Etichetă Romania

Să încercăm un antivirus românesc

Citeam zilele trecute despre ce premii a mai câştigat Bitdefender, care cred eu că nu e doar un antivirus foarte bun ci şi cel mai cunoscut produs software realizat în România:

  • BitDefender Internet Security 2011 received ConsumerSearch.com’s “Best Reviewed” in the Budget Internet Security Software category for its solid protection against malware, phishing attacks and spam.
  • Which? magazine has awarded BitDefender a “Best Buy” recommendation for two years running.
  • Leading German consumer magazine Stiftung Warentest voted BitDefender Internet Security Suite 2011 its top product in a test of 17 security suites.

antivirus
Chestiile astea nu prea le auzi în România, deşi cei de la Bitdefender îşi văd de treaba lor şi lansează produse pentru toate categoriile. Au lansat în mai BitDefender Mobile Security, o aplicaţie de securitate pentru device-urile cu Android, pe care o puteţi descărca gratuit din Market. Ştiaţi de asta?

În plus, mi-am amintit când citeam despre premiile câştigate că am folosit de mai multe ori în anii ce au trecut Bitdefender Online Scanner, un tool online ce îţi verifică calculatorul de viruşi fără a instala nici un program, direct din browser, gratuit. Aplicaţia asta m-a ajutat să curăţ calculatorul atunci când alţi antiviruşi spuneau că PC-ul meu este curat, deşi el se mişca ca un melc.

Spre ruşinea mea, mi-am dat seama că încă nu am apucat să testez solutia de securitate lansată de ei, ce oferă pe lângă facilităţile clasice ale unui antivirus şi o funcţie tentantă pentru părinţii care vor să vadă ce fac copiii lor online:

Monitorizați securitatea pe internet a copiilor dumneavoastră – verificați activitatea lor online de pe iPhone-ul, smartphone-ul sau PC-ul dumneavoastră.

În concluzie, poate ar trebui să testăm şi un antivirus made in .ro atunci când căutăm cea mai bună soluţie pentru securitatea calculatorului nostru.

Voi ce programe antivirus folosiţi?

Citește mai departeSă încercăm un antivirus românesc

Să facem orice pentru copiii noștri

Cred că în România s-a înțeles greșit ce înseamnă să îți ajuți copii din postura de părinte. Dacă vă uitați în jur majoritatea oamenilor peste 45 de ani au impresia că trebuie să se zbată pentru a le asigura copiilor de toate: trebuie să îi întrețină până la 30 de ani, trebuie să le asigure casă, masă și dacă se poate și un job călduț…

copii

Nu de puține ori am văzut părinți care s-au rupt în două muncind pentru a construi case mari, cu multe camere, mergând pe ideea că după ce vor crește copiii vor locui cu tot cu familia lor în aceeași casă. One big happy family! Prostii, copii când cresc mari vor pleca, fiecare în funcție de oportunitățile pe care le va găsi în viață.

E ok să speri că ai tăi copii se vor stabili aproape de tine când vor fi mari, e ilogic să bagi bani în palate unde veți locui împreună până la adânci bătrâneți. Nu ai de unde să știi ce vor face ei peste 20 de ani, nu poți știi ce le rezervă viitorul. Când voi fi în situația asta, în loc să investesc toți banii într-o casă mare prefer să îi investesc într-un cont bancar, care le va fi mult mai util copiilor atunci când cresc decât un palat în care nu vor să stea, alături de babaci. Copii au nevoie de o casă cât timp cresc, după aceea se mută la casa lor.

La fel, am avut destui prieteni și colegi care au fost împinși de părinți și ținuți în puf toată viața lor. Mi se pare perfect normal să îți ajuți copiii, să îi sprijini, dar majoritatea părinților nu realizează că nu vor putea să îi ajute pe copii toată viața. Ce se întâmplă cu acei copii când banii încetează să mai vină? Cum se vor descurca ei în viață dacă tot timpul s-au bazat pe părinți? Am văzut destule cazuri de tineri care o duceau bine și când au dat piept cu viața, fără alt sprijin, s-au trezit brusc la realitate, puși la colț, dezorientați.

E ok să îți sprijini copilul, nu e ok să îi dai totul pe tavă. Copiii trebuie să învețe valoarea banilor și a muncii, altfel nu vor reuși în viața asta. Eu am descoperit din facultate cum e să stai pe banii tăi, să te descurci, și nu mi-a prins rău. Când terminasem facultatea deja aveam un job stabil, niște planuri de viitor, nu eram dezorientat ca mulți alți tineri care priveau facultatea ca pe o continuare a distracției din liceu.

