Vă doresc să aveți un an exact așa cum vi-l doriți și voi. La mulți ani!
Pentru 2014


Vă doresc să aveți un an exact așa cum vi-l doriți și voi. La mulți ani!

Sfârşitul de an e caracterizat de bilanțuri, decizii, evaluări și planuri pentru anul următor. Dacă majoritatea firmelor fac lucruri de genul ăsta deoarece au nevoie de ele pentru a stabili unde sunt și unde vor să ajungă cred că mulți români nu sunt obișnuiți să își facă planuri, să se autoevalueze, să își stabilească obiective pentru anul următor, majoritatea ghidându-se după clasicul Cum o vrea Domnul și folosind ca scuză pentru eșecurile proprii prea cunoscutul Ce să facem, asta este.

Mi se pare forțată ideea asta, că trebuie neapărat să te distrezi, fix în noaptea de Revelion. Forțată și exploatată prea mult de toată industria hotelieră. Nu zic că nu e fain să faci Revelionul la munte, înconjurat de zăpadă, alături de cei dragi, dar am petrecut de atâtea ori la munte în luna ianuarie, când pensiunile erau mai puțin aglomerate, și chiar nu am simțit nici o diferență, din contră, m-am simțit mai bine, mai relaxat.

Să nu spuneți că nu v-am colindat și eu anul acesta. Să aveți sărbători liniștite alături de cei dragi, iar noul an să vă găsească cu zâmbetul pe buze, plini de optimism.

Fiică-mea mănâncă în fiecare dimineață și seară cereale cu lapte. E înnebunită după ele. Îi plac și multe alte lucruri: îi plac și jucăriile, și hainele frumoase, și desenele animate, și plimbările plin parc, și jocurile, dar mai ales cerealele. Și eu am grijă ca ea să aibă mereu cereale, dimineața și seara.
Lunar primesc pe blog, dar și la agenție, diverse propuneri de colaborare pro bono sau propuneri de bartere cu diverse produse și servicii care nu îmi sunt utile, în 99% din cazuri. Unii oameni au nevoie de serviciile mele, le consideră utile pentru ei și afacerile lor, oferindu-mi la schimb lucruri de care eu nu am nevoie, nu le consider utile, pentru că așa au învățat ei că funcționează barterul, cu schimburi inechitabile. 🙂

Voi vă mai amintiți cele mai frumoase momente din copilărie? Eu trebuie să recunosc că am pierdut multe amintiri odată cu trecerea anilor, deși îmi mai povestesc ai mei ce isprăvi făceam când eram mic. Pe vremea noastră tehnologia nu era așa de avansată, filmările erau rare, iar fotografiile se faceau doar la ocazii speciale, nu ca acum, orice clipă memorabilă poate fi capturată rapid cu telefonul, aparatul foto sau camera de filmat.

Mă enervează atitudinea asta de neputință pe care o întâlnesc la mulți români. Mereu e altcineva de vină pentru faptul că nu se descurcă în viață, pentru că au un job prost plătit, pentru că nu au prieteni pe care să se bazeze, pentru că sunt nefericiți. Ba statul e vinovat pentru că nu funcționează cum trebuie, ba școala a fost vinovată pentru că nu l-a pregătit pentru viață, ba părinții sunt vinovați pentru că nu i-au asigurat o situație materială bună, ba Dumnezeu pentru că nu i-a ajutat, ba prietenii pentru că le-au tras țeapă. Iar resemnarea lor se sintetizează de obicei prin clasicul Ce să facem, asta este.