Etichetă personal

Dragă Gillete, cât mai e bărbieritul?

Mie îmi plac aparatele de bărbierit Gillette, cele cu lame de schimb. Da, știu că strămoșii noștri se bărbiereau cu lama de la topor, cea de la cuțit sau mai recent cu briciul, dar eu m-am obișnuit cu aparatele astea mai moderne, plus că am un ten sensibil care chiar reacționează mai bine când mă bărbieresc cu Gilette Fussion Power, iar vibrațiile generate de aparat ajută când vine vorba de îndepărtat părul în exces, fără durere. Chestie de gust … și de piele.

Acum deși sună a reclamă plătită de Gillete, recunosc că îmi plac aparatele lor, folosesc Fussion Power de vreun an, dar gelul de ras preferat e de la Nivea, cel alb, tot pentru ten sensibil. Nu știu de ce, dar mă împac mai bine decât cu alternativa similară de la Gillete.

Un singur lucru mă deranjează când vine vorba de lamele de schimb de la Gillete. Prețul lor, care crește tot mai mult odată cu lansarea unui nou tip de aparat. Înțeleg că mai adaugi o lamă în plus pe an de vom ajunge acuși la aparatul cu 10 lame și mai pui nu știu ce senzor care adoarme firele de păr, dar până unde se va ajunge cu prețurile? Strategia de a vinde ieftin aparatul și scump lamele e bună, dar parcă începe să se exagereze.

Ca idee, când foloseam Gillete Mach3 un set cu 4 lame de schimb era în jur de 4o de lei. Acum mă uitam pentru un set de lame Fussion Power, că mi se termină rezerva, și mai ieftin de 56 de lei nu am văzut nicăieri.

Aseară citeam pe Twitter că se lansează încă un aparat, Gillette Fusion ProGlide, cu 7 inovații sau ceva de genul ăsta. Poate că va fi mai bun, nu neg asta, dar eu sunt curios, oare cât va ajunge setul de lame de schimb, 70 de lei? 100?

Da, știu, dacă nu îmi convine pot să folosesc BIC-uri de unică folosință, dar parcă tenul meu nu merită asta. Recunosc, nu prea am găsit alternative la aparatele de la Gillete, deși am cercetat puțin piața. Am noroc că mă bărbieresc doar de 2-3 ori pe săptămână, și un set de lame mă ține chiar și 6 luni.

O alternativă interesantă, dar în State, e cea oferită de www.dollarshaveclub.com, un site care contra unui abonament lunar ce începe de la 1 dolar se angajează să îți trimită acasă suficiente lame de ras, bonus aparatul. Ei susțin că te ajută să economisești vreo 20 de dolari pe lună. Nu știu prețurile pentru lame în State, dar 1 dolar mi se pare foarte ieftin pentru bărbieritul lunar, dacă lamele chiar sunt așa de bune pe cât zic ei. În plus mi-a plăcut reclama lor, foarte la obiect:

Oare vom avea vreodată și în România oferte de genul ăsta?

Voi cu ce vă bărbieriți?

Articol sponsorizat de Gillete, Nivea, Dollar Shave Club și restul producătorilor de chestii pentru bărbierit.

Citește mai departeDragă Gillete, cât mai e bărbieritul?

Anul ăsta donăm cei 2% copiilor

Scriu rândurile astea de acasă, unde e cald și bine. E seară, eu stau într-un fotoliu, cu laptopul în brațe. Aia mică aleargă prin casă dintr-o cameră în alta, cu jucăriile în mână, rostind cuvinte pe care numai ea le înțelege, deși sunt sigur că în curând o vom corupe și o vom face să vorbească în limba noastră. E sănătoasă, veselă și neastâmpărată, probabil cel mai energic copil pe care îl știu. Normal, că doar e al meu. Într-un cuvânt, suntem bine, cu micile bucurii zilnice ale unei familii obișnuite, ceea ce vă doresc și vouă.

Ceea ce v-am descris mai sus sunt lucruri banale, pe care nu le apreciem până când nu ne dăm seama că alții nu au parte de ele. Nu toți copii au parte de familii cu o situație materială bună, de părinți înțelegători care să le asigure o copilărie senină, fericită. Unii nu au de ales și au parte  de o copilărie plină de lipsuri, cu probleme acasă sau și mai grav, fără ambii părinți.