Trei la mână, cel mai de preț lucru pe care îl poți oferi unui copil este o educație solidă. Nu mă refer la diplome, ci la cunoștințele pe care acesta le acumulează în scoală, la învățarea unei meserii. O diplomă nu valorează doi lei dacă nu e dublată de abilități practice. Poți să pierzi tot ce ai, banii, casa, mașina, investițiile, dar cunoștințele pe care le acumulezi le ai pe viață.

Ca o notă personală, eu nu pun prea mare preț pe note sau calificative, cred că nu poți evalua cum trebuie abilitățile unei persoane după un sistem numeric, dar pun mare preț pe cunoștințele efective. Chiar mă gândeam că nu îmi voi stresa copiii când vor fi mari să aibă cele mai mari note, dar îi voi stresa să învețe, să acumuleze cunoștințe, să fie pasionați de ceva, îi voi ajuta să descopere ce le place, să își găsească un domeniu în care pot excela. În fond, de câte ori în viața reală v-a întrebat cineva cu ce medie ați terminat liceul sau ce notă ați luat la licență? Dacă faci ceva cu pasiune și plăcere rezultatele vor apare.

În concluzie da, e normal să facem orice pentru copiii noștri, dar asta nu înseamnă ca trebuie să primească totul pe tavă, fără nici u efort. E mai important să învețe cum să se descurce în viață singuri decât să fie ajutați toată viața.

Alte opinii referitoare la ce ar trebui să facă un părinte pentru copiii săi?

Citește mai departeSă facem orice pentru copiii noștri

Idei pentru turismul în marile orașe

Cum tot am umblat zilele trecute prin ţară am încercat pe lângă sarcinile pe care le aveam de făcut în Expediţia verde să fac şi puţin turism. Cu ocazia asta am realizat încă o dată că mai avem multe de învăţat până vom şti cum să facem turism la modul profesionist.

Să mă explic. Când ajung într-un oraş turistic eu vreau să vizitez obiectivele turistice. Mai nou folosesc navigatorul Google ca să le găsesc, dar nu toţi turiştii sunt la fel de pasionaţi de tehnologie ca şi mine. De aia este nevoie de hărţi, cât mai multe hărţi, amplasate în oraş, în locuri vizibile. De cele mai multe ori ele nu există.

Ca idee, în 2003 când am pus piciorul în Roma prima dată mă orientam uşor prin oraş, şi Roma nu e chiar micuţă. De ce? Pentru că la ieşirea din staţiile de metrou erau panouri mari cu harta oraşului, care îmi arăta clar unde sunt şi ce aş putea vizita în zonă.

harta roma

Marius, eşti aici, la 300 de metri ai Colosseumul, mai încolo e Vaticanul etc.

La fel şi în staţiile de autobuz, găseai harta oraşului. În plus, peste tot erau indicatoare ca să ştii exact pe ce stradă te afli, ce obiective turistice sunt acolo şi merită vizitate. Lucrurile astea costă la început, dar e o investiţie foarte mică pentru un oraş turistic, dacă vrea să atragă vizitatori. În plus, un turist care vizitează toate obiectivele turistice va cheltui mai mulţi bani în oraş, deci vor fi mai multe venituri pentru administraţia locală şi pentru afacerile locale.

Să revenim la România. În 90% dintre oraşe, chiar dacă ele se doresc a fi turistice, dacă nu ai tu la tine o hartă a oraşului sau un GPS te poţi pierde uşor. Indicatoarele de străzi sunt rare, panourile cu harta oraşului sunt inexistente sau le găseşti doar în centru. Degeaba spunem noi că vrem să dezvoltăm turismul, dacă nu oferim nici măcar indicaţii pentru turişti.

Nu o să spun că în Iaşi e totul pe roze, trendul e cam acelaşi. Găseşti pe stradă indicatoare care te ajută să ajungi la Mall sau la numeroasele hypermarketuri apărute în ultimii ani, dar nu indicatoare care să te ducă la Palat, la Grădina botanică, la muzee, la Mănăstirea Bărboi, la Bojdeuca lui Creangă sau la Mitropolie. Cel puţin eu nu le-am văzut. Degeaba avem un oraş turistic, dacă turiştii trebuie să facă eforturi pentru a descoperi ce merită vizitat.

Pe la voi în oraş cum stă treaba, există hărţi şi indicatoare pentru obiectivele turistice?

Citește mai departeIdei pentru turismul în marile orașe

De ce se feresc românii să fie filmați sau fotografiați?

