Mă uitam că în perioada stării de urgență, dar și acum, când suntem un pic mai relaxați, a crescut tendința de a critica firmele, comercianții, brandurile. În criză spuneau mulți că e ok că s-au închis restaurantele și magazinele, deoarece lumea cheltuie mai puțin, și am descoperit că putem trăi și cu mâncare gătită acasă sau fără porția de shopping săptămânal. Comercianții sunt răi, cam ăsta e rezumatul, urmăresc doar profitul, nu salvarea umanității. Se simte o adiere de nostalgie după socialism – să se ocupe statul de toate firmele, să controleze statul prețurile, că e rău capitalismul. Generațiile noi nu au făcut foamea la propriu, nu au tremurat de frig, nu au fost torturate pentru curajul de a gândi altfel decât zice statul, și li se par nasoale democrația, capitalismul, economia liberă. Prea puțini oameni realizează că nimeni nu te obligă să îți cheltui toți banii la mall sau să mănânci zilnic în oraș. Ai și opțiunea asta, dar nu e singura.