Etichetă marketing

Ce vârstă și ce aptitudini ar trebui să aibă un social media manager

In ultima perioadă se discută destul de mult pe blogurile ce tratează subiectul social media despre vârsta ideală a unei persoane angajate să se ocupe de comunicarea online pentru o companie, sau un social media manager, cum i se zice mai pretențios. Una din tabere e de acord cu articolul ăsta – Why Every Social Media Manager Should Be Under 25, care susține că social media manageri ar trebui să fie cât mai tineri, sub 25 de ani, tocmai pentru că tinerii au crescut cu social media, au folosit rețelele sociale întâi în mod personal și după aceea au învățat să le folosească și profesional, pentru comunicarea corporate. Cum ar veni, social media e pentru ei un mediu cu care au crescut, deci știu să se descurce ușor online.

Cealaltă tabără susține contrariul, un social media manager ar trebui să fie mai matur, peste 25 de ani, pentru că tinerii nu știu să comunice eficient mesajul unui brand, sunt prea imprevizibili, disciplinați, greu de controlat.

Adevărul? Adevărul este că e o prostie să discuți despre vârsta ideală când vine vorba de angajarea unei persoane pentru gestionarea conturilor online ale unui brand. Dacă ar fi după angajatori persoana respectivă ar trebui să fie suficient de matură pentru a înțelege regulile de comunicare din interiorul companiei, dar și destul de tânără încât să navigheze ușor prin hățișul rețelelor sociale, încât să comunice pe înțelesul utilizatorilor de internet, fără acel limbaj de lemn de care fugim cu toții. Ori de regulă asta e cam greu de obținut.

Totuși, cunosc persoane care la 20 și ceva de ani sunt mature, au lucrat cu branduri mari și înțeleg faptul că trebuie să respecte niște reguli, cum la fel de bine cunosc persoane peste 30 de ani care fac gafe după gafe în comunicarea online.

Cred că atunci când vine vorba de angajarea unui social media manager ar trebui să se plece de la aptitudinile pe care el le are, nu de la vârstă. Nu e vorba doar de salariul pentru un angajat entry level, ci de ce știe el să facă, ce a mai făcut până acum.

Ce ar trebui să știe un social media manager?

  • Să poată lucra pe mai multe proiecte, pentru că e posibil să deruleze simultan o campanie pe Facebook, una cu bloggeri, plus comunicarea online pentru un eveniment, de exemplu.
  • Să poată crea conținut pentru brand, să vină cu idei noi, fie că e vorba de blog, Facebook, Twitter, Youtube sau LinkedIn. Da, găsim informații destule pe internet, dar nu e suficient pentru a menține interesul publicului, plus că mesajele trebuie particularizate în funcție de rețea.
  • Să fie organizat, să rețină detalii. De exemplu, e o diferență între trimiterea unui mesaj standard către toți bloggerii care scriu pe o nișă și trimiterea unui email personalizat cu câteva particularități ale blogului fiecăruia.
  • Să cunoască particularitățile rețelelor sociale pentru a le utiliza eficient în comunicarea cu fanii și clienții pe internet.
  • Să poată derula campanii în cele mai folosite rețele sociale, să știe cum să optimizeze reclamele și costurile pentru fiecare rețea.
  • Să poată redacta și adapta un text pentru comunicarea online, plecând de la un comunicat de presă sau un text informativ. Un minim de cunoștințe despre optimizarea SEO nu strică.
  • Să cunoască regulile comunicării online, de exemplu regulile pentru trimiterea de emailuri sau modul în care se comunică cu un client nemulțumit pentru a preveni o criză de PR online.
  • Să cunoască limba engleză.
  • Să poată interpreta datele de trafic, să monitorizeze constant conturile online și traficul acestora.

Bogdana avea mai demult un articol interesant legat de activitatea unui social media manager.

Bonus: What Makes an Exceptional Social Media Manager?, 50 skills a social media manager could need

Voi ce aptitudini credeți că ar trebui să mai aibă un social media manager?

Citește mai departeCe vârstă și ce aptitudini ar trebui să aibă un social media manager

Branding pentru servicii funerare – Raiul divin

Mă gândesc că trebuie să fii puțin sadic pentru a pune ca nume unui magazin de pompe funebre Raiul Divin, dar în fond ce știu eu, sigur proprietarii își cunosc mai bine clienții.