Cei mai norocoși dintre copii cu probleme ajung să fie crescuți în case de copii unde primesc tot ceea ce le lipsește acasă: haine, mâncare, un adăpost, educație și cel mai important lucru, un strop de dragoste.

Casa de copii “Sf. Maria”  din Barați (aproape de Bacău) e un astfel de loc, o șansă pentru copii din familiile cu probleme. Îl știu de câțiva ani, de când am fost prima dată acolo, într-o iarnă. La Sfânta Maria ajung copiii orfani (de ambii părinţi sau de un părinte), abandonaţi, sau care provin  din familii dezorganizate aflate în situatii de risc, indiferent de sex, etnie, sau orientare religioasă. Casa de copii e administrată de o congregație de călugărițe catolice, dar copiii care locuiesc aici sunt de diverse religii. Îmi povestea odată una din surori că duminica copii ortodocși sunt duși cu microbuzul la biserica ortodoxă din oraș.

Cei mici învață la școala din apropiere, sunt hrăniți, îmbrăcați și educați de către călugărițe și personalul angajat, iar în timpul liber

Citește mai departeAnul ăsta donăm cei 2% copiilor

Sclavii sistemului

Dacă încercați să vă amintiți ce visuri aveați la 20 de ani și ce s-a ales de ele după vreo 10 ani cel mai probabil veți constata că nu ați reușit mare lucru din ce v-ați propus. De regulă când suntem tineri (și naivi) avem impresia că vom cuceri lumea, că o vom schimba, că vom deveni faimoși, că vom face astfel încât pasiunile noastre să devină un mod de viață.

După câți ani însă constatăm că nu am schimbat lumea, ba mai rău, lumea ne-a schimbat pe noi, și am ajuns să facem tot felul de compromisuri doar pentru a ne asigura traiul zilnic. Sistemul e de vină. Și noi.

Sistemul ne învață că avem nevoie de mașină, casă și concedii în locații exotice.

Imediat ce începem să muncim, să câștigăm niște bani, ne uităm cu poftă la ce au cei din jurul nostru. Au o mașină mișto? Ne luăm și noi una, chiar dacă vom lăsa jumate din salariu în rate, combustibil și întreținere. Probabil vom folosi mașina la maxim doar în weekend, pentru că facem ore suplimentare acum, ca să plătim ratele alea.

Dupa ce mai trec câțiva ani ajungem la concluzia că avem nevoie de o locuință, sătuli de statul cu părinți sau prin apartamente închiriate, cu tot felul de colegi și colege. Și facem un micuț credit pe 30 de ani pentru un apartament cu 3 camere sau o casă mai mare, să fie acolo, pentru când vor apare și copiii. Deja orele suplimentare de muncă se transforma în zile, iar casa și mașina stau mai mult nefolosite, noi suntem mereu la birou pentru că avem și mai multe rate care trebuie plătite.

O dată pe an mai prindem și o săptămână de concediu, pe care o petrecem într-o locație cât mai exotică, ca să avem cu ce ne lăuda în fața prietenilor. Normal, vacanța o facem tot pe credit că deh, de unde să punem bani deoparte de concediu cu atâtea rate de plătit.

După aceea apar copiii, familia se mărește și deja suntem prinși în sistem, nu ne permitem mișcări greșite, nu ne putem asuma nici un risc pentru că trebuie să plătim facturile, ratele, pentru că trebuie să ne conformăm cerințelor sistemului. Visele și aspirațiile de la 20 de ani sunt de mult uitate, tot ce putem face acum este să muncim pentru a a avea grijă că rămânem în sistem.

Și ajungem la un moment dat când nici măcar noi nu mai știm dacă suntem fericiți sau nu. Sistemul ne spune că ar trebui să fim, doar avem o mașină mișto, o casă, ne petrecem vacanțele în locuri exotice, exact ca oamenii ăia din reclamele de la televizor. De ce să nu fim fericiți?

