Nu cred că trebuie să se bucure nimeni prea mult. Obiectivul principal a fost atins, dezbinarea oamenilor. Am văzut rude, prieteni, vecini ce se certau pe o prostie, în timp ce corupții fură în continuare.
Dar dacă tot am trecut peste asta, facem și niște referendumuri ce ar aduce toți românii la vot?
După ce am terminat de citit Sapiens, cartea în care Harari ne prezintă povestea evoluției noastre ca specie, societate și cum am ajuns să cucerim lumea, am pus pe lista de citit și Homo Deus, cartea care ne arată variantele pe care le avem noi ca specie, ce ne rezervă viitorul. O găsiți pe eMag la 36 lei, tradusă în română. Nu e o carte ușoară, dar la fel ca și prima, te absoarbe, și toate afirmațiile din carte sunt bazate pe studii, cifre.
Văzusem o tendință pe la noi anul trecut să se facă mișto de Thassos, că s-a umplut de români, oricine vine aici acum. Cam așa e, dacă mergi pe ideea asta nici Thassos nu mai e ce-a fost. Totuși, dacă te gândești că în continuare berea e rece, plajele sunt superbe, mâncarea e bună și grecii se încăpățânează să zâmbească și să te enerveze cu relaxarea lor molipsitoare, atunci parcă nu mai contează că Thassos nu mai e ce-a fost, important e că încă este.
Mă uit din când în când la cursurile astea cu speakeri ce pretind că dețin secretul fericirii, că îți vor explica ei cum să reușești în viață, de la carieră, bani, dragoste până la hobby-uri și cum să ai un stil de viață sănătos. Meh, e un mare bullshit. Dacă înveți ceva pe măsură ce înaintezi în vârstă este că nici un adult nu le știe pe toate, nu deține nimeni secretul fericirii. Toți încercăm să părem cât mai siguri pe noi, cât mai profesioniști în domeniile unde lucrăm, dar în realitate totul se rezumă la câte eșecuri ai avut în viață și MAI ALES, ce ai învățat din ele.
Există 2 tipuri de oameni, cei care au locuit toată viața la oraș și văd mutatul la casă/țară ca fiind o evadare din cotidian, o schimbare a stilului de viață, o întoarcere la origini, și cei care au trăit/copilărit la țară și știu atât plusurile și minusurile pentru fiecare mediu. Realitatea e pe undeva pe la mijloc, nu e totul roz, dar nici negru, și cel mai bine dacă vrei să te muți de la oraș la țară e să vorbești cu oameni care au făcut deja asta, ca să ai niște așteptări realiste.
Mă uitam că au început și românii să se intereseze de educația financiară, cum pot să își gestioneze mai bine banii, să vadă pe ce îi cheltuie și de unde le vin. Și lumea merge la tot felul de cursuri din astea despre bani, succes și afaceri, dar ignoră cea mai simplă regulă pentru a o duce mai bine pe termen lung: Nu poți cheltui mai mulți bani decât produci. E prima chestie unde trebuie să lucrezi, ca să nu mai fii #sarac.
Pe măsură ce ne ce cresc fetele constat cu tristete că în scoala românească s-au schimbat prea puține față de atunci când am terminat-o noi. În continuare accentul se pune pe notele mari, iar mesajul transmis subtil este că dacă nu ai 10 pe linie ești prost. În continuare părinții se îngrămădesc la școlile bune din centru deoarece cele din cartier nu au dotări, în continuare se fac ore de pregătire la greu, că profesorii sunt prea incompetenți ca să își facă treaba în clasă dar acasă brusc devin genii pe banii părinților, în continuare temele sunt un mod de viață pentru copii, și în continuare se pune semnul egal între o școală bună și garanția succesului în viață. Și e trist, că nu doar profesorii cred astea, ci și unii părinți.