Adică oamenii vin la tine îndurerați pentru a cumpăra cele necesare înmormântării iar tu îi întâmpini cu un zâmbet și le spui Bine ați venit în Rai? Oare așa funcționează treaba?

A da, să nu uităm de Știm că sunteți morți după noi, un alt slogan genial din același domeniu.

Citește mai departeBranding pentru servicii funerare – Raiul divin

Când vom scăpa de reclamele de pe stâlpi?

Eu sincer nu le înțeleg. Nici ca om de marketing, nici ca simplu consumator. Cred că prezența lor poate fi luată ca un indicator al civilizației, al schimbării de mentalitate, semn că mai avem mult de evoluat. Nu zic că afară nu vezi deloc reclame pe stâlpi, mai apar uneori, mai ales în cartierele periferice, dar în majoritatea orașelor din România orice stâlp devine un panou de reclame, inclusiv în zona centrală.

Și dacă ar fi doar stâlpii ar fi bine, dar idioții care le lipesc nu se limitează doar la asta, lipesc aceleași reclame și pe clădiri, la intrarea în scările de bloc, pe garduri, oriunde este un petec liber ce poate fi folosit ca spațiu publicitar.

Citește mai departeCând vom scăpa de reclamele de pe stâlpi?

Reclamă Profi cu dansul pinguinului

Despre reclamele pentru magazinele Profi s-a discutat mult. Ba că sunt jenant de slabe, ba că sunt special concepute pentru a atinge un anumit public țintă și funcționează, ba că agenția e de vină. Ultimul spot m-a lăsat fără cuvinte. Chiar nu știu ce să spun, încă încerc să procesez conceptul.

O fi pe target, nu o fi pe target, voi ce spuneți? Chiar vând reclamele astea?

Citește mai departeReclamă Profi cu dansul pinguinului

Aproape 90% dintre români au cel puţin două televizoare în casă

Asta e una din concluziile unui studiu realizat de TNS Pentor pentru Toshiba. Studiul a fost realizat între 24 noiembrie și 15 decembrie 2011 și a avut 623 de respondenți, persoane cu vârste între 20 și 60 de ani. Recunosc, numărul respondenților nu e foarte mare, pot apărea și erori, dar totuși, 90% e enorm de mult ca procent.

Oare de aia sunt românii așa deștepți, pentru că mănâncă televiziune pe pâine, pentru că au televizoare peste tot în casă? Eu m-am uitat la TV maxim 1 oră în ultima lună și mă simt foarte, foarte relaxat. Nu simt lipsa știrilor care dezinformează, nu simt nevoia de talkshow-uri de proastă calitate, nici nu îmi e dor să văd filme de acum 20 de ani difuzate iar și iar.

Rezultatele studiului:

Aproape trei sferturi dintre respondenţi (73%) au declarat că vor să achiziţioneze un televizor nou în următorii trei ani, iar 48% plănuiesc să o facă în anul imediat următor. În cazul celor din urmă, planul de achiziţie este, cu precădere, popular în rândul celor cu venituri familiale de cel puţin 3.000 lei.

Site-urile producătorilor şi recomandările prietenilor şi familiei sunt sursele de informare folosite cel mai des de către români. Deşi în proporţie de 81%, aceştia vizitează site-ul pentru a se informa asupra produselor, majoritatea achiziţiilor (71%) se întâmplă în magazinele fizice, la diverşi retaileri.

Cei mai mulţi dintre români preferă să cumpere un anumit model decât să dea banii repede.  Aproape 24% dintre ei au nevoie de o singură zi pentru a lua decizia.

Preţul şi ecranul sunt cruciale în alegerea modelului şi brandului. Pentru posesorii de Toshiba, cei mai importanţi factori au fost consumul redus de energie şi specificaţiile tehnice. Într-un clasament al criteriilor luate în considerare de români, brandul este abia pe locul al cincilea ca importanţă. Totuşi, în opinia românilor, brandul trebuie să fie garantul calităţii şi al preţului. Potrivit declaraţiilor, opiniile celorlalţi, după luarea deciziei de cumpărare, nu sunt aproape deloc luate în considerare.

