Etichetă personal

Introducing Advertica – nu doar o alta agenție interactivă

agentie interactiva

Sunt vreo 8 ani de zile de când lucrez în marketing, sub o formă sau alta. Am lucrat întâi în linia întâi, adică în vânzări, locul unde te călești, te adaptezi și înveți să citești clienții, să te adaptezi în funcție de profilul fiecăruia pentru a oferi ceea ce are nevoie și pentru a îți atinge targetul.

După aceea am lucrat pentru mai multe companii, unde am învățat să jonglez printre contracte, relații cu furnizorii, distribuitorii, mass-media, discuții cu agențiile, cercetări de piață, strategii de promovare, campanii și discuții cu clienți finali. În timpul ăsta am învățat singur foarte multe lucruri despre marketingul online și utilizarea social media pentru a ajunge la clienții finali. Nu mai zic de blogging, sunt vreo 5 ani de când tot scriu aici.

În ultima perioadă s-au adunat și colaborările pe cont propriu cu diverși clienți, pentru campanii de marketing online sau consultanță pe social media. Și pentru că cea mai des întâlnită întrebare era  Poți da factură pentru…? … am decis să trec la nivelul următor – Advertica, o agenție interactivă pornită împreună cu Cristi.

agentie interactiva

Găsiți la pagina Servicii mai multe detalii despre ce facem, pe scurt vă pot spune că dacă aveți nevoie de un site de prezentare, de servicii de marketing online sau consultanță privind utilizarea social media în comunicarea cu clienții puteți trece pe la noi, să discutăm lejer la o cafea. Normal că avem și pagină de Facebook – facebook.com/advertica, unde ne puteți bombarda cu Like-uri și Share-uri, pe sistemul Like&Share dacă… Am văzut că se practică acum.

Suntem orientați spre rezultate palpabile și colaborări pe termen lung, respirăm și mâncăm marketing pe pâine, deci dacă aveți nevoie de serviciile oferite vă așteptăm la o discuție, offline sau online.

Citește mai departeIntroducing Advertica – nu doar o alta agenție interactivă

Fericirea e în lucrurile mici

Dacă nu mă credeți pe mine întrebați-o pe Diana, care a făcut ieri toată ziua trafic cu apă din mare până pe plajă, s-a aruncat în valuri, și e fericită. Cred că depinde și ce așteptări avem, dar de multe ori nu ne trebuie lucruri scumpe pentru a fi fericiți.

P.S: recunosc, am pus o poză cu fiică-mea pentru că sunt la mare și duc lipsă de inspirație :).

Citește mai departeFericirea e în lucrurile mici

Nu mai aveți timp pentru voi?

Si eu ziceam la fel. Și tocmai când spuneam că nu mai am deloc timp liber, că nu mai apuc să respir, că am nevoie de o zi cu 48 de ore, am dat peste articolul The ‘Busy’ Trap și m-am mai relaxat puțin.

E adevărat, societatea noastră te face să te simți vinovat dacă nu faci mereu ceva, dacă ai timp de pierdut, dacă spui cuiva că freci menta. În schimb dacă spui mereu că ești ocupat, că nu ai timp de nimic, pari o persoană importantă, creezi impresia unor realizări, chiar dacă tu de fapt nu faci nimic important, doar te plângi că ești ocupat și aglomerat, pentru că toți din jurul tău fac la fel. Sună cunoscut?

Îmi aduc aminte de weekendul trecut, când am stat 3 zile la munte, fără semnal la telefon, fără internet, fără stres. Surprinzător, dar lumea nu s-a dărâmat în absența mea, luni când am revenit la realitate totul era la fel, mi-am verificat mailurile, căsuța vocală, mesajele primite și nu era nimic important. E trist, dar lumea a mers înainte și fără mine.

Morala? Ne credem mai importanți decât suntem. Lumea nu depinde mereu de noi, nu suntem buricul pământului. Deconectați-vă telefonul, închideți-vă laptopul și luați-vă câteva ore … sau zile de pauză. Lumea va fi la fel când veți reveni la statutul de oameni superocupați.

Citește mai departeNu mai aveți timp pentru voi?

Când specialiștii nu sunt specialiști

Ceva lejer azi, că tot e weekend. De vreo două luni de zile renovăm apartamentul unde stăm, de zici că ne-am apucat de construit o casă, nu de aranjat un apartament cu 3 camere. Așa e când începi cu un plan și tot modifici pe parcurs. Bun, ajungem la retușurile finale.

În apartament este montată o centrala Ariston care mergea bine mersi de vreo 8 ani, doar că după ce am terminat renovatul nu mai pornea. Firma care a montat-o a asigurat service-ul pentru ea pe toată perioada, aveau referințe bune, deci sunăm  ca să trimită pe cineva, să verifice centrala. Vine un tip cam tinerel, se uită vreo 20 de minute, face niște teste și emite verdictul: Da, placa electronică e defectă, e o piesă cam scumpă, vă costă 1000 de lei să o înlocuiți dar mai degrabă ar trebui să luați în considerare o centrală nouă, mai ales că asta e depășită  bla bla…

Eu deja mă uitam la el și mă gândeam dacă își bate joc de mine sau e serios. Să îi spui cuiva după 20 de minute că o piesă costă 1000 lei sau că ar trebui să investească în jur de 2500 lei într-0 centrală nouă nu mi se pare chiar ușor, eu aș mai fi făcut niște teste, dar na, el era specialistul.

