Dacă tot se discută despre stresul dinaintea plecării în concediu m-am gândit că poate mulți nu realizează de ce sunt recomandate vacanțele mai lungi, și dacă tot vorbim de vacanțe lungi, cam cât de lungi trebuie să fie ele? Potrivit cercetătorilor, ne trebuie exact 8 zile de vacanță, nici mai mult, nici mai puțin.
Anul ăsta s-a accentuat un trend pe care l-au ratat cam toate site-urile ce abundau prin ianuarie în predicții despre chatbots, integrarea AI-ului în magazinele online și influencer marketing. Tot mai multe companii au crescut bugetele alocate marketingului direct către clienții existenți și au dezvoltat programe, platforme și aplicații proprii ca să nu mai depindă de Facebook, Instagram, Google și alte metode de promovare în atragerea clienților. Sigur, erau și înainte programe de loialitate, dar acum se joacă la alt nivel.
Fix la articolul despre cozile din epoca comunistă îmi comenta cineva pe un grup de Facebook cu binecunoscuta placă – da, erau cozi la alimente, dar statul le dădea tuturor românilor casă și serviciu, nu ca acum, când nu găsești joburi sau ești prost plătit. Mie mi se pare că și aici sunt două bule distincte în România – oamenii bine pregătiți care au salarii bune și își găsesc ușor de muncă, și oamenii ce lucrează pe joburi entry level, care sunt dispensabili din punctul de vedere al companiilor, deci plătiți cu salarii mici. Mă înșel?
Am văzut filmarea de mai jos, făcută în anii 1980. Pe scurt oamenii nu stăteau la coadă pentru că era Black Friday sau Cyber Monday, stăteau la coadă pentru că nu se găseau alimente, iar cele care se găseau se dădeau pe sub mână sau cu cartelă. Când se făcea aprovizionarea erau cozi infernale. Cam asta era situația în ultimii ani ai comunismului în România, prin orașe nu se găsea de mâncare. Cine avea pile, stătea la țară sau avea rude la țară se mai descurca, dar oamenii obișnuiți, cum erau majoritatea românilor, stăteau la astfel de cozi. După asta plâng unii nostalgici ai comunismului. Ironia face că acum stăm la cozi pentru a prinde diverse promoții, online și offline, dar măcar nu ne mai îngrămădim pentru a avea ce pune în farfurie.
Fetele noastre au crescut cu internetul la apăsarea unui buton, li se pare ceva normal să se trezească dimineața și să verifice ce mai e nou pe Youtube, să urmărească un serial pe Netflix sau să stea la povești cu prietenele pe Whatsapp. Au crescut într-o lume unde accesul la internet e banal, și cred că și noi îl percepem la fel, ca fiind normalitatea. Totuși, eu încă îmi amintesc vremurile când era o aventură să trimit un email de pe smartphone, dacă nu eram conectat la WiFi. Pare departe în timp, dar acum 10 ani de zile internetul mobil încă era slab, și ca viteză și ca acoperire. Ce avem acum e lux, iar meritul e al operatorilor telecom, care au dezvoltat rețelele mobile, chiar și în zone unde numărul de utilizatori era mic. Nu vreau să mă gândesc cum ne-am fi descurcat în pandemie fără internet. Vodafone a anunțat ieri că în perioada martie 2020 – iunie 2021 a extins acoperirea rețelei mobile cu un număr de peste 700 de statii 4G, practic oferă acoperire cu servicii de comunicații pentru 96% din populația din mediul rural.
La articolul despre showroom-ul eMag din Bacău îmi comenta cineva că ar trebui să aplaudăm deschiderea de magazine românești, nu străine, ignorând faptul că vorbim despre o companie cu peste 3000 de angajați în România, ce plătește taxe și impozite pentru birouri, spații închiriate, profit, bani care ajung la stat, deci teoretic înapoi la români. Plus că a mai vrut unul, Daea, să redeschidă magazine de stat, și uitați ce frumos au dat faliment. Când am pus ieri o poză cu berea Bermas și am zis că e bună pentru prețul ei, fiind singura fabrică de bere rămasă deschisă în Moldova, din vechea gardă, mi-a zis altcineva că nu se compară cu berile străine de top. Nici nu trebuie, eu am comparat-o cu alte beri la 2 lei, dacă vreți comparație pe altă gamă luați Solca, făcută tot de Bermas. Am senzația că suntem blocați într-un patriotism de fațadă, în loc să fim realiști și să înțelegem că țara asta are și plusuri, și minusuri. Patriotismul nu înseamnă că trebuie să vezi doar lucrurile bune din țară, mai ales în domenii în care ele nu există.
La articolul despre monitorizarea telefoanelor copiilor prin Family Link am primit un comentariu care m-a pus pe gânduri. În primul rând m-a pus pe gânduri datorită felului în care e scris, vedeți mai jos de ce, uneori am senzația că părinții au mai multă nevoie de educație decât copiii. În al doilea rând m-a pus pe gânduri pentru că părintele întreba cum poate să afle contul folosit de copil pe telefon, pentru a urmări ce face și ce descarcă. Micuțul are 15 ani, de unde și dilema mea. E ok să urmărești ca părinte tot ceea ce face un adolescent pe telefon? Când spui stop, de aici îl pot lăsa pe cont propriu?