Poate că totuși sistemul ăsta e gresit.  Mașina, casa și concediile nu cred că sunt suficiente pentru a fi fericiți. Fericirea nu se numără doar în bunurile pe care le avem, poate că de fapt fericirea e libertatea de a face ceea ce ne place cu adevărat în viață.

Uneori sunt trist când mă întâlnesc cu cineva pe care nu l-am mai văzut de mult timp, îl întreb ce mai face, cum mai e viața lui și singurele lucruri pe care mi le poate spune este că și-a luat casă și mașină. Da, avem nevoie de o locuință, de un mijloc de transport, familia și copii sunt foarte importante, dar viața nu ar trebui să se limiteze doar la plătitul ratelor și al facturilor, ar trebui să avem și un alt scop în viață.

Mă înșel? Uităm așa de repede de visele noastre?

Citește mai departeSclavii sistemului

Iernile de altădată

Cine s-ar fi gândit că iarna va veni cu frig și multă zăpadă în România? Anul ăsta, la fel ca anul trecut, la fel ca acum 2 ani ….

Cred că televiziunile exagerează știrile despre gravitatea situației, despre cât de grea e iarna. Auzim peste tot declarații cum că asta e cea mai grea iarnă din ultimii 20,30, 40 de ani, vedem reportaje cu bătrâni care spun că nu au mai văzut atâta zăpadă de când sunt ei, dar dacă ne gândim mai bine și anul trecut televiziunile aveau același circ mediatic. Reportaje cu drumuri acoperite de zăpadă, sate pierdute prin munți unde nu se poate ajunge cu mașina, magazine goale (care de fapt sunt pline, dar dă bine la vânzări să sperii consumatorii) și alte exagerări.

Îmi dau seama că există și situații grave. Bătrâni care chiar au nevoie de ajutor, oameni care sunt separați de civilizație, nu au curent, căldură etc. Problema este că televiziunile, în goana după audiență, prezintă doar situațiile negative, exagerează intenționat ceea ce se întâmplă, deformează realitatea. Alea nu mai sunt știri, ci manipulări.

Citește mai departeIernile de altădată

5 ani de blogging

Dacă nu era pagina Despre cred că uitam, în fond am uitat și de ziua mea acum vreo 2 ani. Azi se împlinesc 5 ani de zile de când am publicat primul articol. Normal că era un articol slab, jenant chiar, la care nu a comentat nimeni și care a fost citit probabil doar de mine și de peștii din acvariu. Totuși, am continuat să scriu și uite așa au trecut anii și s-au adunat cititorii, deși la început nici prin gând nu îmi trecea că voi scrie eu timp de 5 ani pe un blog, mai ales că în ultimii trei ani cred că am scris cel puțin 1 articol pe zi.

eu, ianuarie 2007, mult mai slab

Când mă uit prin arhive văd o schimbare evidentă a stilului de scris, deși îmi dau seama că e loc și de mai bine. După criteriile mele, cu 5 ani de zile în urmă scriam jalnic, acum scriu decent. Cine știe, peste 5 ani de zile poate că voi scrie bine.

Oare ar fi trebuit să scriu un articol plin de învățăminte? Adevărul este că mai am multe de învățat. Totuși, în 5 ani de zile am înțeles că trebuie să scrii des pentru a deveni mai bun, am învățat că trebuie să eviți scandalurile dacă ții la imaginea ta și am descoperit că e mai bine să legi prietenii online, decât să te dușmănești din motive stupide.

Cifrele îmi zic că am peste 1000 de cititori pe zi, vreo 908 abonați la feedul blogului, 2751 de followeri pe Twitter și încă 589 de prieteni care au dat Like pe Facebook. Pe blog s-au adunat 6570 de articole și 26500 de comentarii în cei 5 ani de blogging.

Totuși, cifrele astea nu îmi spun câte prietenii în viața reală am legat datorită blogului, ce locuri am vizitat, ce oportunități am primit și cât m-a ajutat blogul pe plan profesional și personal. Cifrele nu zic asta, dar unii dintre voi știu. Eu știu.

Dacă aveți sugestii pentru teme pe care să le abordez pe blog în următorii 5 ani de blogging vă aștept în comentarii, iar pentru gândurile bune vă mulțumesc în avans. Vorba reclamei, povestea merge mai departe!

