Trăim vremuri bune acum, berile curg valuri peste tot, dacă mergeți în magazine, baruri sau berării avem zeci de sortimente de unde să ne alegem preferatele, dar mulți nu își mai amintesc că nu a fost mereu așa, pe vremuri aveai 2-3 beri din care să alegi.

Eu nu am amintiri legate de bere de dinainte de ’89 ca Petreanu, vorba aia, abia mă jucam în nisip pe vremea aia, dar îmi amintesc și acum când am început eu să descopăr tainele berii, prin clasa a 8-a. Nu știu cum se face, dar la banchetul de absolvire eu eram contabilul clasei, și după ce am făcut toate cheltuielile, în ziua banchetului am descoperit că mai rămăseseră niște bani. Eram vreo 10 băieți în clasă, restul numai fete până la 29. Ne-am gândit noi ce să facem și am decis așa: fetelor le cumpărăm câte o ciocolată, să le îndulcim, iar noi băieții mergem la o bere, într-un bar la vreo 300 de metri de școală, unde ne cunoșteam cu barmanul. Așa am sărbătorit terminarea celor 8 clase, cu o bere. Nu mai știu de care era, de fapt nici nu mai contează, important pentru noi atunci era că beam bere, ca bărbații. Din halbă. Și eram tare mândri!

După ceva ani, în timpul liceului făcut în Roman, când mai prindeam câte o oră liberă sau ne luam noi o oră liberă aveam 2 locuri unde mergeam de regulă. Dacă stăteam prost cu banii mergeam la un fast-food aproape de liceu unde erau hamburgeri ieftini și bere la halbă pe săturate, iar dacă o duceam mai bine mergeam la Hera, într-o zonă comercială numită Groapa, unde se aduna lumea bună din oraș. Aici beam bere ca domnii, la pahar, iar paharul era personalizat cu numele berii, Silva fiind printre favoritele grupului. Anul era 2001 și în continuare numărul berilor nu era enorm.

Unul din tipurile de bere pe care l-am descoperit tot în liceu și de care am rămas profund pasionat e berea neagră. Apăruse pe piața locală de ceva vreme Silva Strong Dark Beer sau Silva brună, cum îi zicem cu toții. Atunci era o apariție exotică într-o piață dominată de berile blonde, nu mai zic de savoarea ei, de gustul inconfundabil. De fapt cred că a fost prima bere brună pe care am băut-o, poate ăsta e unul din motivele pentru care am rămas așa de bun prieten cu ea.

Timpul a trecut, am ajuns la facultate în Iași, unde am avut mai mult timp să aprofundez istoria berii și să îmi extind orizontul cunoașterii. Lucram full time, mă chinuiam să ajung și la cursuri, dar din când în când mai prindeam câte un chef studențesc, plecat de regulă de la o simplă propoziție, hai să luăm niște bere. Și acum mai țin minte nopțile pierdute, prieteniile legate și sacoșele cu sticle de bere goale pe care le duceam dimineața la tomberon.

Acum pot zice că am ajuns să cunosc destul de multe despre bere. Mereu apreciez o bere bună și când am ocazia, încerc ceva nou. Nu cred că am experiența lui Somnulescu, care povestește pe Berarul cu atâta pasiune că îmi face sete, nici rezistența lui Chinezu, care cred că bea berea pe post de suc, dar știu că berea se bea din pahar, nu din sticlă, lucru pe care mulți dintre pasionații de bere îl uită, și mai știu că prefer calitatea, nu cantitatea.

Voi vă mai aduceți aminte de prima bere?