Permiteți să raportez, am fost în Creta și a fost bine, chiar foarte bine. Cu ocazia asta mi-am luat niște șuturi pe Facebook, mi s-a reproșat că prea îi laud pe greci cu plajele și tavernele lor și stilul lor amabil și relaxat de a te servi, că avem și la noi cazări faine pe litoral sau restaurante unde ești servit cu plăcere. Adevărat, încă mai avem, dar sunt prea puține raportat la total.
Cred că ăsta e secretul dacă vrei să fii tratat cum trebuie în HoReCa. Locațiile trebuie să fie afaceri de familie, și aici grecii excelează, în turismul lor majoritatea hotelurilor și tavernelor sunt afaceri mici, unde patronul era mereu acolo, printre angajați, și muncea cot la cot cu ei.
Și la noi am avut parte de experiențe similare, dar mai rar. Unde ne-a plăcut mult era de regulă o pensiune mică, sau un restaurant în care proprietarul încă vorbea cu cei care se așezau la mesele lui. De exemplu am recomandat Muhos multora, și acum am emoții să nu se strice locația de la prea mulți turiști.
E și asta o dilemă, când găsești un loc fain ce faci, îl recomanzi tuturor sau îl ții doar pentru tine, de teamă să nu se strice?
Ce spuneam în 2017 rămâne valabil, problema turismului românesc nu e faptul că nu avem marea grecilor sau all inclusive-ul turcilor sau că autostrăzile încă lipsesc, ci felul în care tratat, cum ți se zâmbește, cum ți se mulțumește pentru că ai ales să cheltui banii într-o stațiune, cu ce amintiri pleci. În 7 zile la greci o dată nu am văzut un chelner să se strâmbe, un vânzător să se uite urât. Poate că pe la spate ne critică, posibil, dar am fost foarte relaxați, ne-am simțit bine primiți peste tot.
Am mâncat la o terasă în Bali de vreo 5 ori, de fiecare dată proprietara a venit să vorbească cu noi, să ne mulțumească că i-am ales, că pe ei îi ajută mult, mai ales că era final de sezon. Nu mai zic de desertul din partea casei, de fiecare dată, sau de băuturile extra când a aflat că e ultima zi și plecăm. Când ați pățit asta la un restaurant românesc? Noi foarte rar, și cum spuneam mai sus, doar la cele de familie.
Și greci, și bulgarii, și turcii îți iau banii, unii poate chiar mai mulți decât ai da în țară. Diferența e cum o fac, cum știu să te facă să revii în stațiunile lor.
Cred că pe viitor voi încerca să caut și în România cât mai multe astfel de locații, pensiuni, mici hoteluri și restaurante de familie. Dacă aveți recomandări lăsați-le în comentarii.
Pensiunea Vila Maria din Busteni. Desi am stat doar o noapte si rezervarea a fost facuta in pripa, de cum am ajuns am fost invitat la masa, la o tuica sau palinca din partea casei. Atmosfera foarte vesela si familiara care mi-a lasat o impresie foarte buna. Si la noi se poate, daca am vrea…
Se poate, se vrea, dar prea puțin.