Îi zic mersi, mă mai gândesc. A doua zi iau ziarul și caut o altă firmă care face inclusiv reparații de centrale termice. Sun, dau adresa, peste 2 ore vin 2 tipi mai în vârstă, cu multe echipamente după ei. După 1 oră de muncă îmi spun că sigur NU e placa electronică. După încă 2 ore pleacă după niște piese, dar spun că revin în 1 oră. După 1 oră revin, schimbă niște piese, mai curăță niște circuite din centrală și totul e ca nou, centrala funcționează impecabil.

Verdict final după ce au muncit cei doi o zi întreagă: centrala reparată, funcționează ca nouă – 400 lei. Ceilalți erau la furat.

Concluzia e simplă, să nu aveți încredere în nici un specialist, indiferent de recomandările pe care le are. Dacă ceva vi se pare suspect, dacă aveți o bănuială, dacă vi se cere prea mult pentru un serviciu mai cereți o opinie, mai întrebați o altă persoană cu experiență în domeniul respectiv. Unii au impresia că suntem dispuși să aruncăm cu bani pe geam doar pentru că așa ne zic ei.

Ghici ce firmă voi recomanda eu de acum când vine vorba de centrale termice și ce firmă voi critica? M-am săturat de specialiștii fără experiență. Voi nu?

Citește mai departeCând specialiștii nu sunt specialiști

Cea mai mare problemă a unui fotograf

Trecem peste problemele legate de filtre, obiective, aparat, accesorii, lumina cea mai bună pentru o fotografie etc. Cea mai mare problemă a unui fotograf este că el nu apare în fotografii. Fiind preocupat să îi pozeze pe alții, să tragă cadru după cadru, să obțină fotografii de efect, el uită că din când în când ar trebui să zâmbească și el către obiectiv.

Cam așa pățesc și eu. De fiecare dată când mergem într-o excursie în grup mă trezesc promovat automat ca fotograf al grupului. Asta nu e o problemă, în fond îmi place să fotografiez, doar că din când în când mai dau aparatul și altora, în speranța că voi avea și eu o fotografie decentă. De exemplu weekendul ce tocmai a trecut am făcut o ieșire la munte. Din cele 350 de fotografii făcute, 3 sunt cu mine, făcute de altcineva. Am încărcat pe blog cea mai bună dintre ele:

Înțelegeți ce zic acum?

Citește mai departeCea mai mare problemă a unui fotograf

Cum obții un buletin nou în România

Marți am mers la Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Persoanelor Bacău, pentru a solicita un nou buletin, pe motiv de „am fost fraier și mi-am pierdut buletinul pe care îl schimbasem acum 9 luni”.

Știam că va fi aglomerat, dar când am ajuns acolo nu mi-a venit să cred ceea ce se întâmplă. Am ajuns pe la 7 și ceva, în condițiile în care programul de lucru începe la 8. În teorie serviciul de eliberare buletine din Bacău e modernizat pentru a mai reduce din aglomerație, ai un automat de unde mergi și îți scoți un număr de ordine, iar dacă știi că mai sunt mulți oameni în fața ta poți pleca și te întorci când se ajunge la tine, media fiind de 20 de persoane pe oră, 160 pe zi.

Ce credeți că au făcut românii? Au început să vină de la 3-4-5 dimineața și să stea la cozi pentru a prinde un număr de ordine cât mai mic, deoarece numerele de ordine pot fi luate de la 7 dimineața, iar mai mult de 160 pe zi nu se dau, asta e capacitatea maximă.

Azi dimineață, pe la 7 și ceva când am ajuns eu, erau deja 130 de persoane care stăteau la coadă pentru a lua numere de ordine. La 7 dimineața! Făcuseră o listă cu ordinea în care ajunseseră, iar gardianul striga de pe listă persoanele care pot intra pentru a lua numere de ordine. Abia după ce au luat numere de ordine cele 130 de persoane am putut intra și eu pentru a lua un număr de ordine, 140 mai exact. M-am întors pe la prânz și am mai pierdut vreo 2 ore așteptând să îmi vină rândul.

Nu știu ce e mai jenant, că oamenii vin de la 3 dimineața pentru a lua numere de ordine sau că statul ne forțează să ne îngrămădim ca oile atunci când avem nevoie de serviciile sale, pentru care oricum plătim? Și nu e o chestie de perioadă, de sezon, mereu e aglomerat la eliberări buletine, permise auto și pașapoarte. Mereu. Nu mai zic de faptul că nu se eliberează bonuri de ordine după-amiaza, deși din cele 160 de bonuri de ordine luate dimineața cel puțin 20 de persoane nu se prezintă.

Oricum ar fi, am descoperit o nouă culme: am ajuns să facem liste și să stăm la cozi cu noaptea în cap pentru a lua numere de ordine care ne permit să… stăm la alte cozi. Numai în România! Uneori am impresia că sunt în zona crepusculară.

Ați pățit și voi așa ceva?

Citește mai departeCum obții un buletin nou în România