Citește mai departe5 ani de blogging

Ce am făcut în 2011, ce vom face în 2012

E un lucru normal ca la sfârșit de an să ne facem bilanțul pe anul care a trecut și să ne propunem rezoluții pentru anul următor. Vrem să avem mai mulți bani, să facem mai mult sport, să petrecem mai mult timp cu cei dragi, să citim mai mult, să fim oameni mai buni în general.

Nu neg, și eu îmi stabilesc obiective pentru 2012, dar nu stau după aceea să le analizez zi de zi, ci le scriu doar pentru că e mai ușor să știi unde ești și unde vrei să ajungi când vezi totul scris, negru pe alb. Îmi trec câteva idei într-un txt și după aceea văd cum pot să le ating.

Totuși, de multe ori lucrurile bune ți se întâmplă fără să le planifici, fără să te gândești prea mult la ele. E ok să planificăm, să ne stabilim obiective, dar să nu uităm că uneori trebuie să ne lăsăm purtați de val, să ne ascultăm instinctele. Go with the flow!

De exemplu în 2011 nu mă gândeam că voi ține o prezentare în fața a peste 200 de oameni la Social Media Summit Iași în martie, nu planificasem  turul țării la volanul unui Renault Clio în Expediția Verde prin iulie, nu aveam de gând să beau bere rece într-o piscină cu apă caldă în mijlocul munților în august, să fiu aruncat la mal de valurile mării în Vama Veche tot în august, să merg la Blogăria 6, la fel cum nu eram sigur că mă voi muta la Bacău în septembrie și nu mă gândeam să vizitez Parisul în octombrie. Nici la SnowCamp nu știam că voi ajunge decât cu puțin timp înainte de eveniment în decembrie, și a fost extraordinar să fiu acolo și să ma reîntâlnesc cu oameni faini.

Ce voi face eu în 2012? Sper să râd mai mult alături de cei dragi, să mă încrunt mai puțin și să muncesc mai eficient pentru a ajunge acolo unde mi-am propus. Nu în ultimul rând, sper să îmi asum mai multe riscuri, nu poți câștiga dacă nu riști. Trebuie să ieși din zona de comfort pentru a îți depăși limitele.

În final avem două alegeri pentru anul care vine. Putem intra în 2012 luând cu noi toate grijile, problemele, ura, eșecurile și nemulțumirile pe care le-am acumulat în 2011 sau putem să o luăm de la capăt, păstrând doar experiențele pozitive prin care am trecut până acum și privind cu speranță spre viitor. Putem să fim pasivi sau activi. Alegerea ne aparține, acțiunile noastre vor influența anul care vine.

Voi cum veți intra în 2012?

P.S: Să nu uit, La mulți ani, mulțumesc că mă citiți!

Citește mai departeCe am făcut în 2011, ce vom face în 2012

Cum să alegeți cel mai bun nume pentru copilul vostru. Reguli de bun simț.

Cred că mulți părinți nu își dau seama că atunci când aleg numele copilului ei de fac fapt naming și branding și influențează viitorul copilului. Poate că nu pare un lucru foarte important, dar așa cum numele ales pentru un brand poate să împingă vânzările brandului respectiv și popularitatea printre clienți dacă potrivirea e bună, tot la fel și un nume ales cu atenție pentru copil poate să îl ajute sau să îl defavorizeze în viață.

Da, poate exagerez, dar adevărul e că atunci când cunoaștem prima dată o persoană ne luăm după aparențe, iar numele e primul element pe care îl aflăm despre o persoană. Cu cât un nume e mai plăcut cu atât suntem mai tentați să interacționăm cu persoana respectivă.

Nu o să spun acum că am descoperit rețeta perfectă în alegerea numelelui pentru un copil, dar sunt câteva lucruri pe care le-am observat la mulți părinți și de care eu am ținut cont când am ales numele copilului nostru. Da, online sunt o mulțime de site-uri care prezintă semnificația diverselor prenume pentru copii, sugestii de nume, topuri cu cele mai populare nume anul ăsta și așa mai departe, dar nu sunt niște reguli de bun simț legate de alegerea numelului. Deci, dacă trebuie să alegeți un nume pentru copil, citiți și sugestiile de mai jos.