Dacă ar fi să comparăm importanţa declarată faţă de motivele ascunse pentru care preferă un anumit model, vom observa că este o mare diferenţă când vine vorba de consumul de electricitate. În fapt, românii acordă o mai mare importanţă preţului.

Comunicatul de presă, poate are nevoie cineva, e mai jos.

Citește mai departeAproape 90% dintre români au cel puţin două televizoare în casă

Cum a reușit Beats să se promoveze gratuit la Jocurile Olimpice folosind marketingul tip ambuscadă

Stirea asta nu a fost prea discutată prin online la noi, deși pasionații de marketing ar trebui să fie interesați de ea. Jocurile Olimpice, ca orice altă competiție sportivă importantă, atrage foarte multă atenție. Și foarte multă vizibilitate din partea publicului, vizibilitate pentru care brandurile mari sunt dispuși să plătească sume importante, ce le garantează exclusivitatea în aparițiile legate de eveniment. Cel puțin în teorie.

Mă uitam zilele trecute pe lista de sponsori oficiali ai Jocurilor Olimpice de la Londra: Coca-Cola, Acer, Omega, Dow, GE, McDonald’s, Panasonic, P&G, Atos Origin, Visa, Samsung, Adecco, Arcelor Mittal, Cadbury, Cisco, Deloitte, Thomas Cook, UPS.

Ce mi-a atras atenția pe lista aia sunt Coca-Cola și McDonald’s. Să ne înțelegem bine, nu am nimic cu brandurile, sunt ok pe nișa lor, dar în clipa în care un eveniment sportiv e sponsorizat de un lanț de fast-food-uri și o băutură carbogazoasă e clar că banii sunt mai importanți pentru organizatori decât imaginea de ansamblu. Asta așa, ca idee.

Revenind la Beats, probabil ați auzit de celebrul brand de căști lansat în State de la fel de celebrul Dr. Dre. Prețurile pleacă de la 200 de dolari, deci nu sunt tocmai ieftine. Avantajul lor este că s-au asociat de la început cu vedete, muzicieni și sportivi care au promovat brandul și astfel au ajuns să fie căutate de cei pasionați de muzică, cu bani mulți în cont. Bine, sunt și foarte atent lucrate, sunetul se aude foarte bine, deci nu plătești doar reclama când le cumperi.

Când vine vorba de căști la Jocurile Olimpice sponsorul oficial e Panasonic, deci era clar că Beats trebuia să vină cu altă strategie pentru a fi vizibil în cadrul competițiilor. Strategia lor a fost simplă și genială în același timp: au creat căști Beats personalizate în culorile fiecărei țări și le-au oferit sportivilor reprezentativi care participau la Olimpiade. Fiind un brand deja plăcut de sportivi, aceștia s-au afișat cu căștile peste tot la antrenamente, creând buzz și publicitate gratuită prin mesajele și fotografiile postate inclusiv pe Twitter, Facebook și diverse site-uri de știri.

Comitetul Olimpic a intervenit interzicând folosirea altor căști decât ale sponsorului, adică Panasonic, dar scopul ambuscadei de marketing realizate de Beats a fost atins. În fond, e cam greu să convingi sportivii să utilizeze un alt brand decât cel pe care îl îndrăgesc. Nu poți forța lumea să folosească un produs dacă nu este pe placul lor, nu?

De citit: The Power of ambush marketing, Athletes Sport Not-an-Olympic-Sponsor Beats by Dr. Dre, Headphone maker ‘Beats’ marketing rules at Olympics.

Acest tip de marketing este denumit ambush marketing sau marketing tip ambus­cadă. Practic el presupune că un brand se asociază unui eveniment, în cazul nostru Jocurile Olimpice,  fără a plăti taxele de sponsorizare. Am mai scris despre marketingul de tip ambuscadă în 2010, când 36 de olandeze au fost evacuate de pe stadion la Cupa Mondiala si doua dintre ele au fost arestate.

Până la urmă, se pare că scopul scuză mijloacele, iar dacă Beats scapă fără a fi dați în judecată ei s-au ales cu publicitate gratuită în valoare de milioane de euro cu prețul câtorva căști.

Citește mai departeCum a reușit Beats să se promoveze gratuit la Jocurile Olimpice folosind marketingul tip ambuscadă