În Expediția Verde a trebuit să fotografiez și să filmez multe parcuri, spații verzi și locații eco din Iași. Normal că în parcuri se aflau și oameni când mergeam să fac pozele. Deși am încercat să nu deranjez pe nimeni, nu de multe ori am fost surprins să văd persoane cum se uitau urât la mine când declanșam camera, chiar dacă nu îi fotografiam pe ei, ci făceam fotografii de ansamblu cu peisajul.

fara poze

La filmat era și mai grav, mulți când mă vedeau cu camera în mână erau în stare să își schimbe traseul, să se întoarcă din drum sau să se întoarcă cu spatele, doar să nu fie filmați. Repet, nu filmam pe nimeni în mod special, doar încercam să prind câteva cadre cu peisajul. Încercați să faceți un reportaj pe stradă cu o cameră video, veți fi surprinși.

În parcare la Iulius Mall în Iași m-am oprit să fac o poză parcării pentru biciclete, pentru a o include pe lista de elemente eco. Nu pozam intrarea în mall, sigla complexului sau alte informații strategice, era doar o poză cu un suport pentru biciclete. În secunda doi a apărut un gardian speriat că fac poze, spunându-mi că nu am voie să fac asta fără aprobare din partea conducerii. Repet, eram în parcare și pozam un stand pentru biciclete. Atât.

Într-un clip pe blog la Denisa am văzut aceeași reacție, români speriați de camera video, care au impresia că vine sfârșitul lumii dacă îi filmezi. Culmea e că alte nații nu reacționează la fel. În tările din vest lumea e relaxată, dezinvoltă, nu au nici o problemă cu camerele foto sau video ațintite asupra lor, vorbesc în fața camerei pe stradă la fel cum ar discuta cu cel mai bun prieten. Nu mai zic nimic de americani, cred că lor le place să fie filmați.

Deci care e treaba cu românii, de ce suntem așa de speriați de bombe? Să fie de vina moștenirea comunistă pentru faptul că încă ne temem să fim fotografiați sau filmați? Ăsta e brandul de țară cu care ne alegem, de popor speriat care nu știe să comunice și să interacționeze cu străinii?

Aveti alte explicații?

Citește mai departeDe ce se feresc românii să fie filmați sau fotografiați?

LinkedIn cu interfaţă în limba romană

Bucureşti, România— 22 iunie 2011 — LinkedIn, cea mai mare reţea de socializare profesională,cu peste 100 de milioane de utilizatori la nivel mondial, anunţă astăzi că LinkedIn.com este disponibil și în limba română. Peste 400.000 de angajaţi din România au deja profiluri pe LinkedIn şi peste 1.000 de grupuri au legătură cu România. Companii mari precum Romtelecom, Petrom şi Romstal şi-au creat deja pagini dedicate pe LinkedIn.

Cel mai bine reprezentate trei industrii româneşti pe LinkedIn, în funcţie de numărul de utilizatori din România, sunt:

  1. Industria financiar-bancară
  2. IT & servicii
  3. Telecomunicaţii

Din comunicatul de presă.

E o mişcare bună pentru ei. Totuşi, mie încă îmi apare interfaţa în limbă engleză, ori nu mi-au detectat IP-ul ori durează până se propagă schimbările în reţea.

Ar trebui să se simtă ameninţate Bestjobs şi Ejobs? Eu cred că da.

Am aflat şi cum se schimba interfaţa în limba romană:

Membrii LinkedIn pot schimba cu ușurința limba de interfață în limba română aici: http://www.linkedin.com/romana și pot, de asemenea, să citească unele sfaturi utile despre cum să obțină reușite profesionale cu ajutorul rețelei LinkedIn. Membrii LinkedIn pot accesa toate limbile de interfață disponibile aici.

Pe profesioniștii vorbitori de limba română care nu sunt încă membri ai LinkedIn, îi invităm să adere aici: http://ro.linkedin.com.

Citește mai departeLinkedIn cu interfaţă în limba romană

Vin ieftin și bun. Există așa ceva?

Producătorii de vinuri românești vând apă cu alcool și zahăr în loc de vin. Asta e ultima stire care a agitat televiziunile și site-urile de stiri zilele astea. Conform experților laboratorului oficial al Uniunii Europene, printre băuturile ce pretind a fi vinuri dar nu sunt se află:

  • “Strămoșesc” și “9 poloboace” produse de SC Vinexport Trade Mark Focsani;
  • “Perla Dunării” produs de SC Vinton Galati;
  • “Buchet”, vin de masă demisec rosu și alb produs de Casa de Vinuri Zorești Buzau;
  • “Babanul”, un vin de masă rosu și alb, produs de Murfatlar;
  • “Alb Nobil”, un vin de masă demisec alb, fabricat de SC Rom Cas Srl Dâmbovițababanul

Că Babanul este o substanță plină de chimicale ce doar poartă denumirea de vin o știe toată lumea. Nu cred că este cineva cu cel puțin un neuron activ care să dea 5 lei pe o sticlă de 2 litri de amestec de apă, zahăr și alcool crezând că el cumpără un vin de calitate, produs prin fermentație naturală din cei mai dulci struguri.

