitudinea tuturor mi s-a părut profi. Până și mâncarea era acceptabilă, servită în caserole sterile.

Am fost tratat corect fără să mi se ceară nimic, deși cred că a contat și faptul că am știut cum să mă port, să zâmbesc, să încep cu Bună ziua și să termin cu Mulțumesc. Am ieșit din spital cu o placă de titan în minus, o notă de plată care îmi arăta cât m-ar fi costat toată distracția dacă nu eram asigurat, o foaie cu toate procedurile efectuate, medicamentele primite și o dilemă – Oare s-a schimbat în sfârșit și sistemul medical de la noi? Sau am avut eu noroc?

Citește mai departeCum mai e prin spitalele românești