Alegeți un nume ușor de pronunțat și de reținut

Eu am doua prenume, dar folosesc doar unul dintre ele, al doilea nu m-a atras niciodată. Știu, mulți părinți pun două prenume copiilor pe ideea – lasă să aibă de unde să aleagă când va crește mare, ceea ce mi se pare o prostie. Chiar cred în teoria numelor scurte, cred că atunci când cunoști pe cineva îi reții mai ușor numele dacă e ușor de pronunțat și e scurt, plăcut auzului. Nu am nici o problemă cu numele lungi, puteți să puneți și 5 prenume copiilor voștri, dar când vor fi strigați la catalog ei se vor simți nasol, nu voi.

Alegeți un nume care să sune bine atât în română cât și în alte limbi

Pedro, Hana, Juanita sunt doar câteva nume pe care le-am auzit în ultimii doi ani la copii. Dacă soțul sau soția e străină sau dacă copilul va crește într-o țară străină ar mai avea ceva sens să mergi pe un nume cu origine italiană, spaniolă, arabă etc, dar cât timp ambii părinți sunt români și copilul va crește în România de ce să îl faci să se simtă special de fiecare dată când va fi strigat, și nu în sensul bun al cuvântului? Mie mi se pare mai logic, dacă tot vă doriți un nume care să sune bine, să alegeți un nume pentru copil care să nu pară ciudat nici în română, dar să poată fi ușor de pronunțat și în alte limbi. Daniel, David, Gabriel, Luca, Adrian la băieți sau Izabela, Ema, Olivia, Sofia, Ana, Gabriela, Andreea, Maria, Diana la fete sunt nume care sună bine atât în română cât și în alte 20 de limbi, pe verificate. Doar câteva exemple, dacă vă documentați mai găsiți și altele.

Nu alegeți un nume doar pentru că e popular în perioada nașterii copilului

Anul ăsta toți copii sunt botezați cu Luca și Monica (să zicem), la anul vor fi la modă Cristina și Andrei. Gândiți-vă cum e la școală când vor fi 15 Monici și 10 Luca la catalog. Sau când strigați Monica în parcul pentru copii și vreo 5 fete întorc capul. Doar pentru că un nume e mainstream acum nu înseamnă că trebuie să îl puneți copilului vostru.

Nu alegeți nume ciudate, exotice

Ok, am spus să nu alegeți un nume comun, acum vă zic să nu mergeți nici în cealaltă extremă. Încercați să găsiți soluția de mijloc, un nume ușor de pronunțat, pe care ceilalți îl vor rosti cu plăcere și îl vor putea asocia cu elemente familiare lor. Fără Tutankamon sau Pocahontas, da?

Nu combinați nume foarte diferite între ele, dacă vreți neapărat să puneți două nume copilului

Dacă tot ați ales să puneți două prenume copilului, încercați să alegeți două prenume care au legătură unul cu altul. Maria Ioana sună bine, se lipesc unul de altul, Maria Filofteia nu prea sună bine, e o alăturare ciudată. Cred că ați prins ideea.

Ține cont și de numele de familie, cum va suna el lângă numele copilului

O cunoștință și-a botezat fetița Cătălina Paraschiva, iar numele de familie deja era compus din numele ambilor soți, dintre care unul era un nume străin, mai greu de pronunțat și scris. Imaginați-vă cum va fi marcată fetița la școală și pe terenul de joacă, când va aștepta 5 minute pentru a fi strigată corect sau pentru a se prezenta cu numele complet.

Cred că mai sunt multe de scris legat de alegerea celui mai bun nume pentru copilul vostru, în final nu pot spune că ce am scris eu e literă de lege, ci doar niște sugestii din experiența proprie și ceea ce am văzut în jur.

Totuși, țineți minte un lucru – nu puteți să schimbați numele de familie al copilului, dar vă puteți asigura că are un prenume frumos, ușor de reținut, care să sune bine rostit la un loc cu numele de familie, un nume de care să fie mândru. Lăsați prejudecățile la o parte și gândiți-vă și la viitorul lui, nu doar la ce vă place vouă.

Citește mai departeCum să alegeți cel mai bun nume pentru copilul vostru. Reguli de bun simț.