Cred că același lucru e valabil și pentru vinurile la 0,75 litri din hypermarketuri. Când dai 7 lei pe un asemenea vin nu poți avea pretenția să fie un vin natural, mai ales dacă scrie pe el Made in France. Să o luăm logic, numai sticla costă 1-1,5 lei. Adaugă la sticlă eticheta de minim 1 leu, ambalarea, transportul, marketingul, discounturile acordate distribuitorilor și ajungi să constați că ar trebui ca vinul, substanța care se află în sticla aia, să fie oobținută fără nici un cost. Nu se poate. Nu mai zic nimic de profituri.

Soluția? Chimicale cât cuprinde. Dintr-un butoi de apă, câteva kilograme de zahăr, niște alcool, coloranți și amelioratori de aromă obții un vin care arată mai bine decât cel natural.

Discutam cu un amic chiar zilele trecute și spunea că nu ai cum să găsesți un vin care să fie fără chimicale la mai puțin de 15-20 de lei sticla. Abia de acolo încep discuțiile despre vinuri bune. Tipul știa ce zice, lucrând la unul din producătorii mari de vinuri din România. Cum ar veni, informații din interior, de la sursă.

Vrei un vin natural și la un preț bun? Singura șansă e să mergi la țară, să îl cumperi direct de la micul producător, țăranul ce are câteva hectare de vie și e dispus să vândă ieftin, deoarece el nu cheltuie bani pe etichete, marketing și distribuție. Cel puțin din câte știu eu, la țară poți să cumperi 1 litru de vin bun cu 3-4 lei. Fără chimicale, fără zahăr și fără dureri de cap a doua zi după ce l-ai băut.

Voi de la ce preț credeți că se găsesțe un vin bun în magazine? Și cel mai important, ce vinuri preferați?

Citește mai departeVin ieftin și bun. Există așa ceva?

Avem nevoie de romgleza?

Interesant articolul Bogdanei, Lasați-mă să vorbesc romgleza. Pentru cei care au venit mai târziu la petrecere, romgleza e aceea combinație de limbi în care introduci în propoziții pe lângă cuvinte în română și cuvinte în engleză.

romgleza

Avem nevoie de romgleză? Bogdana zice că da. Puritanii vor spune că nu, noi suntem români, noi suntem urmașii dacilor, cei mai viteji și mai drepți dintre traci, noi trebuie să ținem cu dinții de limba noastră, care a fost mereu curată și nealterată de alte limbi.

Totuși, apărătorii limbii române uită că:

  • Aproximativ 38% din cuvintele românești sunt de origine franceză sau italiană;
  • Dacă nu era engleza, italiana și franceza de unde să împrumutăm cuvinte și neologisme aveam o limbă de lemn;
  • Dacă nu știi engleză șansele să lucrezi într-o companie ce are afaceri cu exteriorul sunt nule;
  • Dacă nu știi engleză nu poți lucra în domenii ca programare, webdesign, marketing online, advertising, PR etc;

Atunci când lucrezi în domeniul IT, într-o agenție de publicitate sau în orice alt domeniu legat de internet și calculatoare cu siguranță vorbești în romgleză măcar din când în când. E greu să nu amesteci cuvintele, mai ales când ai parteneri din afară cu care trebuie să păstrezi legătura, cu care ai proiecte comune și cu care schimbi mereu informații. Astfel ajungi să te învârți zilnic între good morning, meetings, tasks, emails, projects, brief,  iar de la un timp ți se pare normal. Pentru multe persoane faptul că știau să vorbească engleza a fost life changing. Sâc sâc.

Nu recomand nimănui să folosească romgleza, dar îi înțeleg perfect pe cei care o fac. Pe blog încerc din răsputeri să scriu doar în română (mai nou și cu diacritice), dar tot mai inserez cuvinte din engleză. Uneori pentru că îmi scapă, alteori pentru că alternativele românești pur și simplu nu sună bine. Ca idee, cum ar fi daca am folosi traduceri pentru toți termenii din engleză:

  • mouse – șoarece
  • world wide web – rețea mondială
  • brainstorming – proces de generare de idei (furtună de creier?)
  • software – sistem de programe pentru computere
  • hardware – ansamblul componentelor și dispozitivelor care formează un sistem electronic de calcul
  • mall – galerie comercială
  • hotdog – crenvurșt cald într-o chiflă

Ciudat, aș spune eu. Vă puteți documenta aici mai mult despre limba română, inainte de a sări ca arși când auziți pe cineva vorbind romgleza sau inserând cuvinte din alte limbi în conversație. Avem o limbă mult mai pestriță decât credem, la fel ca orice alt popor care evoluează.

Voi folosiți romgleza sau vorbiți curat românește?

Citește mai departeAvem nevoie de romgleza?